Ioan Grosan – prozator, dramaturg, publicist „Maramuresul inca nu are revista pe care o

Carte de vizita Ioan Grosan s-a nascut la 3 octombrie 1954, in Satulung, Maramures. A absolvit in 1978 Facultatea de Filologie a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A debutat in anul 1985 cu volumul de povestiri „Caravana cinematografica”. A mai publicat: „Trenul de noapte” (1989), „Scoala ludica” (1990), „Planeta mediocrilor” (1991), „O suta de ani de zile la Portile Orientului” (1992), „Jurnal de bordel” (1995) si „Jurnal de Cotroceni” (1998). Scrierile sale au fost traduse in Rusia, Franta, Germania si Polonia. A obtinut premiul pentru debut in proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1985) si premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1995). In prezent, este publicist-comentator la cotidianul „Ziua”. „Cand fictiunea e silita sa tradeze realitatea iar realitatea refuza formele procustiene ale fictiunii, revolta creatorului e amaraciunea”, spunea Ioan Grosan si afirmatia pare sa fie o autocaracterizare. Considerat de critici a fi un „optzecist” tipic, echinoxist descins printre cenaclistii bucuresteni, Ioan Grosan ramane un mare maramuresean. Reporter: „Melancolia grosaniana are o concentratie proprie, mai greu de anihilat, cu o denumire particulara: amaraciunea”, scria Nicoleta Clivet. De ce amaraciune? Ioan Grosan: Pentru ca in momentul in care am absolvit Facultatea de Filologie din Cluj Napoca, ideea mea a fost sa raman in spatiul ardelean. Ori, la vremea respectiva, nu a existat nici un post. In schimb, din senin, pentru ca absolvisera la Cluj doua gemene ale unui mare stab, mi se pare Janos Fazekas, au fost opt posturi in Bucuresti. Vrand-nevrand, am fost obligat sa aleg Bucurestiul, pentru ca n-aveam unde sa ma duc. Probabil aceasta amaraciune a spatiului in care m-am format, spatiul ardelean si in speta spatiul maramuresean, am resimtit-o fiind nevoit sa ma acomodez in Bucuresti. E o amaraciune care intre timp a trecut in poze si am scapat de ea, existential. Resimt aceasta amaraciune de cate ori trebuie sa plec din nou din Maramures spre acel spatiu si acel timp al „Miticilor” lui Caragiale. Rep.: Ati fost caracterizat ca fiind un excelent observator al intelectualilor de cartier. Va prinde aceasta caracterizare? I.G.: Da, sigur, pentru ca, traind intr-un cartier al Bucurestiului, in cartierul Militari, mi-a placut sa stau la nenumaratele terase din acel cartier. Imi place sa ascult si mi-am format urechea astfel incat sa observ spiritul acesta bucurestean care este un spirit extrem de vioi, dar si superficial in acelasi timp. Imi plac mai ales terasele unde se aduna intelectualii cartierului si, sa stiti ca nici nu pun ghilimele, pentru ca majoritatea sunt profesori, doctori, care se aduna si, in binecunoscutul stil caragialesc, barfesc. Pe mine m-a impresionat aceasta locvacitate a lor, felul cum iau totul in bascalie, dar unii sunt intelectuali de marca. Daca in proza mea se observa acest lucru, ma bucur pentru ca a observat si altcineva. Tabara de la Ocolis: o placuta surpriza Rep.: Cum vi s-a parut Tabara de Literatura de la Ocolis din acest an? I.G.: A fost o uriasa si placuta surpriza pentru mine ca un sculptor de talia lui Ioan Marchis sa puna la dispozitie un spatiu atat de generos, cu oameni atat de placuti la lectura si in comportament si cu doua bucatarese desavarsite, incat o sa ajung in Bucuresti cu vreo cinci kilograme in plus. Dar dincolo de asta e ideea de a uni sub egida literaturii, si a literaturii de calitate, atatea valori ardelenesti si in special ale celei maramuresene. Si aici trebuie sa-mi exprim un regret: faptul ca Maramuresul, cu toate eforturile a catorva generatii, nu are o revista de talia „Vetrei” de la Targu Mures, „Familiei” de la Oradea sau „Ramuri” de la Craiova. E pacat, pentru ca ganditi-va ca din primii zece prozatori postbelici, trei sunt maramureseni: Ivasiuc, Breban, Buzura. Cum e posibil ca un spatiu atat de bogat in literati sa nu se poata coagula si sa scoata o revista de circulatie nationala? Aceste coterii locale trebuie sa uneasca, in sfarsit, si Maramuresul sa scoata revista pe care o merita. Rep.: Ce credeti, Romania si-a ispasit cei „O suta de ani de zile la Portile Orientului”? I.G.: Eu cred ca inca nu si i-a ispasit, dovada fiind faptul ca traim in plin balcanism si acest lucru se observa mai ales in lumea politicii. Pe mine m-a enervat Brucan cand a zis ce a zis in ’90 si m-am gandit: „Uite ce magar e si acesta! Pai, de acuma in doi ani facem o Romanie ca soarele sfant de pe cer”, ca sa folosesc un slogan celebru. Iata ca, din pacate, se apropie cei douazeci de ani si n-am prea inaintat, ca o caruta prinsa in noroi. Ca urmare, cei o suta de ani de zile nu s-au terminat. Nuti, spaima Constitutii, si Ars Amatoria Rep.: Ati scris un „Jurnal de bordel” si un „Jurnal de Cotroceni”. Ati incercat sa sugerati ca politica e curva? I.G.: Cred ca am spus-o chiar explicit. Personajul principal, Nuti, spaima constitutii, era foarte normal sa treaca din bordelurile bucurestene direct la Cotroceni, pentru ca, vorba lui Eugen Ionescu, politica „c’est formidabil bordel”. Asa ca, ea a facut o trecere fireasca. Rep.: Cum a fost cu grupul Ars Amatoria? I.G.: A fost un lucru interesant. Denumirea a gasit-o regretatul critic Radu G. Teposu. Pe vremea aceea erau in plina efervescenta „Cantarea Romaniei”, „Primavara studenteasca” si noi eram, majoritatea, la latina. Teposu a gasit aceasta formula care a prins, pentru ca pare a insemna „arta amatoare”. Ori Ars Amatoria este una dintre expresiile licentioase pentru care Ovidiu a fost exilat din Roma la Tomis. De fapt, inseamna „arta de a f…” Primul care s-a prins si s-a speriat putin a fost Alexandru Paleologul care m-a intrebat: „Domnul Grosan, daca se prind astia de ce inseamna expresia asta?” I-am raspuns: „Domnule Paleologul nu cred ca se prind, pentru ca ce redactor de la „Scanteia tineretului” l-a citit pe Ovidiu in original? Si nu s-au prins. Optiuni si argumente Pictura sau sculptura? Sculptura. Liberalism sau social-democratie? Liberalism. Spania sau Italia? Italia. Ermitaj sau Prado? Prado. Venetia sau Bruges? Venetia. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro