Ionel I.C.BRATIANU, „mana de fier” a politicii romanesti

* Pe 24 noiembrie, 1927, s-a stins din viata Ionel I.C.Bratianu, presedintele Partidului National Liberal, omul despre care s-a spus ca a fost „mana de fier” ce a condus statul roman, conducatorul din umbra al Romaniei in deceniul de dupa primul razboi mondial. Varianta oficiala a fost ca liderul liberal a murit in urma unei laringite infectioase. Ionel I.C.Bratianu s-a nascut la 20 august 1864, la Florica, in judetul Arges. A fost cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Bratianu si frate al lui Vintila si Dinu Bratianu. Dupa ce si-a luat bacalaureatul la Colegiul „Sf. Sava” din Bucuresti, Ionel I.C.Bratianu a urmat ca voluntar un stagiu militar de sase luni, obtinand la sfarsitul acestuia gradul de sublocotenent in cadrul Regimentului 2 Artilerie. In paralel, a frecventat cursurile Scolii de Poduri si Sosele. In vara anului 1883 a plecat la Paris pentru a-si completa studiile, inscriindu-se in clasa de matematici speciale de la Scoala preparatorie Saint Barbe (1883-1884), dupa care, pana in 1886, a urmat cursurile Scolii Politehnice. In fine, in perioada 1886-1889 a fost student al Scolii de Poduri si Sosele, obtinand diploma de inginer. Cu toate ca a incercat de doua ori, nu a reusit sa obtina licenta la Sorbona. Revenit in tara in 1889, a fost concentrat la cazarma „Malmaison”, unde a fost inaintat la gradul de locotenent. In octombrie 1889 s-a angajat ca inginer specialist in constructia de cai ferate la C.F.R., in subordinea lui Anghel Saligny. Ionel I.C.Bratianu a devenit membru al Partidului National Liberal inca din 1895. In acelasi an a candidat la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. A sustinut acceptarea in partid (februarie 1889) a fostilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania (C.Stere, V.G.Mortun, dr. I.G. Radovici, I.Nadejde), creat in anul 1893. In 1907 s-a casatorit cu Eliza, fosta sotie a liderului conservator Alexandru Marghiloman. La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, Ionel I.C.Bratianu a fost ales presedinte al partidului, functie politica pe care o va pastra pana la sfarsitul vietii sale. A intrat in viata politica in perioada in care P.N.L. era condus de D.A.Sturdza. Cariera sa politica a debutat cu alegerea in functia de deputat de Targu-Jiu, in 1895, si a continuat cu detinerea unor portofolii ministeriale: ministru al Lucrarilor Publice intre 1897 si 1899, respectiv intre 1901 si 1902, ministru de Externe (1902-1904), ministru de interne (1907-1908). In acelasi an, la 5 decembrie, a fost victima unui atentat, fiind ranit de trei focuri de arma, trase de un lucrator de la Caile Ferate. Poetul Al.Vlahuta scria imediat dupa atentat: „Cel ce a dat astfel ochii cu moartea, are ca un adaos de putere din alte lumi. E omul care, o clipa, a privit in Eternitate. De acum esti consacrat, domnule Bratianu; trebuie sa ramai in focul strasnic al luptei, sa suferi si sa birui, sa suferi pentru neamul care te-a imputernicit si pentru el sa birui. Numai pentru el!” Cuvintele lui Vlahuta aveau semnificatia unei profetii. Izbucnirea primului razboi mondial, in 1914, avea sa-i consacre anvergura politica. La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. a acceptat propunerea inaintata de Bratianu privind reforma agrara (exproprierea partiala a marii proprietati) si electorala (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal au fost sustinute si de o importanta parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democrati (care sustin insa niste modificari - doua colegii electorale si expropiere prin cumparare) si chiar conservatorii „batrani” (expropiere „in extremis” si in plan electoral accepta doar o largire a bazei colegiilor existente). La 4 ianuarie 1914, a fost desemnat din nou presedinte al Consiliului de Ministri (prim-ministru). Europa, divizata deja in doua aliante politico-militare, cu interese total opuse si ireconciliabile - Puterile Centrale si Antanta - se pregatea de razboi. O data cu izbucnirea acestuia, Romania a fost nevoita sa-si precizeze pozitia fata de conflictul mondial, aceasta cu atat mai mult cu cat, din 1883, statul roman avea un tratat de alianta secret, cu caracter defensiv, cu Puterile Centrale. Optiunea propusa de Bratianu - neutralitatea Romaniei sub forma expectativei armate - a fost adoptata in Consiliul de Coroana de la Sinaia, din 21 iulie/3 august 1914. Au urmat doi ani de neutralitate, perioada in care armata romana s-a pregatit in vederea intrarii in razboi la momentul potrivit, scopul fundamental urmarit de Romania fiind desavarsirea unitatii sale nationale. Bratianu era constient ca indeplinirea acestui deziderat trebuia „ratificat de sangele soldatilor care aveau sa moara in asaltul de pe platoul Transilvaniei”. In aceasta perioada, Bratianu a detinut si functia de ministru de razboi, calitate in care s-a preocupat de pregatirea armatei in vederea participarii la razboi. In noiembrie 1918, cand statul national unitar roman era infaptuit (prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania), Bratianu a revenit in fruntea guvernului pe care l-a condus pana in septembrie 1919. In acelasi timp, s-a aflat in fruntea delegatiei Romaniei la tratativele desfasurate in cadrul Conferintei de pace de la Paris din 1919-1920. Obiectivele delegatiei romane la Conferinta de Pace au fost declarate de primul-ministru: afirmarea independentei si suveranitatii nationale a Romaniei si consolidarea Marii Uniri prin recunoasterea internationala a acesteia. De asemenea, Ionel I.C. Bratianu a contribuit in mod direct la declansarea campaniei militare romane impotriva regimului comunist din Ungaria, condus de Bela Kun, care refuza sa recunoasca unirea Transilvaniei cu Romania. La Conferinta de Pace de la Paris, Bratianu a militat pentru democratizarea relatiilor internationale, respectarea intereselor statelor mici si mai ales ale Romaniei. Respingand amestecul marilor puteri in problemele statului roman, prefigurate de Tratatul asupra minoritatilor pe care marile state invingatoare urmareau sa-l impuna in cadrul Conferintei, dar si clauzele, considerate nedrepte fata de Romania, din Tratatul de pace cu Austria, Bratianu a refuzat semnarea celor doua tratate si a parasit conducerea guvernului in septembrie 1919. La 22 ianuarie 1922, s-a format, pe timp de sase ani, un nou guvern liberal, in frunte cu Bratianu. De altfel, primii zece ani de dupa incheierea primului razboi mondial au fost denumiti „decada bratienista”, datorita dominarii vietii politice romanesti, de catre seful Partidului National Liberal. Perioada 1922-1927 a fost caracterizata prin initiative politice de mare insemnatate pentru Romania: in plan economic, aplicarea devizei liberale „prin noi insine” a asigurat progresul rapid al Romaniei, mai ales in domeniile industriei si finantelor, iar in plan politic, incoronarea solemna, la Alba Iulia, in 1922 a lui Ferdinand * si a sotiei sale, Maria, ca regi ai Romaniei Mari, ca si adoptarea Constitutiei din 1923, au consolidat Marea Unire si cadrul democratic al statului roman. Pe 7 iunie 1923, Ionel I.C.Bratianu a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. In noiembrie 1927, Ionel I.C. Bratianu s-a imbolnavit de gripa. Se pare ca medicul care l-a tratat i-a recomandat un tratament gresit, in urma caruia boala s-a agravat. Pe 24 noiembrie 1927, Ionel I.C.Bratianu s-a stins din viata, moartea sa fiind considerata „suspecta”. Varianta oficiala a fost ca liderul liberal a murit in urma unei laringite infectioase. „El nu se hotara niciodata repede. Elaborarea hotararilor sale era intotdeauna inceata, uneori chiar greoaie, fiindca, inzestrat in cel mai inalt grad cu simtul contingentelor, din primul moment ii apareau in minte toate repercusiunile probabile si posibile ale unui act, asa incat, inainte de a se hotari sa faca acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmarile lui si nu trecea de la intentie la fapt decat dupa ce, cantarind toate argumentele, favorabile si nefavorabile, foloasele ii apareau mai puternice, mai determinante decat neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer ramasese cu obisnuinta de a nu pune niciodata piciorul pe un teren, inainte de a-l fi sondat si de a cunoaste bine soliditatea lui. Dar, o data gestatiunea terminata, o data hotararea luata, nu am intalnit in toata viata si in toata cariera mea politica, om mai neclintit in ducerea pana la capat a hotararilor sale.” - I.G.Duca O vocatie nativa de conducator „Dominand cu autoritate viata politica a Romaniei timp de doua decenii, Ion I. C. Bratianu a fost una din cele mai complexe si controversate personalitati ale istoriei nationale. Multi au incercat sa-si explice cauzele dominatiei politice a lui Ion I. C. Bratianu. Toti, sau aproape toti, cei care au comentat acest subiect sunt de acord ca avea o vocatie nativa de conducator. A mostenit un nume pe care a stiut sa-l onoreze si sa-l inalte. Crescut pentru a face politica, de profesie inginer, Ion I. C. Bratianu aplica ingineria in politica. Prin felul sau de a fi, Ion I.C. Bratianu dadea impresia unui om lenes, extrem de comod. Statea aproape tot timpul pravalit intr-un fotoliu sau intins pe o canapea. Se culca devreme, dormea dupa-amiaza, cand era minstru nu trecea cu zilele pe la minister, preferand sa-si cheme colaboratorii la el acasa. Cel mai adesea era vazut cu o carte in mana, de regula o carte de istorie. Inzestrat cu calitati native de om politic, Ion I. C. Bratianu cunostea din vastele sale lecturi activitatea marilor personalitati istorice, modalitatile de rezolvare a unor situatii de criza, calea de ajungere la luarea celor mai judicioase hotarari in momentele cruciale.” - Ioan Scurtu Ioan BOTIS