INVESTIGATII

* Vrajitoarele, preotesele escrocheriei

* Secretele escroacei FNI

* Augusta functie de adjunct

* Lacrimile pamantului

* “We are the champions of the tricks”

* Preotul revansard

* Ceata rromanes

* Vrajitoarele, preotesele escrocheriei

Primele manifestari ale magiei trebuie cautate in preistorie, cand hominizii isi faureau unelte rudimentare si incepeau sa stapaneasca focul. In timp, omul si-a populat universul cu tot felul de forte supranaturale, pentru a da viata lumii. Muntii, campiile, apele, stancile si animalele aveau fiecare duhul, spiritul sau. Esecurile si izbanzile nu se mai datorau omului ci implicarii unor forte magice. Magia avea un caracter consolator, celui care o profesa nu-i trecea prin minte sa transforme lumea in care exista, intr-una mai buna, cum propun credinciosilor marile religii. Primitivul solicita si “obliga” forte supranaturale sa-l ajute in actiunile sale, crezand in forta sporita pe care i-o puteau da practicile vrajitoresti. Dominat de asemenea conceptii, omul se agata inerent de vrajitorie, procedeu practic, linistitor si reconfortant totodata, antrenand psihicul uman. Cresterea increderii in magie a nascut noi forme ale acesteia. In acelasi timp, vrajitorul se transforma tot mai mult intr-un profesionist, cautat de membrii comunitatii. Sistem de ceremonii si actiuni determinate de credinta in puterea magului de a actiona asupra realitatii obiective cu ajutorul fortelor supranaturale si prin alte mijloace oculte si paranormale, magia se bazeaza pe credinta in existenta unor forte in sine in natura, pe care invocatia magica le poate obliga sa actioneze in favoarea omului sau impotriva lui. Inca din antichitate se disting doua tipuri de magie: magia alba, adica obisnuita, ademonica si magia neagra, adica procedeul invocarii demonilor in sprijinul savarsirii actelor magice. Aparute in preistorie, practicile magice nu au disparut niciodata. Constituind o baza religioasa la toate populatiile semiprimitive, ele se mentin si inauntrul civilizatiei consolidate, fie in forma medicinei populare agrementate cu descantece, fie in traditiile folclorice care pastreaza uneori si exorcismele si chiar urme de magie neagra.

Stapanitorii lumii

In Babilon, magia era o institutie de stat, regii intretinand magi la curte, care erau socotiti solii zeilor Ea si Marduk. Principalele sarcini ale magilor erau lupta defensiva impotriva raului, medicina, apararea de mania zeilor si de atacurile demonilor, ca si de practicile vrajitorilor vulgari. Codul lui Hammurabi a interzis vrajitoria. In Egipt, se practica mai ales magia defensiva, protejandu-i pe oameni in fata furiei zeilor (prin incantatii, talismane, amulete) si foarte rar cea agresiva. Magia egipteana isi aroga forta de a opri soarele si luna din mers, de a starni trasnetul, de a produce sau opri catastrofe. Preotii practicau medicina magica, transferand boala intr-un animal pus in preajma bolnavului sau isi vindecau pacientii in stare de hipnoza, in “templele somnului”. Vrajitorii din Persia antica sustineau ca au puterea de a manevra lumina si intunericul. Indienii atribuiau fortele magice mai ales inteleptilor mitici (risi), care dispuneau de o forta nelimitata a blestemelor, avand efect chiar si asupra zeilor. Vrajitorii care doreau sa stapaneasca lumea trebuiau sa posede opt mari puteri magice: stiinta de a te face infinit de mic, mare, usor sau greu, puterea de a obtine orice doresti si de a face cum si ceea ce doresti, de a supune orice dominatiei tale si de a dispune de o vointa nelimitata de nimic. Vrajitorii precolumbieni ghiceau in boabe de porumb si prevesteau viitorul in stare de extaz provocat de consumarea unor ciuperci halucinogene, patronate de Zeul-ciuperca Teonanacatl.

Indivizi aberanti cu o fantezie maladiva

Gh. V. Bratescu, intr-o lucrare intitulata “Vrajitoria de-a lungul timpului”, afirma ca in orice societate exista indivizi aberanti, cu o fantezie maladiva. Din randul acestora s-au recrutat samanii si vrajitorii profesionisti. Ei invoca, de regula, spirite pentru a ghici viitorul, a face bine sau rau, a executa condamnarile la moarte, a provoca natura etc. Un loc aparte l-a capatat asa-zisul ritual al sabatului, practicat obligatoriu de fiecare vrajitor. Cuvantul “sabat” semnifica in limba ebraica ziua de repaos. Dar, in practica vrajitoreasca, el va capata un cu totul alt sens, anume acela care defineste un ansamblu de manopere periodice la care se supun vrajitorii in grup. In conceptia vrajitorilor, sabatul trebuia sa se desfasoare de doua ori pe saptamana, anume in noptile de miercuri spre joi si de vineri spre sambata. Reuniunea se desfasura intr-un loc izolat, la rascruci de drumuri, pe malul marii, al unui lac sau in mijlocul unei paduri intunecoase. In popor exista credinta ca vrajitorii se adunau la sabat venind calare pe un tap, o pisica neagra, un lup sau un magar, altii pe o matura cu coada, o furca, o broasca raioasa zburatoare sau un liliac, brazdand aerul rapid spre a cobora exact la locul de intalnire. Cand toti vrajitorii erau adunati, aparea in mijlocul lor Satan, sub forma unui tap cu coarne lungi, avand fata umana, barba ascutita, nas coroiat si piele neagra. Vrajitorii veneau unul cate unul, faceau plecaciuni in fata lui Satan care purta pe cap o coroana de coarne negre, il sarutau pe bot, jurand, cu mana stanga intinsa, ca-i apartin cu trup si suflet. Urma apoi festinul la care se serveau paine de mei invelita in seminte de crin de padure, tocana din carne de broasca raioasa, de hoti spanzurati sau de copii morti la nastere si vinuri ametitoare colorate cu fiere, continand afrodisiace. Catre dimineata, dupa raportul pe care fiecare vrajitor il prezenta in fata lui Satan, la primul cantat al cocosilor, sabatul lua sfarsit.

Intalnirea cu Balaurul

“Mama vrajitoarelor a fost Hiera, cea care l-a dezlegat de farmece pe Hercule si l-a dus la portile Infernului, fiindca Hercule nu putea sa se indragosteasca. Era legat! Apoi au fost cei trei magi care l-au ferit pe Iisus de razbunarea lui Irod, dupa care au fost urmasii lor pana la bunica mea”, asa isi prezinta arborele genealogic, vrajitoarea Laurentia, sora Omidei, fiica Paunei si nepoata Sabinei. Observand ca e o adevarata moda sa te prezinti cu o “increngatura traditionala de rude cu puteri incontestabile”, nu vom comenta suplimentar biografia Laurentiei. “Nu ajunge sa te nasti din mama vrajitoare, trebuie sa ai semnele, iar cel mai important semn este visul. Nici o fata nu poate ajunge vrajitoare de har, pana nu are visul ca merge la mare cu un ulcior dupa apa si intalneste balaurul”, sustine Laurentia despre “modul in care poti deveni vrajitoare cu patalama in regula.

Limbajul secret

“Magia este regasita chiar in sanul bisericii (magia alba). Aceasta tine mai mult de gestualitate. In primul rand trebuie sa facem diferenta si sa definim limitele magiei albe si celei neagre. In mod obligatoriu, actul magiei negre implica invocarea unor fiinte supranaturale rele, demonice. In Maramures se practica ambele tipuri de magie. In general, femeile sunt cele initiate in magie, dar nu vor sa destainuiasca ritualurile pentru ca isi pierd valoarea si efectul. Daca se dezvaluie incantatiile se pierde limbajul secret si in acelasi timp magia. Eu am facut multe studii pe acesta tema, am fost la vrajitoare si la preoti (dar ei nu recunosc ca practica magia alba, desi ceremonialurile de nastere, botez, nunta sau inmormantare tin de aceasta). Dupa cercetarile mele am gasit fapte de magie pe Valea Cosaului, in Sarbi (descantatoarea Maria lu’ Fatu) si tot pe Valea Cosaului, in Budesti. In ceea ce priveste descantecele, acestea pot fi clasificate dupa felul lor. Spre exemplu, descantecul de deochi nu are nevoie de o perioada anume pentru a fi tinut, fata de altele care se practica in perioade bine stabilite. Singurul lucru care se impune este faptul ca descantatoarea trebuie sa fie un performer, o femeie aflata la menopauza si care nu are voie sa injure. Nu oricine poate da de deochi. Pentru acest fapt magic exista descantatoare specializate. De alte descantece se ocupa masterele, corespondentele vrajitoarelor, dar nu cu un sens atat de negativ ca si acestea din urma. Toti satenii accepta sa meaga la mastere, dar la vrajitoare nu recunosc ca se duc, chiar daca masterele sunt la fel ca si vrajitoarele. Vrajitoarele sunt femei foarte batrane, trecute de o anumita varsta, aflate in menopauza. Ele performeaza actele de magie noaptea, intre cantatorii de la miezul noptii si cei din zori (00.00- 04.00) si in locuri speciale, foarte bine stiute de ele. Spre exemplu, intre noua izvoare sau langa un copac trasnit unde exista niste centri care le permit comunicarea cu puterile malefice. De obicei, vrajitoarele sunt insemnate. Ele au o vertebra in plus fata de oamenii normali sau o caita rosie in cap”, spune Lector universitar doctorand Delia Suiogan.

Credulii

”Elementele caracteristice unui portret robot sunt foarte putine. Persoanele care apeleaza la ghicitoare ori vrajitoare provin din medii sociale, culturale, economice diferite. Singurul element comun al acestora este faptul ca in constiinta lor inca functioneaza niste credinte infantil magice, iar in anumite momente de cumpana si de disperare acestea le inving ratiunea. Nu putem spune ca numai oamenii de clasa mediocra ori medie merg la vrajitoare. Din contra, oameni cu scoala, spre exemplu profesori, medici, avocati apeleaza la actele de magie, la nivelul infantil magic. Oamenii de la sat merg mai des la ghicitoare si chiar preoti de pe alte sate, datorita traditionalismului mult mai accentuat. Dar nu putem sa facem o diferenta intre clase. Toti oamenii cred in magie si apeleaza la ea”, a afirmat psihologul Ioan Serban.

Definitia Sfantului

Una dintre cele mai puternice voci care s-au ridicat impotriva practicantilor de magie alba, neagra sau de oricare alta culoare, a fost parintele Cleopa, un om care a incercat sa deschida ochii credulilor crestini. “Vrajitoria e invocarea puterii demonice in ajutorul oamenilor, in locul lui Dumnezeu, cu scopul implinirii anumitor dorinte omenesti. Vrajitoria s-a practicat (atat la poporul evreu, in timpul Legii Vechiului Testament, cat si la crestinii din Legea Darului) pana azi. In Legea Veche, regele Saul a cerut ajutorul diavolului apeland la vrajitoare, fiind aspru pedepsit de Dumnezeu. Vrajitori au fost si cei trei magi (care practicau astrologia). Dupa invatatura Sfantului Nicodim Aghioritul, vrajitoria se imparte in: vrajitoria propriu-zisa (chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse sau lucruri pierdute), ghicirea (prin semnele din palma si prin bobi, carti de joc, cafea) si spiritismul (chemarea ajutorului diavolilor pentru a-i pedepsi pe cei in viata sau pentru a afla viitorul)”, spunea cel considerat de multi un Sfant.

Apasatorul pacat

Parintele Cleopa spune ca azi se practica si descantecul prin stingerea carbunilor sau rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugaciuni, pentru cei care pretind ca sunt vrajiti. “Vrajitoria prin lucruri sfinte (ghicirea in Psaltire, ghicirea cu resturi de vesminte clericale, cheia bisericii sau cenusa din cadelnita), fermecatoria (vrajirea unor tineri pentru a se casatori sau desparti, prin invocarea ajutorului diavolesc, numita popular ”ursita”), iconoscopia (visurile, zodiile, ceasurile bune si rele), prevestirea (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mancarimea palmelor), purtarea la mana sau la piept a unor semne satanice (amulete pentru pazirea de boli, primejdii si pagube), clindonii (care ghicesc viitorul prin chemarea diavolilor) toate sunt pacate mari, apasatoare. Cei ce fac vraji si cei care alearga la vrajitori fac un mare pacat impotriva Duhului Sfant. Il lasa pe Dumnezeu si cer ajutor diavolilor, se leapada de adevar si primesc minciuni. Cel ce crede cu tarie in Dumnezeu, cel ce se roaga neincetat, nu va cere niciodata ajutorul diavolului si al vrajitorilor, adica a vrajmasilor lui Dumnezeu.” Totusi, oferta generoasa de pe piata “anunturilor izbavitoare” isi trage seva din numeroase buzunare ale credulilor.

Site-ul “Reginei”

Ai tot dreptul sa te crucesti! Vrajitoarea Maria Campina, “regina” magiei albe din Romania, “incoronata oficial de peste 80 de vrajitoare si prezicatoare din tara si de peste hotare”, are site pe Internet! In pagina de prezentare, mai-marea vrajitoarelor recunoaste ca exista multe semene “adevarate, dar si simple impostoare”. Autodenumindu-se incontestabila si inegalabila, “regina” Maria Campina a organizat primul Congres de magie alba din Romania. Se spune ca la summit-ul vrajitoarelor, Iordania, Spania, India si Brazilia si-au trimis reprezentantele care i-au inmanat Mariei Campina, ca semn al puterii sale, “renumitii papuci de aur, coroana de regina cu nestemate si sceptrul”. In cazul in care exista ”lucrari grele”, Regina Maria le rezolva unindu-si forta cu cele sase fete ale ei Sidonia, Atena, Loventa, Aurelia, Lisabona si Somna si ucenica Sunita. Pentru vrajitoarele din “familia regala”, luna martie este cea mai dificila din an, fiind numita “luna chinurilor”. Ele povestesc ca dupa rastignirea lui Isus, Maria Magdalena, vazand ca nu il poate salva, a apelat la o vrajitoare de magie alba. De aceea, vrajitoarele spun ca in martie poate fi dezlegata orice magie si ca atunci incepe “noul an”, asadar e momentul propice pentru dezlegarea relelor. In fiecare seara a lunii martisorului, “regina” aduna 25 de vrajitoare (cele mai talentate si cu har) pentru a dezlega orice magie neagra. Bine, sunt exceptate magiile de foc, pe care “nici Diavolul nu le poate desface”. In rest, totul e ca rezolvat. Cum se procedeaza? Ne lumineaza “vrajitoarele”. “La miezul noptii, langa o balta, se descanta pana in zorii zilei. Cand a cantat cocosul, nu le mai vede nimeni pe vreuna din ele”. Regina si ajutoarele sale, folosesc “obiecte speciale” pentru fiecare ritual. Pentru unirea unor cupluri folosesc doua papusi din ceara, pe care le unesc la miezul noptii si le leaga cu o ata pentru a se lega si inimile lor. Pentru inlaturarea raului se folosesc lumanari negre si o vartelnita utilizata la miezul noptii in timp ce se rosteste “incantatia”: “Cum se invarteste vartelnita, asa sa invarteasca raul pe pustietati”. O alta perioada importanta a anului este Postul Pastelui, cand se “lucreaza” numai in fata altarului. Amuzant? Pentru unii e doar un mod de a se “avanta” muncitoreste spre colacul de salvare: vrajitoarea.

“Atotputernice” de Maramures

”Alo, vrajitoarea X? Va rog tare mult sa ma ajutati!”. Asa incep convorbirile celor naivi si necajiti, adica tocmai buni de fraierit. Bine, dar cum ar putea un ziarist sa stea de vorba cu o vrajitoare, fara ca aceasta sa dea raspunsuri evazive si sa se zgarceasca la preturi “de dragul reducerilor”? Folosind ”sfantul” anonimat si imaginatia. Afland ca a primit “foarte multe plante pentru luna martie, benefice in departarea farmecelor, blestemelor si dezlegarea cununiilor ca de altfel elixirul dragostei si floarea plecatoarea (care apare o singura data pe an- n. red.)”, ne-am adresat in primul rand la cea pe care “puterea miraculoasa o ajuta acum de trei ori mai mult decat in restul anului”: Senaida. “Ghicitoarei” Senaida i-am servit povestea cu “lucrurile necurate pe care le-am gasit in casa si care demonsteraza ca situatia este extrem de grava. Broaste, fire rosii, poze cu oameni morti”. Normal, ca orice vrajitoare respectabila, Senaida a propus pentru “vindecare definitiva” o sedinta de dezlegari de farmece prin telefon, folosind numarul 0740426XXX. Prima sedinta din ”miraculosul leac” costa 900.000 de lei, bani care trebuie trimisi prin mandat postal (!). Aveti cununiile legate? Pentru 500.000 de lei vi le dezleaga cu ajutorul cartilor de tarot, o ghicitoare din cartierul Sasar. Atentie! Aveti nevoie de programare, semn ca e solicitare, nu gluma. Pentru a stabili un loc de intalnire, trebuie sa sunati la numarul 072241XXX. Daca nimic nu va merge bine, sunteti bolnav dar medicii spun ca sunteti perfect sanatos si nici nu sunteti casatorit, sa stiti ca situatia este ”deosebit de grava”. Cel putin asa sustine Mariana Magureanu, care pretinde 150.000 de lei pentru ”stabilirea diagnosticului”, adica ghicitul in carti. Dar trebuie sa o cautati repede pe strada Dimitrie Cantemir, numarul 6/117. In prealabil trebuie sa o contactati la numarul 0745820XXX. Altfel, Doamne fereste, s-ar putea sa … batem in lemn.

Magia neagra

Practica vrajitoriei negre a cunoscut o mare raspandire in Romania. Preotul exorcist Ilarion Argatu, de la manastirea Cernica, spunea ca in anii ’30, la inceputul carierei sale duhovnicesti, rareori se auzea de magie neagra. Denumita si “magia demonilor”, magia neagra este definita de parapsihologul Nina Petre (autorea tratatului “Vrajitoria, o sabie cu doua taisuri”) ca “o agresiune psihica prin emisie telepatica distructiva”. Practicantul de magie neagra actioneaza combinand influenta mentala cu manipularea unor obiecte si vietati (lumanari de nuante inchise, soareci, pisici, caini, broaste, soparle, crucifixe din lemn sau os, scoici cu interiorul putred, gaini, bufnite, pescarusi, foarfeci, cutite, clesti, nuiele, topoare). Unele “specialiste” folosesc aceste obiecte ca mijloace de manipulare menite sa-l inspaimante pe cel naiv. Multe persoane au gasit in preajma sau interiorul locuintelor obiecte ciudate : oase de pasari legate cu ate colorate, bucati de paine unse cu lichide colorate si lipicioase, gunoi ciudat pe pragul casei, oua in locurile unde gainile nu au acces, papusi din carpe, broaste vii sau moarte, ori fotografii intepate cu ace. Persoanele atacate prin magie neagra prezinta simptome specifice: depresii, dureri de cap in zona cervicala, stari de lesin, senzatii de intunecare a mintii si obsesia mortii. Parapsihologii considera ca spunand ca semnele sunt rodul imaginatiei incinse de prea multe lecturi despre paranormal ale unor persoane instabile psihic am dovedi o atitudine inconstienta.

Magia alba

Traim intr-o tara cu oameni care se tem de pedeapsa Divina si totusi exista o reactie adversa puternica la credinta. Exista senzatia ca Romania s-a transformat intr-o “tara a vrajitoarelor“. Aproape fiecare strada adaposteste macar o “specialista in farmece” care leaga si dezleaga vietile si destinele unor oameni. Unele se lauda ca “tin cu Dumnezeu” si folosesc lumanari, cruci, apa sfintita, amestecate cu publicitate. Indiferent ca actioneaza cu buna sau rea intentie, eventuala lor inconstienta produce victime. “Ajutand” pe unii, ii “nenorocesc” pe altii. Ca un simptom alarmant al ipocriziei, slujitoarele magiei albe pretind a fi oponentele magiei negre. Numai ca atat timp cat si practicile de magie alba produc haos in mintea credulilor, dupa bunul plac al celor ce platesc bine (legand si dezlegand cununiile, distrugand familii, aducand fete nevinovate in paturile celor bogati, ajutand infractorii sa castige bani cu nemiluita), atunci care e diferenta ? Nici o vrajitoare nu tine cont de credinta si Divinitate.

Catalin VISCHI
Ioan BOTIS
Gabriela VALEAN
Ioana LUCACEL



* Secretele escroacei FNI

GAZETA de Maramures va prezinta povestea familiei care a gazduit-o in Israel pe Ioana Maria Vlas si o radiografie a implicarii serviciilor secrete. Reamintim ca, la sfarsitul saptamanii, Vlas (sau o persoana care pretinde ca e ea?) s-a intors in tara, dupa un concediu de doi ani in Israel. Peste 300.000 de pagubiti asteapta, cu sufletul la gura, “dezvaluirile” pe care le va face Maria Vlas in legatura cu implicarea unor persoane de rang inalt in escrocheria FNI. Cel mai probabil, se vor alege cu praful de pe toba. Spectaculoasa revenire a Mariei Vlas dintr-o tara care nu extradeaza pe nimeni are legatura cu razboiul surd dintre serviciile secrete romanesti. Maria Vlas nu mai are, in afara de mama ei, nici o ruda in Romania. Asadar, ea a fost “convinsa” sa revina in tara. Cel putin aceasta este concluzia unui amplu material publicat saptamana trecuta de cotidianul “Buna ziua, Ardeal”. Serviciul de Informatii Externe (SIE) este implicat pana la gat in ”caritasul FNI”. La fel si unii directori de servicii secrete, la nivel central. Nana Vlas a fost botezata pe nedrept ”mama FNI”, in loc de ”fiica cuplului SIE-SRI”. Intoarcerea in tara a Ioanei Maria Vlas nu a surprins persoanele initiate din cercurile politice guvernamentale si serviciile secrete romane. Poate doar pe politistii IGP, care nu au fost informati de catre serviciul secret al MI despre dedesubturile afacerii FNI, si au dat cu bota-n balta, declarand public ca defectarea acesteia s-a datorat bunei colaborari cu colegii lor israeliti. Mai bine taceau. Ambasadorul Romaniei la Tel Aviv, Mariana Stoica, a declarat ca a fost ”surprinsa de prezenta Mariei Vlas la Ambasada, intrucat nu am stiut pana acum (sic!) ca se afla in Israel”. Cele doua se cunosc de mult, din sturlubatica lor adolescenta dejeana. In iunie 2000, adjunctul sefului Interpol in Romania a declarat ca ”Vlas nu a fost localizata in nici un stat afiliat la Interpol”. In aceeasi zi, seful IGP, generalul Florin Sandu, a afirmat ca Politia romana stie ”tara si zona in care se afla”. Acelasi general a declarat recent ca, ”in timpul unei vizite in Israel, i-am somat pe politistii israelieni sa prezinte dovada ca Vlas a iesit din Israel, noi avand dovezi ca Vlas este acolo, sens in care colaboram cu ambasada Romaniei la Tel Aviv”.

Directia Rosenberg

Daca cercetarile facute de Politie si SRI ar fi fost profesioniste si/sau dezinteresate, trebuiau incepute de la Dej. Anume, cine dintre fostele cunostinte apropiate ale Mariei Vlas a emigrat in Israel si ce legaturi existau intre acestea si fosta Directie de Informatii Externe (acum SIE)? In glorioasele vremuri de dezmat dejean, familia Ciorba (parintii Mariei Vlas) era in relatii extrem de apropiate cu o familie de evrei, Rosenberg. Tatal, Iosif Rosenberg, avea doi copii: fiica, Piri, nelegitima, produsa de servitoarea familiei, si baiatul, Mihai (Misu), rod al casatoriei legitime a lui Iosif cu moldoveanca Marieta. Piri fusese colega de scoala cu Maria Vlas. Batranul Rosenberg, cojocar de meserie, era un personaj influent in zona, in bune relatii cu ofiteri de Securitate si MApN. Cojocarul chiar se amuza de nerozia militienilor, care-i cautasera douazeci de ani aurul ascuns de acesta. Aur care era chiar intr-un calapod expus in vitrina, in vazul tuturor. Interesant este faptul ca Rosenberg s-a laudat cu isprava sa la un chef in Dej, organizat de ofiterul Viorel Mandrila, care ulterior a ajuns sef de stat major la Batalionul de Securitate de la Radauti, unde printre subordonatii sai era si Radu Timofte, actualul sef al SRI. Necuprinse sunt legaturile Securitatii! Fara legatura cu aceste ”legaturi”, inainte de 1989, Marieta si Misu Rosenberg au emigrat in Israel. Maria Vlas i-a ajuns din urma in 2001, dupa prabusirea scandaloasa a FNI, sustin surse din anturajul fugarei. Serviciile noastre secrete stiau de acest lucru, asa cum au stiut si de prabusirea FNI si de “fuga” din tara a Mariei Vlas.

Dormi linistit, SRI te lucreaza pe tine!

In treacat, Maria Vlas - tanara, frumoasa si poama buna - a avut o relatie fierbinte cu generalul MapN Gheorghe Lavric, relatie montata de baietii cu ochi albastri, sustin surse informate. Absolut intamplator, Radu Sergiu Giurgiuca, primul sot al viitoarei feneiste, il prinde pe general cu Maria-n sac. Chestie pe care Giurgiuca divorteaza, lasand liber locul gata incalzit pentru Virgil Vlas, fost sef al Parchetului Militar Cluj. Se pare ca Maria avea o adevarata slabiciune pentru grade. Copiii nu intrau in calculele ei. Un zvon din “zona” spune chiar ca Maria Vlas i-ar fi replicat taios sotului, mai casnic de felul lui, ca ea “nu-i vaca, sa fete”. Asa ca nu prea are cine sa o mosteneasca, in afara de marea familie a SIE. Serviciu care a intrat mai demult intr-un fericit concubinaj cu Maria Vlas. Colonelul Virgil Roatis, primul director SIE Ardeal, a preluat-o pe Ioana Maria Vlas de la Filitas Vulcan, seful contraspionajului, pasand-o lui Emil Lemnaru, ultimul director al SIE Ardeal. Absolut intamplator, Emil Lemnaru a fost seful filialei clujene a FNI. Care, de teama sa fie acuzat de implicare in prabusirea fondului, si-a vandut pana si masina, cumparata din economii pe bune. S-a speriat degeaba, caci marea invarteala s-a facut la Bucuresti. Grosul banilor de la FNI a ajuns in conturile sefilor SIE si SRI, activi si in rezerva, din capitala, si a unei sumedenii de oameni politici, din aproape toate partidele. Deconspirarea acestor beneficiari ar arunca in aer intreaga clasa politica romaneasca. In aceste conditii, directorul SRI, Radu Timofte, a indicat o tinta falsa, afirmand, in martie 2003, in Parlament, ca ”FNI este o afacere cu ramificatii internationale. Autorii nu au fost scosi la lumina. Cetatenii, societatea si institutiile statului au fost victimele unei mari manipulari, puse la cale de escroci de geniu din conducerea retelei organizatiei internationale. Au fost pioni pe teritoriul tarii noastre, condusi de altii”, crede Timofte ca vom crede si noi. Hai sa admitem ca Timofte spune adevarul. In acest caz, intrebarea legitima care se pune este de ce n-a stiut SRI nimic de aceasta “mare manipulare”? Ca doar se facea la lumina zilei, cu publicitate insistenta pe posturile nationale de televiziune?

Davai ceas, davai FNI!

Iar daca se verifica informatiile conform carora prin FNI s-au spalat banii murdari ai mafiei ruse si ucrainene, ai fostelor KGB si GRU, FNI devine un caz major de tradare nationala. Din pacate, nu prea are cine sa verifice aceasta ipoteza halucinanta, pentru ca regimul Iliescu a avut grija sa-i “lase la vatra” pe majoritatea ofiterilor de contrainformatii care s-au ocupat de spatiul sovietic. Astfel, legaturile cu ”Armata Rosie” si serviciile secrete sovietice ale principalilor demnitari cu ranguri inalte in structurile militare romanesti au ramas ascunse. Este vorba de Ioan Talpes, coordonatorul Comunitatii de Informatii, care este, in acelasi timp, consilier al presedintelui Iliescu pe probleme de securitate nationala si fost sef SIE; Ioan Mircea Pascu, ministrul Apararii Nationale; Radu Timofte, director SRI si Ioan Fulga, directorul SIE. Cine mai poate sti? Si totusi, a fost Ioana Maria Vlas un instrument “bine incalzit” al tovarasilor de mai sus?

SIE si SRI ”au lucrat” la FNI

Toti directorii sucursalelor din Ardeal ale Fondului National de Investitii au fost ofiteri SRI sau SIE, iar inainte de 1989 au facut parte din Securitate.
- Emil Lemnaru, fostul director al FNI Cluj, s-a pensionat in 1994 din functia de colonel SRI. Inainte de Revolutie a lucrat in unitatea care contracara actiunile de spionaj ale tarilor socialiste in Romania.
- La FNI Bistrita a fost angajat ofiterul cu cel mai inalt rang de la Fondul din Ardeal, generalul (r) Mihai Buliga, care s-a pensionat din SIE imediat dupa 1996. De altfel, primul sediu al SOV Invest din Bistrita a fost chiar in casa generalului.
- La Deva, seful FNI era colonelul (r) Dan Ivanescu, care inainte de Revolutie era securist in Valea Jiului.
- In Satu Mare, imediat dupa ce a trecut in rezerva din SRI, colonelul Petre Negreanu a devenit seful sucursalei.
- In Mures, Alexandru Pogacean, pensionat din SRI in 1996, a indeplinit pentru o scurta perioada functia de sef al FNI.
- Cel mai spectaculos caz este insa al colonelului (r) Viorel Soptereanu, seful FNI Sibiu. Desi a trecut in rezerva din SRI in 1 martie 1999, cand a devenit seful sucursalei, el a recunoscut ca a colaborat cu Fondul inca inainte de a trece in rezerva.
- In Maramures, adjunctul sefului FNI, Ioan Hoplea, a fost colonel SRI. Directorul sucursalei, Vasile Lucat ar fi lucrat, potrivit surselor noastre, in sectorul Filaj din cadrul SRI.
Directorul FNI Brasov, Arghir Muresanu, a lucrat si el pentru SRI pana in 1998, cand s-a pensionat, spun surse autorizate.

Adrian AVARVAREI
Dorin PETRISOR



* Augusta functie de adjunct

Secretarul general al guvernului, Serban Mihailescu, declara recent la Baia Mare ca este nemultumit de modul in care Directia Judeteana pentru Protectia si Drepturile Copilului (DJPDC) si-a desfasurat activitatea. Tot Mihailescu a spus ca este inacceptabil ca secretarul general al Consiliului Judetean sa fie un interimar. Influentul ministru a promis ca se va ocupa personal de disfunctiile aparute si a cerut ca problemele sa fie rezolvate in cel mai scurt timp. Serban Mihailescu a respins posibilitatea ca orice functie din cadrul administratiei judetene sa fie o sinecura politica. Ca secretarul general al guvernului a vorbit in dodii, ne-am convins in perioada care a trecut de la vizita ministeriala. La Consiliul Judetean nu s-a intamplat nimic, secretarul general al institutiei este acelasi interimar, iar la DJPDC s-a iscat un nou scandal in care, nu se putea altfel, apar membrii de vaza ai filialei PSD. In urma demisiei directorului general adjunct al DJPDC, Florin Salajan, postul a ramas vacant si in data de 25 martie s-a organizat concurs pentru ocuparea postului. Aceasta functie e una foarte importanta, deoarece adjunctul directorului general se ocupa de problemele de asistenta sociala. La concurs s-au inscris Augusta Mos, consilier municipal PSD, Marian Remus si Lavinia Orzac, cei trei fiind angajati ai institutiei, cu mentiunea ca ultimul candidat a ocupat functia lui Salajan in perioada in care acesta a fost in concediu fara plata, anterior demisiei. Rezultatele se cunosc. Mos a fost admisa cu nota sapte. Lavinia Orzac considera ca nu au fost respectate mai multe prevederi legale in organizarea concursului si a contestat rezultatele.

Contestatia

Orzac lucreaza in sistem de mai bine de patru ani si, potrivit declaratiei sale, are pregatire de specialitate. “Anuntarea concursului s-a facut pe usa institutiei si la AJOFPM, intr-un mod pueril. In urma cu trei ani, cand am vrut sa candidez pentru acelasi post, mi s-a spus ca trebuie vechime in munca de specialitate si vechime de doi ani in functie de conducere. Acum, pentru ca trebuia sa iasa cine trebuia, nu s-au mai pus aceste conditii. Examenul a fost anuntat pe 18 martie, dar fara nici o justificare a fost amanat pana in 25. Probabil candidatul preferat nu a fost inca bine pregatit. Interesant este ca Mos are pregatire pedagogica, iar despre vechime ce sa mai spun. A fost adusa in institutie in urma cu un an, ca angajata a unor proiecte Phare pe care le-am inceput noi mai demult. Probabil nu i-a placut ca a fost promovata sef al unui serviciu. Apoi este vorba de incompatibilitatea cu functia de consilier municipal. Mos si-a dat demisia din aceasta functie la cateva zile dupa concurs, dupa ce a vazut contestatia mea”, ne-a declarat Orzac.

Notele

Concursul care face din nou valuri la DJPDC a prevazut o proba scrisa si o proba orala pentru candidatii care au obtinut cel putin nota sapte. “La proba scrisa am obtinut nota 6,75. Nota pe care am contestat-o atunci. Mos a luat sapte si a intrat la oral unde a sta doar cinci minute, fiind declarata admisa pe post. Au fost mai multe nereguli. Nu s-a cerut un C.V., o recomandare, nu s-a cerut un plan de strategie a activitatii pe post. Subiectele la proba scrisa au fost aduse pe hartii, nu cum prevede legea, in plic stampilat, sigilat, care sa fie desfacut in fata concurentilor”, ne-a declarat Orzac. Contestatara concursului mai spune ca va actiona in instanta DJPDC-ul pentru a-si gasi dreptatea. “Probabil sarcinile de partid, Mos fiind membru de baza al PSD, au fost ca aceasta sa fie admisa pe post”, a concluzionat Orzac.

Explicatiile

Directorul general al DJPDC, Ana Moldovan ne-a declarat ca nu poate fi vorba de o decizie politica in cazul de fata. “A fost un concurs la care toti candidatii au avut sanse egale. Comisia a fost desemnata de presedintele CJ, Alexandru Cosma. Nu cred ca au fost nereguli. Doamna Orzac a formulat niste acuzatii pe un ton afectiv, de nemultumire, pe impresii, pe lucruri foarte personale si vagi, pe auzite. Eu nu pot sa accept asemenea lucruri. Dupa cate stiu eu, Mos nu si-a dat demisia din functia de consilier, iar pana la promulgarea Legii privind incompatibilitatiile nu exista nici o problema. Mai sunt cazuri in judet de persoane care ocupa functii ce vor fi incompatibile. Am primit contestatia si pot sa va spun ca s-a trimis raspuns, iar toate acuzatiile au fost demontate”, ne-a declarat Moldovan. La randul sau, Augusta Mos respinge acuzatiile formulate de Orzac. “De unde stie ea ca am doar un an vechime. Da! Am un an plus sapte ani inainte, am lucrat in sistem si am plecat din sistem. Comisia de examinare a avut rolul de a verifica raspunsurile la intrebarile primite. A fost vorba de legi in domeniul asistentei sociale, iar ea ca asistent social ar fi trebuit sa ia zece. Nu poate fi vorba de vreo imixtiune a politicului. Este absurd. Daca as fi luat zece, as fi spus ca poate este ceva in neregula, dar asa… Nu pot accepta o astfel de acuzatie care poate fi chiar calomnioasa. Nu am discutat cu ea nimic si nu am facut nici un fel afirmatii”, ne-a declarat Mos. Pana una alta, situatia de la DJPDC pare a fi, ca si in cazul filialei PSD, pastrand proportiile, tensionata. Disputele care au fost si care nu se mai termina nu fac decat sa aduca un deficit de imagine unei institutii judetene de maxima importanta.

Nicolae TEREMTUS



* Lacrimile pamantului

Borsa este un oras unic. Statiune turistica, dar si localitate miniera, Borsa este raiul celor care au plecat la munca in Italia. Legendele despre borseni traficanti de masini furate, despre braconieri, arme, prostitutie, i-au conferit, probabil nemeritat porecla: “Mica Italie”. Povestile despre felul in care sunt solutionate multe cazuri sunt nenumarate. Se vorbeste de procurori neputinciosi si de judecatori care asculta de ceea ce presa a numit “mafia verde” maramureseana. Oameni asprii, iuti la manie, borsenii au un ascutit simt al proprietatii. Localnicii isi revendica si cea mai mica palma de teren avuta in proprietate candva sau primita mostenire. Atunci cand nu trebuie sa dea piept cu autoritatile refractare la retrocedari, multi borseni se lovesc de “micile mizerii” ale unor consateni. De aici nesfarsite procese in care au castig de cauza, de multe ori, cei care invart sume mari de bani si care cunosc sistemul pile-relatii la perfectie. In fond, orice se poate cumpara. De la pamant pana la constiinte. A venit la noi in redactie un borsean necajit, prins in mai multe procese, riscand sa ajunga chiar la inchisoare pentru “delictul” de a-si fi revendicat un drept castigat cu ani in urma. Povestea este incredibila prin implicatii si rasturnari de situatii. Miza - un teren de un hectar si foarte multe persoane, majoritatea cu domiciliul necunoscut, dar invocate in acte, de aceea ne vom referi doar la cei care sunt in mod direct in conflict. Cozma Timis are o mostenire de un hectar de teren, faneata si arabil, in Borsa, unde a ridicat casa in care sta cu familia. De mai multi ani se judeca pentru pamantul in cauza cu Nastasia Stetcu, o nepoata de-a soacrei sale, Nastaca Horj. “Este nepoata soacrei si sustine ca este pamantul ei. Nastaca l-a mostenit de la Ioana Horj prin testament, o sora dupa tata. Ioana a primit pamantul de la mama ei. Nastaca Horj a vandut pamantul sotiei mele, Ileana Timis, cu 20 de ani in urma”, si-a inceput barbatul povestea, aratandu-ne actele doveditoare. Am vazut testamentul prin care Nastaca a mostenit pamantul in anul 1981. In acelasi an terenul este vandut familiei Timis, dovada un contract de vanzare-cumparare de mana, dupa cum se puteau face astfel de acte in acele vremuri. In actul respectiv se arata ca vaduva Nastaca Horj vinde pe veci familiei Cozma si Ileana Timis terenul in suprafata de un hectar si 85 de ari in locul numit “Valea Hotarului” pentru suma de 700 de mii lei. Pentru plata terenului, Timis a vandut doua iepe cu manji, doua vaci cu vitei, 20 de oi cu miei si 1500 metri liniari de lemn. “Ne-a vandut terenul si noi am ingrijit-o pana a murit, acu trei ani. Asa a fost intelegerea. Dar noi am folosit acest teren cu 40 de ani inainte de vanzare. Practic, il avem in folosinta de aproape 70 de ani”, ne-a spus Timis.

Conflictul

Curand se vor implini sase ani de cand a inceput cearta pentru terenul lui Timis. In 1997, Nastasia Stetcu l-a dat in judecata pe borsean revendicand terenul in cauza. “O venit la noi ca ii pamantul lui taica-sau, dar el si maica-sa or vandut in 1947, cand or plecat de aici. Nastasia s-a intors, dar averea este numai dupa mama (patru hectare de teren din care face parte si pamantul nostru). Noi am cumparat, restul pamantului nu stiu unde a ajuns”, a declarat Timis. In 1962, Nastasia a introdus actiune civila pentru mostenirea din care face parte si pamantul lui Timis. Potrivit sentintei din 1962 a Tribunalului Viseu, actiunea reclamantei Stetcu a fost respinsa ca nefondata. De asemenea, prin certificatul de mostenitor din acelasi an se confirma ca Nastaca Horj este singurul mostenitor al Ioanei Horj.

Procesele

In 1997, Nastasia Stetcu si Ileana Horj cheama in judecata familia Timis sustinand ca adevaratii mostenitori ai terenului in litigiu sunt reclamantii si mai multe persoane cu domiciliul necunoscut. La randul lor, sotii Timis ii dau in judecata pe reclamanti, iar prin sentinta civila 71/1998, Judecatoria Viseu de Sus hotareste ca Ileana si Cozma Timis sunt proprietarii terenului si dispune inscrierea in Cartea Funciara. Stetcu si Horj fac recurs la Tribunalul Maramures care, prin Decizia Civila 629/A din iunie 1998, considera ca sentinta Judecatoriei Viseu este nelegala si netemeinica. Timis face recurs la Curtea de Apel Cluj, dar pierde. Prin Decizia Civila 505/2002 se arata ca recursul lui Timis este nefondat si mentine sentinta Tribunalului Maramures. Decizie irevocabila. In aceasta situatie, sotii Timis apeleaza la Procurorul General printr-o adresa, in noiembrie 2002, solicitand recurs in anulare. Au trecut trei luni de la solicitarea sotilor Timis, dar Procurorul General nu a trimis nici un raspuns. Cealalta tabara nu a stat cu miinile in san si a actionat.

Legea executorului

Dupa decizia Curtii de Apel Cluj, Stetcu a apelat la executorul judecatoresc, Ioan Bucur, din Viseu de Sus. “In 6 octombrie 2002 a venit executorul Bucur si mi-a facut dosar penal. Mi-a dat o amenda penala de 5 milioane. Am facut cerere de stramutare a procesului la Bucuresti, dar nu am primit inca raspuns. Nu mai stiu ce sa fac, unde sa ma duc. Am asteptat raspuns si de la Procurorul General, dar… Voi face puscarie pentru ce? V-am aratat actele si sentintele. Unde sa ma duc sa-mi gasesc dreptatea? Cine imi spune si mie: am dreptate sau nu, cu toate actele astea. Nu stiu de ce a venit doar in 1997 cu aceasta problema. O zis ca are bani destui si cumpara toti avocatii si pe toti. Mi-o zis ca si acolo la Bucuresti are relatii si ca ma cumpara cu totul. Sa-mi fac dreptate singur? Nu se poate asa. Si barbatul lui Stetcu se baga. M-o amenintat ca ma omoara”, a spus necajit Timis. De parca aceste procese nu ar fi de ajuns, Timis este intr-un nou proces cu executorul judecatoresc Bucur. “A venit de Craciun sa ma execute, mi-o pus poprire si pe salariu. O zis ca pe el nu-l intereseaza cine il plateste, el executa. I-am explicat ca am facut cerere pentru stramutarea dosarului, ca astept raspuns de la Procurorul General, nu a vrut sa asculte. Mi-o spus ca are sentinta si cand i-am cerut-o s-a dus pana afara si a venit fara nimic. M-o dat in judecata spunand ca l-am amenintat cu securea si nu-i adevarat”, ne-a declarat Timis. Ascultandu-l, am avut impresia ca citesc un roman despre pamant. Este inexplicabil cum nu sunt luate in considerare acte care dovedesc clar un mostenitor si un cumparator. Zeci de ani nu a contestat nimeni aceste acte, iar de cativa ani situatia s-a schimbat radical. Familia Timis are dreptul de a uza de toate posibilitatile conferite de lege pentru a se lamuri daca are sau nu dreptate. Probabil, ca in multe alte cazuri, adevarul este dincolo de noi. Asteptam si noi cu interes raspunsul Procurorului General.

Bucur neaga

Am discutat cu executorul judecatoresc despre cazul de fata. “Recursul in anulare este ultima instanta la care poate apela. Se poate face si recurs la executare. Dar daca instanta la care se adreseaza nu dispune suspendarea executarii, atunci se procedeaza la continuarea executarii silite. In cazul de fata, daca Procurorul General dispune anularea executarii se cere intoarcerea executarii silite cu repunere in situatia anterioara. Deocamdata, titlul executor se executa. Nu am spus ca nu ma intereseaza de sentinte si de realitate. Eu am un titlu executor, am format un dosar de executare la care am cerut onorariu de executie. Faceti diferenta intre onorariu si a fi platit asa. Eu am spus intotdeauna, cine castiga procesul nu are decat, sentintele astea se dau cum se dau… Eu vad personal cum se intampla, dar nu am dreptul sa comentez o hotarare judecatoreasca. Procesul cu el este simplu. Am avut punere in posesie si cheltuieli de judecata. La executare, la punere in posesie m-am prezentat, dar Timis a facut gestul de a se opune la executare, toate se gasesc in procesul verbal. In cadrul procesului penal de opunere la executare am sustinut exact ce este trecut in procesul verbal. Nu l-am amenintat, legea il ameninta. Eu nu sunt de ala de amenintat, am 1,62 metri, nu am putere”, ne-a declarat executorul Bucur. Am incercat sa dam si de familia Stetcu, dar nu am reusit.

Nicolae TEREMTUS



* “We are the champions of the tricks”

Un scenariu de film cu rezultate extraordinare. Parintii sunt nemultumiti, profesori suparati si copii dezamagiti. De data aceasta Inspectoratul Scolar Judetean a reusit sa-i supere pe toti. Iar olimpiada de limba engleza a oferit tocmai situatia de care aveau nevoie. tinuta cam pe dos si cu o sumedenie de profesori implicati, olimpiada a avut parte si de contestatii. Dar nici o problema, pagubitii au ramas cu paguba iar la mijloc stau copiii. Singurii care nu-si fac probleme sunt cei din Inspectorat. Olimpiada de engleza a liceenilor avea schita unui film in patru serii: faza pe liceu, apoi se intreceau la nivelul orasului, dupa care se alegeau cei mai buni din judet pentru a ajunge la concursul national. Simplu, la prima vedere. Dar nu a fost asa. “Rocky” I, II, III a devenit un fel de “Tanar si nelinistit” in varianta maramureseana. Probe, baraje, contestatii, baraje refacute, rezultate publicate dupa mult prea multa vreme, toate au parfumat atmosfera cu un iz de telenovela. In acelasi timp, au confirmat (pentru a cata oara?) principiul romanesc: “Pilele tin loc de stiinta”. Mult trambitata reforma a invatamantului romanesc se dovedeste apa de ploaie. Scandalurile legate de manualele scolare continua cu Olimpiadele. Atunci cand regulamentele spun una si inspectoratele scolare isi creeaza propriile legi, problema devine una reala. Cat e de acuta, doar specialista sistemului, ministrul Ecaterina Andronescu poate spune. La mijloc raman copiii carora, cel putin la nivel declarativ, vrem sa le oferim educatie in spiritul adevarului.

Martisor trucat

In luna martie, liceenii au fost prinsi de febra olimpiadelor. Teoretic, cei mai buni urmau sa se afirme, dar in etapa judeteana a inceput dandanaua. Dupa sustinerea probelor, au fost selectati 10 castigatori care au aflat ca patru dintre ei vor reprezenta judetul la faza nationala. Cei patru urmau sa fie departajati de o proba de baraj. Ciudatenia era ca elevii din clasa a IX-a au concurat cot la cot cu cei din anii terminali. Desi cei mici nu erau creditati cu prea multe sanse, Mihai Chira (un “boboc” de la “Sincai”) a reusit sa se califice. “Bravo lui!” am spune, dar povestea, ca orice telenovela care se respecta, nu s-a terminat. Dimpotriva, “circul” contestatiilor si a reclamatiilor era la inceput. Parinti nemultumiti, cadre didactice suparate, elevi dezamagiti. Principalele nemultumiri erau motivate prin: proba nu s-a desfasurat corect, deficiente la supraveghere, elevi care aveau informatii privind subiectele. Sirul protestelor a dus la repetarea probei de departajare. Pentru elevi, din nou emotii si stres. Talcul era altul si a devenit evident atunci cind au fost anuntati cistigatorii. Mihai Chira a fost inlocuit de o eleva din clasa a X-a a Liceului de Arta, Despina Stan. Probabil ca a fost mai buna, dar nu poate fi ignorata aparitia mamei noii castigatoare (profesoara la Colegiul National “Gheorghe Sincai”) pe culoarele Inspectoratului Scolar Maramures. Se spune ca orgoliul acesteia a stat la baza deciziei de repetare a unei probe de baraj. O ilegalitate care a fost pastorita de inspectorul general Delia Ardelean pe principiul colegialitatii. “Corb la corb nu-si scoate ochii”!

“Recunoastem”!!!

Nerespectarea regulamentului de organizare a olimpiadelor de catre Inspectoratul Scolar e o problema grava. Ca argument in sprijinul celor care sustin ca nu a fost corecta repetarea barajului, sta chiar declaratia inspectoarei Marilena Frentiu, cea care raspunde de buna organizare a olimpiadelor la limbi straine: “ Conform regulamentului, probele de intelegere dupa auz si cele de vorbire nu admit contestatii si acestea nu trebuiau admise. Din cauza insistentei si notei de suspiciune pe care unii profesori, in acelasi timp parinti ai elevilor, le-au ridicat, am decis la nivelul Inspectoratului Scolar, dupa o consultatie cu doamna inspector general, Delia Ardelean, sa refacem proba contestata pentru ca era vorba de colegi de-ai nostri. Dupa aceasta proba nu vom mai admite nici un fel de contestatii”. Rezultatele au fost previzibile, Mihai Chira, elevul care nu a avut norocul sa aiba mama profesor, a fost sters de pe lista. “Ni s-a comunicat de la Bucuresti ca nu se accepta nici un elev care a obtinut sub nota 9.50 la proba scrisa, iar Mihai Chira are doar 9.10”, s-a justificat Marilena Frentiu. Acest barem nu era cunoscut de la inceput sau a fost aflat abia in ziua sustinerii celui de-al doilea baraj? Sau “e unii destepti si altii e prosti ca nu se prinde”? Profesorii care au avut elevi participanti la “pseudo-barajul” la limba engleza s-au inchis in turnul lor de fildes, nearatandu-se dornici de a-si exprima nemultumirea. Avand in vedere implicatiile unor comentarii defavorabile, i-am inteles. Gustul amar ramane pe buzele lui Mihai Chira, un copil care a aflat mult prea devreme ca pentru a cistiga nu sunt suficiente cunostintele si respectarea regulilor. Consolarea oferita de Inspectoratul Scolar? “E tanar, are timp sa mai castige. Oricum, la faza nationala, nici un maramuresean nu va face nimic. Jocurile sunt facute de la Bucuresti, nu au loc copiii nostri.” Atunci pentru ce atata indarjire? Pentru o excursie la Timisoara sau pentru satisfacerea orgoliilor? Cumplita lectie!

Lavinia COTARCEA



* Preotul revansard

Despre modul in care o parte a preotimii se foloseste de influenta sutanei pentru rezolvarea intereselor personale, GAZETA a scris si va mai scrie. Cand spunem influenta nu ne gandim doar la autoritatea pe care o impune biserica in fata evlaviosilor, ci si la “trecerea” pe care clerul traditional o are inaintea institutiilor statului si a celor puternici. Oamenii sutanei continua sa isi ”aranjeze” problemele in culisele altarelor. In nr. 10 al GAZETEI, ati aflat despre faptele mai putin cunoscute ale incrancenatului preot Ioan Pop, secretarul general al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, parohul bisericii ”Sfantul Nicolae” din Baia Mare. In 10 martie 2000, Consiliul Local Baia Mare a atribuit ilegal un spatiu in folosinta gratuita Parohiei ”Sfantul Nicolae”. Ilegalitatea consta in faptul ca spatiul respectiv era obiect de litigiu intre Primaria Baia Mare si chiriasul de atunci (spatiul era folosit ca atelier de vulcanizare). Dupa incheierea procesului, in data de 29 noiembrie 2001, parohul Ioan Pop nu a solicitat legalizarea deciziei C.L. si spatiul devenind liber, Serviciul Public de ”Administrarea Patrimoniului Local si Utilitati” il acorda legal firmei SC Jderul, cu care semneaza un contract de inchiriere. Preotul Pop se trezeste din letargie si isi revendica spatiul. Prea tarziu? Poate pentru un “muritor de rand”, dar preotul influent reuseste sa obtina anularea contractului de inchiriere intre Primarie si SC Jderul si cere evacuarea spatiului, mai mult castiga si in instanta (!) dreptul de a deveni proprietarul spatiului deja inchiriat.

GAZETA a reusit!

Indignata de evidenta nedreptate, GAZETA intreprinde o ancheta proprie prin care dezvaluie neregulile si Consiliul Local al Baii Mari (CL) a luat atitudine incercand normalizarea situatiei. Constientizand ”regretabila eroare” (cum a fost numita gafa influentata de interese), in 10 martie 2003, CL a revocat prevederile hotararii prin care se atribuia spatiul cu pricina Parohiei ”Sfantul Nicolae”. In HCL nr. 188 se mentioneaza temeiul emiterii ei. ”Pentru acest spatiu, in anul 2002 s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 779 societatii SC Jderul SA (...) ceea ce a condus la un litigiu, care si in prezent se afla pe rol. In vederea reglementarii situatiei create (...) CL hotaraste (...) revocarea prevederilor HCL nr. 34/2000.” Si cu asta pare-se ca s-a facut dreptate. Totusi, parohul Ioan Pop nu-si gaseste linistea. Merge pe mana justitiei, mai mult, constientizand ca nu mai are nici o sansa in recursul intentat de SC Jderul daca actuala hotarare ramane anulata (practic, nu mai exista obiectul litigiului, spatiul apartinand doar firmei Jderul), a atacat prin instanta de contencios administrativ Hotararea CL din 10 martie solicitand anularea acesteia.

“A fost un santaj!”

Reactia preotului Pop se poate rezuma in: “nu ma intereseaza nimic, eu nu am renuntat la nimic”. La intrebarile GAZETEI s-a eschivat in spatele unei aparente indiferente, dar ne-a lasat sa intelegem ca totusi ii pasa si nu se va lasa usor. “Rusinea este pentru cei care m-au purtat pe mine si m-au tarat prin judecata, a asa-zisilor consilieri locali. Dupa ce a aparut articolul in ziar nici nu m-a mai interesat nimic. Cum vine aia? Croiesc sutana nedreptatii? Eu nu am renuntat (la spatiu n.red.). Eu nu renunt, pentru ca exista o hotarare judecatoreasca. Eu pe ei i-am dat in judecata, nu pe femeie. Daca mi l-au dat in 2000 pe zece ani, inseamna ca a fost un santaj, ca sa-mi astupe gura si dupa aia sa ma puna in fata unui fapt...tot pe mine. Asta consider sabotaj la adresa Bisericii. Procesul e pe rol, mai multe nu stiu”, a declarat preotul Pop. In aceste conditii putem spune ca situatia a intrat in normalitate si a iesit imediat din ea. GAZETA va urmari cu maxima atentie firul evenimentelor si va va tine la curent cu hotarirea instantei de contencios administrativ.

Cirpian DRAGOS



* Ceata rromanes

Cele cateva sute de rromi din Sighetu Marmatiei sunt impartiti in trei tabere. “Echipa” cea mai bine organizata, condusa de Firuta Covaci, a solicitat saptamana trecuta Consiliului Local sa le ofere locuinte, salarii, oameni in Consiliu si Primarie, plus un bonus baban, o piata in administrare exclusiv rroma. Primaria are deschidere catre rezolvarea problemelor etniei, dar ar vrea sa stie cu cine poate sta de vorba, pentru ca sunt cel putin doi lideri. Unul mai bataios, altul mai discret. Sighetenii de etnie rroma, declarati ca atare la ultimul recensamant, sunt in numar de 458. Colac peste pupaza, pe langa faptul ca sunt asa de putini, rromii nostri sunt dispersati in bisericute. Ii amintim pe cei condusi de Firuta Covaci ori de Gheorghe Cotrus. Ar mai fi inca o gasca, cea din blocul 2 din cartierul Cuza Voda, care nu este supusa nimanui. Ultima gaselnita a trupei lui Firuta a fost o cerere inaintata Consiliului Local prin care solicitau locuinte si locuri de munca pentru rromii nevoiasi, scoala si gradinita in limba materna, angajarea in Primarie a unui rrom care sa se ocupe de problemele etniei, un consilier local de-al lor, plus Piata ”9 Mai” in administrare exclusiv rroma (!). Primarul Sighetului, Eugenia Godja, a declarat ca Primaria se afla in corespondenta cu deputatul Madalin Voicu pe tema problemelor rromilor din municipiu, dar nu se poate face nimic concret cata vreme filiala Partidei Rromilor (prin Radu Chereji de la Baia Mare), l-a numit ca lider local pe Gheorghe Cotrus, nu pe Firuta care sustine ca el a fost numit sef, de catre ”cei” de la Bucuresti! Primarul municipiului a mai subliniat ca beneficiarii Legii 416 sunt in majoritate etnici rromi. In acest moment se afla in plata ajutorului social 160 dintre acestia, dar lucreaza in folosul comunitatii doar 59 (la curatenia de primavara), restul fiind scutiti de munca.

”Blocul NATO”

”Blocul NATO”, cum e supranumit sinistrul ghetou din cartierul Cuza Voda (blocul 2), ale carui garsoniere sunt fara ferestre, apa curenta sau canalizare, se afla non-stop in atentia Primariei. Si a politiei. Anul trecut a fost dezinfectat pentru ca, la doar cateva luni dupa aceea, miresmele emanate din interiorul sinistrului edificiu sa rupa nasurile trecatorilor de la zeci de metri distanta. Anul acesta va avea loc o noua actiune de igienizare a naucitoarei bombe biologice, dar nu se intrevede cat timp arealul cu pricina va fi pastrat relativ curat. Primaria intentioneaza amenajarea unor ateliere de artizanat (la parterul blocului), in care vor munci exclusiv etnicii rromi. Locatarii cladirii incriminate nu prea asculta de nimeni. Autoritatea e impartita intre politie si bastinasii mai infipti, locuitori ai buncarului cu pricina. Din spusele lui Firuta, sapte sau opt familii sunt receptive la legile tarii si la sfaturile sale (grup ce va fi stramutat curand intr-un alt amplasament). Soarta celorlalti ramane a se decide curand.

Discriminare

Revenind la cerintele rromilor sigheteni, hai sa le luam pe rand. Despre scoala, e limpede: au dreptul, ca oricare alta minoritate, la invatamant in limba proprie. Inspectoratul Scolar Judetean are obligatia de a le asigura posibilitatea de a invata in limba rromanes. Despre locuri de munca n-are rost sa vorbim. Saptamana trecuta, la nivel de municipiu, erau aproximativ 400 de locuri vacante. Posibil sa existe ici-colo unele discriminari rasiale la nivel de angajator, dar e greu de crezut ca rromii, daca ar vrea sa munceasca cu adevarat, nu au posibilitatea. Cu locuintele e mai complicat. La primarie sunt inregistrate aproape 600 de cereri de acest fel, situatia nefiind deloc roza, mai ales ca dosarele acceptate provin de la oameni care muncesc cu acte in regula pe undeva. Un angajat rrom al Primariei care sa se ocupe exclusiv de multiplele probleme ale conationalilor sai ar fi de dorit. Dar e greu de gasit pentru ca trebuie sa aiba cunostinte juridice, tact, autoritate, rabdare si alte calitati. Piata ”9 Mai” este actualmente folosita numai in scopul comercializarii cerealelor. Rromii sustin ca ei au amenajat-o (ceea ce nu este adevarat), deci li se cuvine. Mai ales ca vor crea acolo ”ceva” locuri de munca. Ei vor s-o administreze in exclusivitate si sa o transforme in bazar. Data fiind legislatia in vigoare care interzice desfacerea produselor industriale in pietele de alimente, vreo 20 de comercianti rromi care timp de zeci de ani s-au ocupat cu vanzarea de maruntisuri in piata centrala a orasului au fost expulzati de acolo la 1 aprilie. Cel mai probabil, vor fi stramutati in piata cu profil industrial din zona CIL. In aceasta conjunctura, ideea de a schimba destinatia Pietei ”9 Mai” ar fi poate, binevenita. Dar de aici pana a o plasa spre administrare in exclusivitate rromilor e cale lunga si discriminatorie. De data asta, fata de romani, maghiari sau ucrainieni. Oricum, doar Consiliul Local poate decide in aceasta spinoasa problema. Daca insa se va schimba destinatia pietei si se va trece la inchirierea acesteia, aceasta se poate face doar in urma organizarii unei licitatii publice. Una peste alta, rromii sigheteni sunt de-a dreptul excedentari la capitolul cereri. Cu ce contrabalanseaza in schimb subiectul oferte? Frate, mi se pare ca, la misto, e ceata.

Cine e Firuta Covaci?

Un tip care are in spate ani grei de munca in Serviciul de gospodarire comunala al Primariei. Locuieste in centrul orasului si incearca din rasputeri sa joace rolul de lider al comunitatii din care face parte. Unii coetnici il acuza pe la spate ca ar fi pus doar pe capatuiala. La ultimele alegeri ale organizatiei a fost numit viceprezident al rromilor sigheteni si adevarul e ca, dezinteresat sau nu, este un luptator redutabil si consecvent.

Cine e Gheorghe Cotrus?

Un cantaret de profesie (unul bun, chitarist si vocalist). Este fiul legendarului ceteras Gheorghe Cioata. Domiciliaza in comuna suburbana Vadu Izei si lucreaza la administratia pietelor de pe langa primarie. El a fost ales prin vot si apoi stabilit de catre conducerea Partidei Rromilor ca presedinte al filialei Sighet a organizatiei inca in anul 1999. Discret din fire, pare sa se tina in umbra, nedorind prea tare iesirea la rampa, in pozitia de lider oficial.

Teofil IVANCIUC