Invingator in lupta cu regimul comunist

* Condamnat la 20 de ani munca silnica pentru constituirea unei organizatii revolutionare paramilitare Andrei Crisan s-a nascut in 1949, la Vetis, o comuna din judetul Satu Mare. Povestea sa nu ar avea nimic spectaculos daca in timpul regimului comunist, la numai 18 ani, nu ar fi fost condamnat la 20 de ani de munca silnica. A fost acuzat de infiintarea unei organizatii revolutionare paramilitare. Cei 6 ani si jumatate de detentie in inchisorile comuniste i-au marcat intreaga viata. Andrei Crisan a cunoscut ororile regimului comunist inca din timpul studentiei. Impreuna cu un fost coleg de liceu, Constantin Holban, a redactat cu scris de mana mai multe manifeste cu mesaje indreptate impotriva regimului condus de Gheorghe Gheorghiu Dej. Ele contineau diferite lozinci mobilizatoare de genul: “Jos comunismul!”, “Vrem libertate, democratie si o viata demna!”, “Jos cu Gheorghe Gheorghiu Dej!”, “Afara cu rusii din tara!” “Jos cu tirania comunista!” Acestea au fost amplasate pe zidurile cladirilor din Baia Mare. De aici si pana la condamnare nu a mai fost decat un pas. “Am fost arestat pe 31 martie, 1958, fara mandat, de catre Securitatea din Baia Mare. Atunci eram student la Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative, din Cluj. In timp ce asteptam sa intru la un examen de drept penal, am fost chemat la decanat, unde m-a intampinat un tovaras ofiter de securitate, care s-a recomandat a fi de la Militia din Baia Mare. In ziua urmatoare, am ajuns in arestul Securitatii din Baia Mare. De atunci a inceput calvarul. In celula existau doua paturi si o masuta, toate din beton. De ficare data cand eram scosi pentru anchete si necesitati fiziologice, ni se puneau niste ochelari din tabla cu cauciuc, pentru a nu vedea nimic. Timp de patru luni, am fost anchetat de locotenentul major Nicolae Arghira. Pentru a ma intimida, m-au purtat printr-o camera speciala unde se aflau tot felul de unelte folosite la tortura. Insa, eu mi-am dat seama de la inceput ca ei ajunsesera in posesia manifestelor si ca statusera de vorba cu colegul meu. Asa ca nu aveam ce sa ascund si am recunoscut tot. Insa aproape toata ancheta s-a canalizat pe tema unei organizatii subversive inexistente. Pe partea de jos a manifestelor am pus sigla unei organizatii imaginare, OSI (Organizatia Secreta Iulia). Evident, a fost vorba de un teribilism adolescentin si voiam doar sa alertam autoritatile. Anchetatorul a insistat pe asta pentru a ni se putea aplica o pedeapsa cat mai mare. Era nevoie de o condamnare care sa bage groaza in oameni. De fapt, eu nu am fost pedepsit pentru ce am facut, ci pentru ceva fictiv”, ne spune fostul detinut. Cosmarul Gherla A urmat trimiterea sa in judecata si procesul de la Satu Mare, unde cei doi au aparut inaintea Tribunalului Militar Cluj (un proces in Baia Mare ar fi putut isca scandal). Au fost mai multe capete de acuzare: redactarea unor manifeste cu caracter revolutionar si raspandirea acestora; constituirea unei organizatii contra-revolutionare paramilitare, cu scopul de a rasturna prin violenta regimul democrat popular din Romania. Teribila organizatie, compusa din doi adolescenti! Insa pedeapsa a fost pe masura: 20 de ani munca silnica, 8 ani de interzicere a unor drepturi si confiscarea totala a averii. La numai 18 ani. A urmat lunga perioada de chinuri in inchisorile comuniste. „In primele luni, am stat in Penitenciarul din Satu Mare. Conditiile erau mizerabile. Stateam 8 intr-o celula de 3x2,5 m, cu un butoi pe post de tineta. Era o putoare de nedescris. Mancarea era foarte slaba, la limita supravietuirii. Terci din malai, arpacas. In decembrie, legati in lanturi, am fost trimisi la Gherla. Aici, cuvantul de ordine era bataia. In celule de 20 – 40 de persoane, tabarau gardienii si pentru orice fleac erai batut fara mila. Mancarea era la fel de slaba, precum la Satu Mare. Cafea din coji negre de paine, arpacas, intestine de porc si vita, fiertura din burta de vita (ce mirosea a fecale, nefiind curatata), varza acra. Uneori, abaterile atrageau cateva zile la izolator. Aici, timp de mai multe zile primeai numai apa fiarta cu sare. La ferestre au fost montate cosuri mari de lemn care impiedicau lumina si aerul sa patrunda in celule. Din cauza astora era sa ne sufocam. Ne duceam cu totii la fereastra, sa avem aer”, isi aminteste Crisan. Munca fara hrana Dupa episodul Gherla, a urmat o perioada de cativa ani in Balta Mare a Brailei, in colonile din Stoenesti, Salcia si Gradina. Aici, un regim la fel de inuman. Cazare in saivane de oi, mancare oribila, un volum imens de munca si batai in talpi si fese pentru normele neindeplinite. Se lucra intens la indiguiri pentru protejarea culturilor agricole, descarcari si incarcari de slepuri, desecari (sapat canale uriase pentru depozitarea apelor) unde se muncea fara protectie, intretinerea si recoltarea culturilor agricole. “Marea problema a constituit-o lipsa de hrana. Pentru a supravietui mancam mazare cruda, coaja de copac (salcie), frunze tocate cu sare, radacini sau chiar samanta de matura (!!). Apa era adusa din Dunare. Avea o culoare galbena. Din cauza ei am fost internat cu febra tifoida”. Ultimul an de detentie l-a petrecut la Gherla, unde a lucrat in fabrica de mobila, calificandu-se ca tamplar. In iulie, 1964, a fost eliberat, prin decret al Consiliului Superior de Stat, dupa 6 ani si 4 luni de detentie. Dupa eliberare, a terminat facultatea de Filologie, Babes – Bolyai, Cluj si a predat limba romana in scoli din Chechis (Dumbravita) si Baia Mare. A fost in permanenta hartuit de comunisti, intreaga sa viata stand sub semnul condamnarii. Ucigasul Goiciu Cel mai dur personaj intalnit de Andrei Crisan in cei 6 ani de periplu prin inchisorile comuniste a fost directorul Penitenciarului Gherla, un tip pe nume Petre Goiciu, de origine bulgara. El este si astazi renumit pentru ura cu care ii trata pe detinutii ajunsi in penitenciarul pe care il conducea. Crisan ni l-a descris ca fiind un alcoolic sadic care ii intampina pe noii veniti cu infioratoarea avertizare: „La Gherla zboara sangele pe pereti!”. Din nefericire, avea dreptate. El insusi era cel care dadea tonul. I-a ucis in bataie pe multi detinuti si ii incuraja pe gardieni sa faca la fel. Detinutilor li se adresa cu titlul de banditi si fascisti. Se pare ca dupa 1990 a fost ucis de fostele sale victime. In memoriam Constantin Holban, cel impreuna cu care Crisan a redactat acele manifeste, a suferit cumplite batai, schingiuiri si amenintari (cu repercursiuni asupra familiei si propriei persoane) in timpul anchetei de la Baia Mare. Fiind o fire mai sensibila, el s-a ales cu traume psihice ce l-au dus la nebunie. Ca si Crisan, a fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj la munca silnica, urmand traseul colegului sau, insa fara a fi capabil sa munceasca. In repetate randuri, a incercat sa se sinucida, dar a fost impiedicat de colegii de suferinta. Dupa eliberare, a mai trait cativa ani, fiind ingrijit cu mare devotament de mama sa. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro