Ion Muresan – „cel mai mare poet roman de azi”

Carte de vizita Ion Muresan a absolvit Facultatea de Istorie-Filozofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. A debutat in 1981 cu volumul „Cartea de iarna”, la Editura Carte Romaneasca. Dupa doi ani, i-a aparut volumul „Poemul care nu poate fi inteles”. Este prezent in „Antologia poetilor tineri” (1982), in „Antologia poeziei romane de la origini pana azi” (1998) si in „Antologia poeziei generatiei ’80” (2002). Este considerat de unii critici literari ca fiind „cel mai mare poet roman de azi”, „o constiinta mereu treaza, care priveste, in exercitiul deplinei luciditati, spectacolul derizoriu al existentei”, poetul care „percepe contururile lucrurilor cu o acuitate dramatica”. Despre versul lui Ion Muresan, Iulian Bledea spunea ca este unul „abrupt, tensionat la maximum, din care se faureste o viziune tragica si o vocatie a esentializarii, laolalta cu o exaltare expresionista a vitalului”, caracterizat de o neobosita pasiune a demitizarii, de o perceptie tragica, o viziune apocaliptica si o proiectie terifianta asupra lumii. Reporter: Ce va leaga de Maramures? Ioan Muresan: De Maramures ma leaga mai intai renumele Maramuresului. Un anume fel de a fi al prietenilor mei veniti din Maramures, studenti, oameni de litere, plasticieni. Am legat foarte multe prietenii cu oameni de aici: Mihai Olos, Ioan Marchis, Mihai Bogdan, Barlea, Dan Parcalab si alti oameni care au venit in Cluj ca sa se scoleasca si au dat o anumita coloratura de demnitate si de exactitate relatiilor dintre oameni. Rep.: Ati vorbit despre o inflatie de poeti si de faptul ca fenomenul n-are de ce sa strice. Va mai mentineti afirmatia? I.M.: Am vorbit intr-adevar de o inflatie de poeti, dar sensul pe care-l dadeam acelei inflatii era unul bun, in sensul ca orice om care scrie poezie este oarecum sustras de la rau. Nu trebuie sa inteleg in sens mecanicist ca este sustras de la rau, ci ca este atras la frumos. As introduce termenul de frumos, pentru ca asta era triada clasica greceasca: binele, adevarul si frumosul. Frumosul te sustrage raului la fel ca adevarul, la fel ca si binele. Spuneam ca un poet, chiar daca nu este unul de succes, chiar un poet minor, cunoscut doar pe scara blocului sau, este un om care face bine si care a influentat macar familia sa prin cateva mladieri de sensibilitate, prin cateva formulari frumoase, care probabil iau locul unor injuraturi si care sunt folosite in intimitate. Rep.: Se zice ca ati fi putut fi un poet mare in orice conditii si in orice vremuri. Exista poeti care pot fi mari numai in anumite conditii si in anumite vremuri? I.M.: Nu fac deosebirea intre poetii mari si cei minori. Eu cred ca poetii sunt ca tarile. Sunt pentru o viziune geografica asupra poeziei, nu pentru una termometrica. Eu vad lucrurile pe orizontala, oarecum. Oarecum e un cuvant important. Exista poeti care ocupa spatii in istoria literaturii cat spatiu geografic ocupa Rusia. Exista poeti care ocupa spatii cat Monaco sau Romania. Chiar si relieful difera; un poet are delta Amazonului, altul Tibetul si Himalaya, altul Oceanul inghetat. Din poetii majori se pot face harti si poti calatori prin ei. Eu cred ca exista poeti care ocupa si un catun, dar important este sa te opresti o zi si in satul lui. Inflatia de poeti si estetica tristetii Rep.: Cat de „aerian” trebuie sa fie un om pentru a mai fi poet in Romania de azi? I.M.: In Romania de azi sunt foarte multi poeti… Intrebarea ta e una insidioasa, e o intrebare cu doua fete. Prefer sa raspund fetei ascunse a intrebarii tale. Sunt foarte multi poeti care merg la serviciu, afla ca li s-a desfiintat serviciul si isi pun la bataie imaginatia, ca sa aiba ce face maine. Sunt cei care n-au avut serviciu, isi cauta serviciu si-si pun la treaba imaginatia pentru a afla ce mai stie sa faca, pentru ce mai e bun in lumea asta. Sunt poeti care merg cu ochii pierduti, cu ochii goi prin parcuri si viseaza ca vor gasi un serviciu. E plina Romania de poezie… Sigur ca toata aceasta poezie nu ajunge in literatura. Ea ajunge, din pacate, in sange… Rep.: Exista o estetica a uratului, din acest punct de vedere? I.M.: Exista o estetica a tristetii. O estetica se bazeaza pe lucruri exprimate. Ceea ce am spus eu se bazeaza pe lucruri neexprimate. Nu stiu daca exista o estetica a lucrurilor neexprimate. Rep.: Dar ne-o putem imagina… I.M.: E adevarat… Si daca ne-o putem imagina, ea, cu siguranta, exista. Rep.: Mai exista un prototip al femeii-muza in lirica de azi? I.M.: Ooo… Exista o femeie-muza… Intotdeauna exista o femeie-muza. Uneori diferita de la zi la zi, uneori poate fi o fulguratie, o trecatoare de pe strada, alteori o femeie pe care o cunosti de douazeci de ani si dormi cu ea in pat. De cele mai multe ori, femeia-muza este asteptarea ei. Pentru mine, ea exista fizic, dar prefer sa nu intram in amanunte… Armonia din spatele dramelor Rep.: E ceva ce ingrozeste in vremea trecerii prin viata? Dar ceva ce va incanta? I.M.: Acum ma inghesui in colturi intime! Ma ingrozeste faptul ca uit scene din copilarie, ma ingrozeste faptul ca uit miresme, ca uit numele iubitelor, ca nu mai rezonez la fel de mult la scenele sexy de la televizor, ca lucrurile se aduna intr-o anume intelepciune si o anume stabilitate. Poate pentru ca am ajuns la cincizeci de ani si jumatatea asta a varstei te mai inspaimanta, dar mai ales ma inspaimanta faptul ca lumea pare despartita de un termopan, ca lucrurile nu mai imi vorbesc cum imi vorbeau, ca peisajele si oamenii nu-mi mai spun cate-mi spuneau. Ma incanta faptul ca mai pot sa scriu, chiar daca e vorba de aceasta „albeata” care se intinde peste ochii mei, cu toate ca mie nu-mi place sa scriu. Intotdeauna am urat scrisul, asa cum urasc tigara pe care o fumez, dar n-am putut sa ma las. Rep.: Sunteti crestin, dar, dupa cum afirma unii critici, scrieti o poezie pagana. Cum se impaca cele doua tendinte? I.M.: Cum ti se intampla si tie: faci toate nazbatiile si mergi la biserica. Ca om sunt un crestin, sunt greco-catolic, dar ma rog si in biserici protestante. Daca-mi citesti poezia cu atentie, in spatele tuturor versurilor exista speranta. Exista armonia in spatele tuturor dramelor, tuturor tulburarilor si cataclismelor. Cred in Dumnezeu. Si poemele de carciuma sunt amestecate cu rugaciuni… Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro