Dialoguri în inocenţă

Dialoguri în inocenţă reprezintă primul din cele patru proiecte expoziţionale preconizate pentru anul 2012, prin care Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» îşi propune să abordeze piaţa culturală metropolitană din Bucureşti. Cumulat, aceste patru manifestări expoziţionale sunt menite să lărgească şi să detalieze vizibilitatea mişcării artistice băimărene în principalul spaţiu artistic şi mediatic din România. Intenţia noastră mărturisită este aceea de a contribui la reinserţia producţiilor artistice promovate de Centrul de la Baia Mare în sfera de vârf a pieţei bunurilor simbolice, cu accent pus pe creaţia contemporană (1950-2012).

Dialoguri în inocenţă reprezintă, de fapt, o dublă expoziţie personală Dorel Topan – Ioan Anghel Negrean. Vor sta aşadar, faţă în faţă, şi se vor complementa printr-un „dialog al atitudinilor pozitive“ două lumi şi viziuni artistice distincte care propun – fiecare în parte, în moduri diferite şi cu ţinte convergente – o perspectivă existenţială calmă şi emoţional tandră. Prin lucrările lor mai ia naştere şi un „dialog“ secundar interesant îndeosebi sub raport stilistic: un „optzecist“ (Ioan A. Negrean) rămas confident şi în anii 1990-2000 filonului estetic neoexpresionist atât de specific reprezentanţilor „generaţiei“ sale, conversează vizual cu varianta autohtonizată a neopopart-ului promovat în ultimul deceniu la vârful generaţiei „douămiiştilor“ (Dorel Topan).

Se intersectează astfel invocarea purităţii sacrale a motivului sacrificiului christic şi evocarea inocenţei „vârstei de aur“.

Ansamblul discursurilor individuale vin de se conjugă, convergent, într-un spaţiu vizual al purităţii, echilibrului şi armoniilor picturale în care culoarea instaurează calităţi şi atribute proprii esteticii de factură mai degrabă „clasicizantă“ a categoriei frumosului. Pe această cale, proiectul expoziţional “Dialoguri în inocenţă” îşi propune tocmai să ofere o alternativă complementară nepolemică la abundenta predominanţă a discursurilor artistice actuale ce se consacră (cu energie, vehemenţă şi chiar cu... exces) urâtului, grotescului, minimalului şi altor valori ale unei lumi şi existenţe împovărătoare, devorante, alienante.

„În creaţia sa, în tipul de hyperrealism pe care îl practică Dorel Topan, nu asistăm la o preluare mecanică a realului, ci atitudinea artistului este controlată de o stare subiectivă. Obiectul real este supus unui flux cromatic intens, care modifică în esenţă atributele lumii vizibile.” - Dr. Constantin Ionescu Prut.

„Suprarealismul şi vesel-îndemânatica mişcare Pop Art îşi dau mâna dezinvolt în creaţia artistului băimărean, dar cu o detaşare lucidă, inteligent speculată, ceea ce îl fereşte de exerciţiul mimetic în nota unor mari tendinţe productive, după cum se vede şi azi în mai toată lumea” - Corneliu Antim.

„Dintotdeauna pictura lui Ioan Anghel Negrean şi-a particularizat intonaţia prin nervul precipitat al gestului, prin ardenţa acordurilor cromatice, prin voinţa convertirii motivelor în sugestive simbolizări. În căutare de soluţii cât mai adecvate şi profunde, îşi va concentra eforturile creative pe succesiuni de cicluri, o imaginaţie aflată mereu în stare de alertă, furnizându-i subiecte incitante, surprinse din sondarea universului natural sau al eternului uman. Configurările sale picturale, permanent încărcate de seve proaspete, sensibile, coerente, ies din convenienţe şi obişnuit, fixându-se sub timbru original în ambianţa tensiunilor de sorginte expresionistă. Îndeosebi, freneticele desfăşurări spaţiale cu nuduri arzând ca nişte ruguri şi răstignirile dramatic proiectate pe fundalul unor nopţi tragice individualizează cert o paletă şi o viziune în context contemporan” - Negoiţă Lăptoiu.