Ioan Marchiş şi problematica din Cultură

Reporter: Care sunt activităţile importante ale Direcţiei în anul 2014?

Ioan Marchiş: Direcţia judeţeană pentru Cultură desfăşoară activităţi care ţin de patrimoniul naţional, activităţi în teritoriu ce ţin de starea monumentelor istorice şi a patrimoniului mobil din judeţ, pe de altă parte are activităţi ce ţin de situaţii de urgenţă, ori se produc infracţiuni directe la monumentele istorice. De asemenea, avem activităţi de participare în comisii de recepţionare a lucrărilor efectuate de Institutul Naţional a Patrimoniului, adică restaurări în Maramureş. Şi mai suntem implicaţi în multe activităţi culturale ale nordului ţării realizate de alte instituţii, la care avem o participare logistică sau de alt fel, tabere de creaţie, lansări de carte…

Dar ce este caracteristic pentru sarcinile pe care le are Direcţia este această monitorizare şi acţiune directă cu patrimoniul naţional.

Avem foarte mult de lucru pentru că se produc diverse infracţiuni, apare brusc câte o nouă firmă în Centru Vechi, apare o altă funcţionalitate a unei clădiri, apar fel şi fel de evenimente care ne pun într-o situaţie dificilă de a întocmi sau de a participa la întocmirea unor dosare penale.

Una peste alta, foarte multe activităţi care certifică importanţa Direcţiei pentru Cultură.

I.M.: Suntem într-o situaţie complicată. Oamenii Direcţiei sunt nevoiţi să meargă în tot judeţul pentru a rezolva aceste probleme şi nu mai avem maşină, nu avem posibilitatea să le decontăm delegaţiile sau benzina consumată cu aceste inspecţii. Ne aflăm în această situaţie deoarece Ministerul Culturii se află într-o stare de labilitate în numirea unui ministru şi s-a declanşat în minister un anumit fel de indiferenţă faţă de teritoriu. Ne descurcăm cum putem, bugetul este aproape de zero.

Am avut nenumărate tentative în a determina ministerul să ne aprobe nişte taxe, de exemplu, taxe de urgenţă. Ministerul nu aprobă, iar noi pierdem posibilitatea de a încasa nişte fonduri ce ne-ar ajuta. În concluzie ne află într-o situaţie dificilă, chiar de abandon. La un moment dat nu am avut nici bani pentru chirie. Am încercat cu autorităţile judeţului să identificăm un alt spaţiu pentru a ne putea muta, dar nu am găsit. După o jumătate de an de corespondenţă cu ministerul am primit bani pentru a plăti chiria, să fim la zi. De asta spun că situaţia Direcţiilor nu este prea strălucită.

Nu încasăm bani nici pentru avizele pe care le facem, pentru munca pe care o depunem aici. În această situaţie, nivelul cheltuielilor materiale este foarte scăzut. Eu sper ca în viitor aceste probleme să se reglementeze! Direcţiile pentru Cultură au fost abandonate bugetar la sfârşitul anului trecut, atunci când era acţiunea de descentralizare, de regionalizare. Se presupunea că Direcţiile vor trece la Consiliul Judeţean, ca atare bugetul, la minister, pentru acest an a fost zero. Presupunerea a fost greşită, noi am rămas la minister, dar şi fără buget. Cu toate acestea, ne-am descurcat. Colegii mei au făcut tot posibilul să meargă înainte. Această profesie este dificilă, este nevoie şi de vocaţie… ne-am ataşat ce ceea ce înseamnă obiect de patrimoniu, clădire de patrimoniu. Ne intersectăm deseori cu oamenii puternici ai judeţului, cu oamenii cu bani şi ies scântei câte-o dată, dar nu am dat înapoi nici-un pas. Nu avem treabă cu nici-o structură politică, ne vedem de treabă. Nu fac parte din nici-un partid politic şi încerc să mă distanţez de tot ce înseamnă putere politică ca să pot să fiu obiectiv. Cred că puterea statului stă în puterea instituţiilor statului.

Rep.: Tot aţi amintit de politic, faptul că ministerul Culturii are şi probabil va avea un ministru din partea UDMR, are vreo importanţă?

I.M.: Din punct de vedere funcţional nu are nicio importanţă!

Dar… De exemplu, în ultima parte de mandat, Kelemen Hunor a fost un pic cam indiferent faţă de teritoriu, probabil din cauza problemelor politice, sau altfel spus, mai puţin prezent faţă de solicitările pe care noi le-am făcut. Faţă de prima parte am colaborat foarte bine cu el, ne-a aprobat mai mulţi bani pentru restaurare în judeţ, e adevărat, cu predilecţie spre monumentele… să zicem de nuanţă maghiară, dar nu a neglijat nici monumentele româneşti. Pe mine nu mă interesează cine conduce ministerul Culturii, noi, aici, gândim în mod absolutamente european. Pe mine mă interesează dacă acel om este eficient, poate fi român, ungur, neamţ, ţigan…mă interesează doar să pot comunica cu el.

Acum nu mai comunic cu ministerul! Recent am avut un adevărat conflict cu ministerul Culturii. S-a produs modificarea listei monumentelor istorice, unele au dispărut, altele şi-au schimbat adresele, am muncit toată vara pentru a modifica, a completa listele şi au fost probleme cu Institutul Naţional a Patrimoniului, acolo sunt două instituţii: ministerul şi Institutul… colaborarea între compartimentele ministerului este execrabilă… De patru ori am trimis materialele până au ajuns… secretarul de stat ne-a dat ultimatumuri… ei nu comunică între ei, noroc că am avut materialele înregistrate cu poşta rapidă cu cea secretă. Probleme! 

Asta arată cât de dăunătoare este această situaţie de la minister, cu schimbări… nu se mai ştie în această ţară cine conduce patrimoniul naţional: ministerul, Institutul?

Nu vreau să critic ministerul meu, vreau să spun că noi suntem în suferinţă, într-un fel de ignoranţă.

Desigur, ei probabil comunică mai bine cu judeţele unde sunt directori maghiari, poate este şi firesc, dar nu pot spune că eu m-am simţit că am fost dat de-o parte.

Rep.: În acest context, dintr-un anumit punct de vedere cam sumbru, care ar fi urgenţele în Maramureş, la Direcţie?

I.M.: Prima urgenţă este maşina! Nu avem maşină! Am cerut, cred, de sute de ori şi eu şi prefectul…Nu avem cu ce merge în teritoriu. Cota de benzină ne-au tăiat-o încă de pe vremea pedeliştilor şi nu ne-au mai dat-o înapoi, nu avem posibilităţi de a ne deplasa eficient.

Şi problema sediului! Nu avem un sediu al nostru, acestea ar fi problemele noastre cele mai importante

Rep.: Schimbăm puţin registru, care sunt realizările personale?

I.M.: Personal… Am scris cartea Nodul dacic, o carte care are mai mul-te niveluri de înţelegere, am vrut să influenţez gustul pentru arhaism, pentru identitatea veche a Maramureşului. Am analizat nişte forme primitive, nişte structuri geometrice care vin din epoca bronzului şi chiar neolitic, structuri care au rămas încă pe costumele populare, încrustaţii pe porţi. Am făcut o cercetare asupra acestor semne ca să dovedesc de ce Maramureşul este important, de ce România este importantă? Aceste structuri europene care sunt arhetipale, primordialitatea structurilor spirituale europene este în această largă zonă a Carpaţilor, cuprinzând şi Ucraina. Zonele din jurul munţilor Carpaţi.

Cartea a fost lansată în Cluj, Baia Mare, va fi la Iaşi, Bistriţa, Bucureşti… Am o anumită satisfacţie! În afară de taberele organizate, am realizat, cu ajutorul fundaţiei Dorel Cherecheş, Conferinţa Naţională: Arhetipuri naţionale ale spiritului românesc, ediţia a doua. Acestea au fost pe partea spirituală!

Am realizat mai multe sculpturi, un bust a lui Petre Dulfu pentru Biblioteca Judeţeană, iar când vor fi bani va fi trasă în bronz pentru a se pune în faţa Bibliotecii, am realizat un bust cu regim de sponsorizare pentru Liceul Pedagogic din Sighet, al filozofului Jean Bălin, am mai făcut un bust în ghips a lui Gheorghe Bilaşco.

Sunt multe, dar pot spune că am satisfacţii deosebite pentru toate reuşitele culturale ale Maramureşului!

„Ministerul Culturii se află într-o stare de labilitate în numirea unui ministru şi s-a declanşat în minister un anumit fel de indiferenţă faţă de teritoriu. Ne descurcăm cum putem, bugetul este aproape de zero. Am avut nenumărate tentative în a determina ministerul să ne aprobe nişte taxe, de exemplu, taxe de urgenţă. Ministerul nu aprobă, iar noi pierdem posibilitatea de a încasa nişte fonduri ce ne-ar ajuta. În concluzie ne află într-o situaţie dificilă, chiar de abandon”.

Ioan Marchiş