ION GAVRILA OGORANU // ”Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”

În epoca trădării şi laşităţii, un grup de tineri a decis să spele, cu preţul propriei vieţi, obrazul şi demnitatea ţării. Astăzi, povestea lor pare desprinsă dintr-un film de acţiune. E însă dovada curajului şi credinţei animate, demult, de un motto, scris de un om excepţional pe o carte de rugăciuni: „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. 

Era prin 1947, câteva sute de făgărăşeni, gata de a ne opune cu arma stăpânirii comuniste impusă de Armata Roşie. Era vremea când Braşovul urma să se numească Oraşul Stalin, din raionul Stalin, din regiunea Stalin, unde era instalat la securitate consilierul sovietic Alexandru Filipov, ajutat de colonelul de securitate Ambruş Coloman, căpitanii Deitel Ernest, Averbuch Izu, Moritz, Gergely Francisc, Nagy Alexandru şi alţii cu nume de aceeaşi rezonanţă, dar şi de colonelul Gheorghe Crăciun, căpitanul Cârnu Ion, Alexandrescu Stelian şi Stoica. Cei dintâi comandau, iar ceilalţi executau treburile murdare. Ioan Gavrilă Ogoranu, ca şi alţi tineri, cei mai buni ai acestui neam, erau încadraţi într-o organizaţie care îi educa în spirit creştin şi naţional: Frăţiile de cruce. În cartea sa, Ogoranu povesteşte: „Eram la Făgăraş, încadraţi într-o organizaţie condusă de tânărul inginer Gheorghe Toader, şef de promoţie a Politehnicii din Bucureşti. Eram în legătură cu rezistenţa militară din garnizoana Făgăraş, prin cpt. Sabin Mare, precum şi cu organizaţia

studenţilor şi muncitorilor din Braşov, prin Gheorghe Jimboi, şi fraţii Alexandru şi Ion Fulicea. Ştiam de existenţa la vremea aceea a unui comandament unic pe ţară a tuturor forţelor anticomuniste. La Sâmbăta de Sus, se afla cu domiciliu obligatoriu prof. Nicolae Petraşcu, secretar al Mişcării Legionare, iar în Recea se afla gen. în rezervă, Vasile Mitrea.La arestările din 1948, am pierdut pe cei mai mulţi dintre studenţii făgărăşeni,între care, pe Iancu Morar, Moise Bărcuţean, Ion Ivan, Gheorghe Peptea, Gheorghe Bulgăr, Octavian Tomuţa, Octavian Crişan, Octavian Popa, Aurel Nuţiu, Nelu Muntean. Dintre cei arestaţi atunci urmau să fie ucişi la închisoare: ing. Gheorghe Toader, dr. Petru Săbăduş, Gheorghe Jimboi şi muncitorul Ion Fulicea. De asemenea, au fost arestaţi majoritatea fraţilor de cruce de la Liceul Radu Negru, în frunte cu Victor Roşca. În timpul arestărilor de la Braşov a fost împuşcat şi ucis în stradă, în plin oraş, studentul Isac. Trebuie amintit că arestările din 1948 s-au făcut de către comisarii Siguranţei, Poliţiei şi ofiţerii Jandarmeriei, care, nici măcar peste un an, urmau să fie la rândul lor arestaţi şi condamnaţi. Puţinii studenţi şi elevi, scăpaţi de arestare, au pus bazele grupului de rezistenţă de pe versantul nordic al munţilor Făgăraş. În partea răsăriteană a judeţului Făgăraş, s-a organizat grupul „Vultanul”, sub conducerea învăţătorului Pridon, din Părău, cpt. în rezervă, fost voluntar în armata română în primul război mondial. Alături de el se aflau studentul Cornea Marcel, înv. Boamfă Ioan şi tânărul Buta Ioan. Fraţii de cruce Ion Mogoş şi Niculae Mazilu, ieşiţi din închisoare, au adunat într-organizaţie tinerii din satele din jurul Făgăraşului, şi prin Victor Ioan Pică, au reînfiinţat frăţia de la Liceul Radu Negru. Au urmat apoi ani lungi de înfruntări cu forţele regimului: miliţie, securitate, sau chiar cu armata activă. În cele 146 dosare de urmărire ale securităţii, am numărat 108 acţiuni întreprinse împotriva noastră, iar dintre noi au căzut pe rând, după cum urmează: primul ucis în luptă, în noiembrie 1950, a fost studentul MARCEL CORNEA, în satul Părău, şi a fost prins rănit studentul GILU RADEŞ. A urmat, în decembrie, feciorul TOMA PIRĂU (Porâmbu), căzut în luptă în satul Ileni, în şura lui DUMITRU CORNEA. În Sărata, a fost împuşcat învăţătorul ION CÂNDEA. În ajunul Crăciunului, mor vânduţi, luptând, elevii: ION MOGOŞ, şi NICULAE MAZILU, în satul Pădureni, judeţul Timiş, în casa lui MURARU TRAIAN. Sunt prinşi răniţi într-o ciocnire în Râuşor, elevul SILVIU SOCOL, ţăranul GHEORGHE ARSU, studenţii GHEORGHE DUMINECĂ şi NICOLAE STANCIU, din Aluniş – Olt. Toţi aceştia, împreună cu plt. PARTENIE COZMA, DUMITRU CORNEA, TRAIAN MURARU, înv. PRIDON, Cpt. Activ MONEA TRAIAN sunt condamnaţi la moarte în anul 1951. Sute de oameni sunt arestaţi şi condamnaţi la mulţi ani de închisoare. Este arestat studentul MAGA MIHAI, piere fără urmă slt. FRÂNCU”.

Unii reuşesc să plece în străinătate. Cpt. MARE SABIN promite că va reveni paraşutat. Dar, şi cei reveniţi în ţară sunt ucişi în condiţii necunoscute, lansat la Sărata - Făgăraş: CONSTANTIN SĂPLĂCAN, ILIE PUIU, SPIENDLER WILHELM, BOHN MATHIAS şi BÂRSAN GHEORGHE.

În legătură cu ei sunt condamnaţi la moarte şi executaţi fraţii de cruce: MIRCEA COMAN şi ILISIE SERAFIM. În 1951, în decembrie, este rănit grav, căzând în mâinile securităţii, luptătorul DUMITRU MOLDOVAN, din Lisa, Făgăraş, şi este prins tatăl său, VASILE MOLDOVAN.

Este prins NOVAC PETRU, tatăl lui NELU NOVAC. În februarie 1952, în satul Voievodeni, este vândut şi ucis ANDREI HAŞU (Baciu), conducătorul de fapt al grupului nostru. Spre finele anului 1952, în Poiana Sibiului, este ucis în luptă lt. „DUMITRIU”, pe numele său real GHEORGHE IONELE din Arieşeni - Alba. Este prinsă în Avrig, a doua zi de Crăciun, LENUŢA FAINA.

În 6 august 1954, cad în luptă cu forţele securităţii la Obreja, jud. Alba:GHEORGHE ŞOVĂIALĂ şi GELU NOVAC. În 20 august, cade la Avrig, grav rănit în mâinile securităţii, elevul ION ILIOI. Sunt prinși, răniți în Porumbacu de Jos, preotul greco-catolic DAVID IOAN şi cumnatul său, BĂRDAŞ CANDID.

În Porumbacul de Sus, este prins dr. CISMAŞ CONSTANTIN. În iunie 1955, REMUS SOFONEA, rănit grav, şi HAŞU LAUREAN, hotărăsc să se sinucidă, pentru a nu cădea vii în mâinile securităţii. HAŞU LAUREAN, nu moare, ci e salvat şi vindecat de prof. OLIMPIU BORZEA. Sunt prinşi prin vânzare, pe rând, în anul 1955, studenţii ION CHIUJDEA şi LAUREAN HAŞU, elevii IOAN NOVAC şi VICTOR METEA, iar în primăvara anului1956, POP IOAN. Aceştia, împreună cu prof. OLIMPIU BORZEA şi dr. NICULAE BURLACU, sunt condamnaţi la moarte şi executaţi la Jilava în noiembrie 1957, mai puţin ultimii doi, cărora li s-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viaţă. VICTOR METEA, care a refuzat să facă cerere de recurs şi graţiere, drept pedeapsă, a mai fost ţinut viu în lanţuri, până în aprilie 1958.

Dr. STANCIU POMPILIU a murit în arestul securităţii, în condiţii suspecte.

Ogoranu povesteşte că „boala” naţională a trădării i-a dus la moarte pe toţi: „Niciunul dintre noi nu a căzut mort în luptă în munţi. Răniţi am fost, dar morţi, nu. În spatele fiecărui mort a fost o vânzare. N-am fost singuri în această luptă. Alături de noi a fost populaţia din regiune, care ne-a ajutat şi ocrotit. Peste 1000 de familii (căci am fost ajutaţi de familii), au avut de suferit în urma răzbunării securităţii. Dintre acestea, amintesc fam: BORZEA –Viştea de Jos, BUCELEA –Viştea de Sus, fraţii ELISABETA MALENE şi REMUS BUDAC din Cârţa, fam. VASILE MUREŞAN din Dăişoara, BÂRSAN – din Retiş, ARONEASA,COMŞA, GAVRILĂ, IFTIM din Cincu, AUREL DĂIŞOREAN din Merghindeal,IERONIM MIHAI din Bărcut, IERONIM ALBU din Crihalma, GHEORGHE şi ION BUTA din Jibert, medicii GHEORGHE BRESCAN şi VASILE MUNTEANU, ION şi NICULAE GRECU din Şoarş, sute de familii din toate satele din Ţara Oltului, care se găsesc ca bănuiţi în arhivele securităţii. Nu trebuiesc uitaţi sutele de ciobani din Argeş şi Muscel, ca şi pădurarii din zona Făgăraş. Caracteristic pentru toţi aceşti oameni e declaraţia preotesei VALERIA RAITA, dată la securitate: „Declar că niciodată nu voi fi în stare să-i vând pe METEA şi pe GAVRILĂ, care-mi sunt dragi, ca şi copiii mei. Nu numai noi am făcut rezistenţa anticomunistă. Înaintea noastră au fost preoţii ortodocși sau uniţi cu Roma, în frunte cu ARSENIE BOCA, stareţul Mănăstirii Sâmbăta, preot DAVID ION din Scorei, STANISLAV AXENTE din Lisa, DASCĂLU din Arpaş, BĂLESCU din Ucea de Sus, MOLDOVAN din Recea, RAITA şi MOTOC din Săsciori, CORIOLAN BURACU din Făgăraş, şi alţii care au luat calea închisorilor sau a Canalului. Aceeaşi atitudine demnă au avut-o intelectualii din regiune, în special profesorii şi învăţătorii. Lista lor începe cu prof. NICOLAE PETRAŞCU, VIRGIL MATEIAŞ, ROMULUS URSU, VALER LITERAT, MIHAI NOVAC, SĂBĂDUŞ, notarul CÂLŢEA MOISE.

Ce-au fost toţi aceştia în acest colţ de ţară? Un dram de demnitate creştină şi naţională,  şi-un picur de speranţă în viitor. „I-am întrebat, scrie unul din martori, într-o declaraţie în arhiva securităţii, dacă ei mai cred într-o cădere a regimului comunist din ţară. Mi-au răspuns ce nu e cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu.”