Ioan Aurel Pop: Noi facem parte din Europa!

Zilele trecute, am făcut un scurt interviu cu președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop. La ceas de dimineață, la o cafea, am vorbit despre România și despre români.

Reporter: Ce se întâmplă în România în această perioadă?

Ioan Aurel Pop: E greu de spus. Eu mă ocup cu trecutul. Singurul lucru cert dintre cele trei dimensiuni ale timpului: prezent, viitor și trecut este ultima dimensiune. Prezentul îl trăim și nu știm ce va fi, viitorul e și mai incert, numai Dumnezeu știe ce va fi în viitor. Eu sunt obișnuit cu certitudinile trecutului, dar și aici depindem de izvoare, de sursele păstrate de atunci și care ajung până la noi. Dar, din experiența istorică, pot să spun că nu mi se pare ceva foarte grav. Grav este atunci când vine peste tine un cataclism natural, atunci când se întâmplă un cataclism uman, atunci când nu ne putem vedea certitudinea. Or, acuma este o chestie civilă, o participare la exercitarea dreptului la vot într-o societate pe care încă noi am vrea să o numim democratică. Acuma, că ea nu mai e democratică așa cum am fost obișnuiți cu democrația, este un  grav semnal de alarmă.

Pe mine mă neliniștește nu perspectiva ca România să devină altceva decât e, altceva este important. Nu, nu cred acest lucru că devenim altceva. Aaa! România devine ceea ce devine toată lumea. Am văzut că alegerile din SUA au dat câștig de cauză lui Trump și echipei lui, ceea ce înseamnă un fel de revenire la un fel de conservatorism, dar nu neapărat în sens negativ. Dincolo de personajul Trump, conservatorismul, pentru mine, este păstrarea tradiției. Oamenii au observat cam în toată lumea că s-a pervertit noțiunea de democrație, mai precis aplicarea ei în practică. Noi numim democrație ceva ce nu mai e democrație.

Democrația înseamnă, în primul rând, că minoritatea se supune majorității. Este o lege care vine de la Atena, când s-au aplicat primele noțiuni de democrație contra tiraniei. Ca să poată funcționa o societate, minoritatea se supune majorității. Și pe lângă această regulă, mai sunt și altele. De pildă, într-o democrație, participarea la vot trebuie să fie masivă, nu chiar 100%. Sută la sută este doar apanajul lui Dumnezeu! Dar să zicem 90%. Dacă 90% din oameni participă și mai mult de jumătate din participanți se pronunță pentru o soluție, putem fi siguri că soluția aceea va funcționa în societate și ne va  duce mai departe.

Or noi, ce facem acuma, nu numai în România, dar mai ales în România? Participăm la vot 30% dintr-o comunitate, alegem un primar cu 15%, din cei care au participat și ne lăudăm că am aplicat democrația. Asta nu-i democrație!

Iar poporul român a simțit acest lucru. Nu numai că a fost învățat cum să simtă, adică au apărut unii care l-au învățat. Măi, fraților, stați că nu se poate așa! S-a intrat într-un fel de băltire cu niște partide care și-au făcut datoria și nu prea și-au făcut-o. Unii au crezut că mergem mai departe așa.

Când se trezește poporul, e și primejdie de schimbare violentă, or la noi nu există această primejdie. La noi există o trezire a poporului prin noi.

După părerea mea, problema e în urma unei mari dezamăgiri. Dezamăgirea vine din faptul că, în ultimii ani, chiar în ultimele decenii, s-au ales în fruntea noastră elite nelegitime!

O elită legitimă e pentru mine cea care e aleasă, printr-o participare masivă la vot, de cel puțin jumătate din cei care au participat. Altfel, eu nu accept votul! Adică, nu mi se pare un vot care să respecte principiile democratice. Altminteri, ce va fi mi-e foarte greu să spun!

Eu fac pledoarie pentru acei oameni care au știut să facă România în ciuda tuturor piedicilor. Asta s-a întâmplat de la 1848 până la 1918, când am făcut o țară. Dacă am știut să facem o țară, sunt convins că vom ști să o chivernisim și de acum înainte.

Rep.: Ce sfaturi ar trebui să le dăm românilor în această perioadă destul de complicată?

Ioan Aurel Pop: Cel mai ușor lucru sunt sfaturile date altora. Nu prea îmi place să dau sfaturi, dar pildele din trecut au rostul lor. Ar trebui ca națiunea să se trezească, oamenii să voteze responsabil, să nu se ia unii după alții ca oile, mai ales tinerii să nu asculte prima voce pe care o aud, primul glas, să nu dea frâu primului impuls. Tinerii sunt, în general, împotriva bătrânilor. Ăsta e conflictul între generații de când lumea. Trebuie să se gândească de două ori și să mai asculte de bătrânii lor, de bunici, de părinți, ca să putem duce țara asta mai departe. Problema noastră este nu globalizarea, nu Europa! Noi facem parte din Europa! Noi suntem parte integrantă a UE, cum suntem parte integrantă a NATO! Pe mine nu mă poate întreba cineva că sunt pro NATO sau pro UE, pentru că suntem parte a acestor organizații în mod conștient. Și am devenit parte a acestor organizații ca să ducem țara spre bine. Nu cred că cineva are acuma forța sau instrumente să scoată România din circuitul ei european. Dar trebuie să participăm la acest circuit în mod conștient, respectându-ne valorile. Trebuie să vedem suveranitatea, dacă mai avem drept la suveranitate. Dacă țara cedează din suveranitate, cum e normal! Suntem într-o uniune, suntem în niște organizații internaționale, trebuie să ne vedem de treabă și să știm că, atunci când suntem invitați la o decizie luată la Bruxelles sau la  Strasbourg, putem să o facem în mod conștient, putem să negociem, putem să arătăm și nevoile noastre, pentru că de acolo nu se văd întotdeauna nevoile din Răsărit. Noi am fost vărsați cu bună știință, când s-a semnat pacea după război, în această parte răsăriteană a Europei. Stalin conducea atunci Uniunea Sovietică. Iar după 40 de ani, cei de acolo ar vrea să gândim exact ca ei! Or, nu se poate! E complicat. Noi am trăit alte drame, alte tragedii, ne-au murit bunicii, părinții în închisori și am vrea ca participarea noastră la Europa să fie din tot sufletul. Românii trebuie să se gândească la toate astea, să cântărească argumentele, să vadă ce e bine, ce e rău și să vadă mai ales un lucru: ca să mergem înainte cu democrația, e bine ca minoritatea să se supună majorității. Să respectăm această regulă de aur. Nu vom fi de acord cu toții niciodată. Nici nu e bine. Într-o societate în care toți sunt de acord, acolo e dictatură. Trebuie să fim unii pentru, alții împotrivă, dar, în momentul în care s-a luat o hotărâre, cei care nu au fost de acord cu ea trebuie să fie de acord să o ducă mai departe.