• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 25 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 24 Martie , 2003

INVESTIGATII

* Iti mai aduci aminte, Luca?

* Saddam la Taul Stiol

* In faza terminala!

* Rascoala la Borsa

* Apa si pamantul Unitilor

* Primarul “bolund”

* Iti mai aduci aminte, Luca?

In seara zilei de 22 aprilie 2002, deputatul PSD Luca Stefanoiu a accidentat mortal un baietel de cinci ani din Baia Sprie. Denis Zeller se afla in fata blocului cu o fetita din vecini. Norocul fetitei a fost ca a insotit-o pe mama ei, traversand strada in momentul in care a avut loc tragedia. Stefanoiu era la volanul unei Dacii SuperNova (B-47-DTP), masina de serviciu de la Camera Deputatilor si rula dinspre Baia Mare spre Baia Sprie. In urma au ramas cinci frati si doi parinti indurerati. Nici o suma de bani nu-l aduce inapoi pe Denis. In dreptul blocului unde se afla baiatul, autoturismul a urcat pe trotuar, l-a lovit in plin pe Denis, proiectandu-l la 20 de metri de locul impactului, in bratele unui martor important al accidentului. Masina a mai lovit un stalp si s-a oprit de cealalta parte a strazii intr-un morman de pamant. Stefanoiu a disparut de la locul accidentului. El a fost vazut la trei ore de la producerea accidentului in masina Politiei. In perioada cat a stat ascuns intr-un bloc din apropiere, a trimis pe cineva sa ia masina, dar oamenii aflati la fata locului nu au lasat sa fie dusa masina pana la venirea politistilor.

Nu insistam cu amanuntele arhicunoscute. Au fost recoltate doua probe de sange, la trei ore si 25 de minute si la patru ore si 40 de minute de la ora producerii accidentului, evidentiindu-se o alcoolemie de 0,40 la mie, respectiv 0,30 la mie, ceea ce inseamna ca se afla in faza descendenta a metabolizarii alcoolului. Deputatul a declarat ca a mancat mere verzi si ca nu a consumat alcool. A mai spus ca este diabetic. In momentul de fata nu se mai stie nimic de stadiul cercetarilor. Dosarul este blocat undeva intre faza de cercetare penala si inceperea urmaririi penale. Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie trebuie sa se pronunte.

“Vom apela la instanta”

A venit la noi la redactie mama baiatului si ne-a povestit ce s-a intamplat dupa accident. Ne-a pus la dispozitie o caseta cu inregistrarea discutiei pe care au avut-o parintii lui Denis cu Stefanoiu si sotia sa. Familia Zeller mai are cinci copii si o situatie materiala precara. Deputatul nu a vorbit decat telefonic cu familia baiatului, foarte rar, sau prin intermediari. Mentionam ca, in urma discutiei cu parintii baiatului, Stefanoiu si-a luat angajamentul ca va ajuta familia cu 400 de milioane de lei. Dupa inmormantare a dat 20 de milioane si dupa mai multe tergiversari, in vara anului 2002 a mai dat 100 de milioane de lei. De atunci Stefanoiu evita sa mai vorbeasca cu familia Zeller. Anul trecut in septembrie, parintii baiatului decedat au apelat la un executor judecatoresc prin care au trimis o notificare deputatului. Evident, fara vreun rezultat.

Recurs la morala

Va prezentam, in premiera, stenograma discutiei dintre deputat si familia baietelului. Este o discutie incredibila, recunoastem ne-a fost greu sa punem pe hartie cele spuse acolo. Discutia a avut loc in sediul unei brutarii din Baia Sprie. “Luca Stefanoiu: Necazul este foarte mare…Masinile astea ale noastre sunt foarte periculoase…Cand am piscat frana… Acu’ eu… De asta am vrut sa stam de vorba cu dumneavoastra… Stiu ca durerea este mare. Si eu mi-am distrus cariera… Sa ne intelegem. Sa vad cu ce va pot ajuta, ce pot face, oricum procesul meu merge, ca ne impacam sau nu.
LS: Am plecat, daca stateam acolo astia ma linsau. Nu pot sa spun ca nu a fost viteza. Doamne, iarta-ma! Daca era viteza mai mica nu s-ar fi intamplat. Am avut ceva viteza. Nu stiu! O sa se cerceteze… Am fost plin de sange si m-am dus la un baiat de-al meu sa ma spal.
LS: Pe langa necazul dumneavoastra si eu am suferit tot ca dumneavoastra…Ce sa zic…Nu-i problema, inmormantarea nu-i nimic… Eu zic, daca vreti sa-i facem un mormant frumos… Mergem intr-un cimitir, ne uitam… De aia zic sa ma lasati pe mine ca pot rezolva rapid… Sau daca vreti sa va dau niste bani sa va descurcati… Ziceti!
LS: Ma lasati sa zic eu? Da?… Incerc sa va dau acum prima data… Mai discutam… Pentru inmormantarea asta, 15 milioane. Putin?… Ihi!… Uitati cum facem… Acu’ nu am cum, trebuie sa fac rost de bani… Va dau maine 1000 de dolari, ca dupa aceia sa va mai dau pana la 100 de milioane de lei… Da’ nu pot decat pana in 15 mai… Sa va dau restul de 70 de milioane.
LS: Nu! Eu ce sa zic… Nu pot sa dau maine banii ca nu-i am… Daca as avea, v-as da 300 sau 400, 500 de milioane. (Sotia deputatului vazand tacerea din incapere a spus ca le vor oferi 500 de milioane. Suma care nu a fost pe placul lui Stefanoiu, n. red.)
LS: A facut oferta asta foarte mare. Este foarte mare. Eu va spun cinstit. Aveti cuvantul meu de onoare ca astazi nu am nici un ban… A! De exemplu, daca pot sa vand in Oltenia, ca n-am ce face… Trebuie sa ma duc sa vad… Trebuie sa ma imprumut sa va dau 100 de milioane. Dupa aceia pe parcurs… Da’ 500 de milioane este foarte mult… N-am cum sa dau.
LS: Ii o suma mare… Sa stiti ca nici eu nu ma voi linisti niciodata… 300 de milioane… Ce spuneti?… Nu pot mai mult.
LS: Pana in iulie vand. Eu zic 300 de milioane. Este totusi o suma, sunt bani. Si acum ca ati avut cheltuielile alea ma duc si ma imprumut sa va dau 1000 de dolari. Dupa aceea va dau restul… Ma chinui sa va dau pana in 15 mai 10.000 de dolari. Poate mai repede! Poate. Si uite! Hai sa fac si mormantul.
LS: Nu am bani! Pe cuvant… astia 10.000 de dolari ma imprumut pana in 15 mai… Hai! Uite! 350 de milioane… Lumea vorbeste… Da’ am investitii pe care nu le voi mai scoate veci. Eu zic ca e bine. Intelegeti-ma si pe mine! Daca as avea bani v-as da 500 de milioane. Pe cuvant! Nu am nici o masina, a trebuit sa vand o carosata sa pot plati femeile astea (de la fabrica lui din Cavnic). Sunt totusi niste bani… Si ramanem oameni… Domnule, cand vorbim una, o vorbim. Am spus pana in 15 mai.
LS: Bine, am inteles! Pana in 15 mai, 400 de milioane. Sper sa va aduc maine 20 de milioane. Buun! Pe 15… Daca puteti cu fetele alea sa-si retraga declaratiile si sa spuna… Adica vedem cum… Pot sa retraga… Am pus frana, aia stiu ca am pus, dar nu s-a vazut frana… Am piscat aia… Masinile astea, s-a discutat si in Parlament. Unii au murit, altii au facut accidente mortale din cauza masinilor astea. Nu sunt bune. Ii catastrofa masina!
LS: Eu ma simt obligat. Procesul acesta va tine. Noi suntem oameni. Procesul s-ar putea sa nici nu fie daca nu imi ridica imunitatea. Daca colegii nu voteaza nu pot sa ma judece decat in 2004, daca nu merg mai departe. Deci suntem oameni. Cand va fi daca va fi, va rog sa va ocupati de martori”, acesta este angajamentul deputatului, iar comentariile sunt de prisos.

Imunitatea vorbeste

“Cazul e in cercetare, la Curtea Suprema de Justitie. Familiei i-am dat 120 de milioane de lei, ca sa nu spuna ca nu i-am dat nimic. Suma este mai mare, dar incet o sa-i dau. Ce sa fac? Sa-mi vand apartamentul si sa stau in cort, ca sa-i dau banii? Vad ca nu se mai potoleste madama, acum a ajuns vedeta. Da interviuri pe la toate ziarele. Si pe mine m-a vazut cineva conducand? Ori nu vede, ori nu si-a luat ochelarii cu el. Eu nu am condus in veci, am permisul suspendat. Eu n-am condus, dom’le. Eu am sofer. Probabil pe la mine prin curte. Nu am voie nici in curte? Cred ca stiu ce m-asteapta daca as conduce. Parerea mea este sa o lasam in pace. Nu vad de ce scrieti acum dupa un an de la accident. Ce, parca eu am vrut sa fac accidentul? La oricine se poate intampla”, a declarat iritat Stefanoiu.

Martorii cheie

Am discutat cu principalii doi martori care au vazut accidentul. ”In ziua aceea eram impreuna cu ceilalti copii din bloc, adunati in fata scarii noastre. Imi amintesc ca la cealalta scara erau Denis si cu Paula. Denis statea pe bordura si isi lega sireturile. La un moment dat a venit o masina alba cu o viteza foarte mare, si a lovit o data bordura de la scara cealalta. A revenit in strada si apoi a urcat din nou pe bordura. L-a proiectat pe Denis de la scara cealalta pana la mine in brate. Masina a trecut prin fata scarii unde eram noi, a lovit stalpul de acolo si a trecut drumul, indreptandu-se spre raul Sasar. S-a oprit intr-un morman de pamant, ca altfel ajungea in apa. A fugit de la locul accidentului, s-a ascuns intr-un bloc si a stat acolo vreo doua-trei ore. Eu am fost cu Denis la spital, chiar in seara aceea. A doua zi am remarcat ca numarul masinii B 47 DTP fusese schimbat peste noapte cu unul de MM. Am fost chemata si la politie sa dau declaratii. Acolo Stefanoiu a urlat la mine sa nu mai mint. Apoi, dupa cateva zile de la accident, l-am vazut in snack-barul din apropiere mort de beat”, ne-a declarat Adela Galiger, martorul cheie al accidentului. ”Eu veneam pe trotuar, iar Denis era impreuna cu Paula (fiica mea de cinci ani). Baiatul a fugit de langa noi si a ramas pe trotuar. Eu am dat sa trec strada pana la chioscul din statia de autobuz. Paula a insistat sa ramana cu Denis, dar eu parca am avut o presimtire si am luat-o cu mine. Daca nu...Stateam la rand, cand am auzit o bubuitura puternica. Era o Dacia Nova alba, care a ricosat dintr-un canal pe trotuar. Pe trotuar nu era decat baiatul. A zis el ulterior ca a incercat sa evite pe cineva. Nu-i adevarat. Acolo nu era decat Denis. Era beat. Am avut noroc ca am trecut drumul cu fetita, ca de nu in plin ne lua pe toti trei”, si-a amintit Mirela Fita, un alt martor important al accidentului.

Nicolae TEREMTUS
Ciprian DRAGOS



* Saddam la Taul Stiol

In Romania mileniului III, judetele Maramures si Bistrita-Nasaud nu au delimitata clar granita care le separa. Si chiar daca ar avea-o, primarul orasului Borsa, Gavrila Grec, nu ar fi deloc impresionat. In urma cu o jumatate de an, primarul borsean a inceput o afacere pe cont propriu: distrugerea Izvorului Bistritei Aurii, din Rezervatia Muntii Rodnei. Consiliile celor doua judete implicate in masacrul naturii neaga ca ar fi avut cunostinta de faptele primarului Grec. Asa cum GAZETA a mai aratat, primarul Gavrila Grec intentioneaza sa distruga Taul Stiol (sau iezerul glaciar Bistrita Aurie) din cadrul Rezervatiei Biosferei Muntii Rodnei. Acest monument al naturii este in moarte clinica din cauza intereselor celor influenti, mai puternice decat legea. Pentru continuarea lucrarilor este nevoie de avizul Comisiei Monumente ale Naturii din cadrul Academiei Romane. In lipsa acestuia, taul trebuie repus in starea initiala pana la data de 1 iunie 2003. Alexandru Cosma, presedintele Consiliului Judetean Maramures (CJM), s-a laudat inca din luna februarie a acestui an ca proiectul ”Borsa” (de reamenajare a unei partii de schi si creare a unui lac artificial de agrement) va ajunge la Bruxelles. Proiectul, care ar urma sa beneficieze de fonduri PHARE, a ajuns pana la urma in capitala belgiana. Care este legatura acestui proiect cu Taul Stiol? Evident, nici una. Totusi, primarul Gavrila, in stransa ”colaborare” cu CJM (“patronat” de Cosma), se incapataneaza sa traseze o conexiune intre cele doua elemente despartite de peste 10 km de stanci, crevase, caldari glaciare, vai si torente. De ce? Simplu. Taul Stiol se doreste a fi sursa de alimentare cu apa pentru partia de schi, din cadrul proiectului ”Borsa”. O aberatie, desigur, dar aceasta manevra are ca scop inducerea in eroare a institutiilor de mediu pentru obtinerea avizului de continuare a lucrarilor.

Mosia Grecului

Hartile prezinta Izvorul Bistritei Aurii pe teritoriul administrativ al judetului Bistrita-Nasaud si am luat legatura cu institutiile in cauza. ”Foarte multe de spus, nu am. Fiind iarna, nu ne putem da seama prea bine ce si cum s-a lucrat. Asteptam sa se duca zapada, sa avem o imagine mai clara a ceea ce e acolo. De problema aceasta s-a ocupat trimisul nostru de la Salvamont, eu nu am toate datele. Si acum nu stiu cat de stricta e delimitarea zonei intre cele doua judete. Avem sesizari despre ceea ce se face acolo, dar nu ni s-a cerut nici un fel de aprobare. Primarul din Borsa nu a luat legatura cu mine inca, dar asta nu inseamna ca nu poate sa o faca de acum incolo”, a incheiat optimistul Gheorghe Marinescu, presedintele Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud. Fata de autoritatile bistritene, Gavrila si-a impus punctul de vedere intr-o maniera categorica. ”Am urcat in zona aceea prin luna noiembrie a anului trecut impreuna cu cineva de la urbanism. Ninsese puternic, iar stratul de zapada nu ne-a permis sa vedem clar ce fel de lucrari s-au facut. In orice caz, atitudinea primarului din Borsa nu a fost deloc primitoare: . Am fost nevoiti sa plecam. Asteptam sa treaca zapada sa ne putem pronunta. Dar nu mai devreme de mijlocul lunii mai”, a declarat Marcel Berbecaru, seful serviciului Salvamont Bistrita-Nasaud. In aceasta privinta Consiliul Judetean Maramures a exprimat o pozitie transanta. ”Lui Grec nu i s-a dat din partea noastra nici un fel de aprobare”, ne-a lamurit Dan Mester, purtatorul de cuvant al lui Alexandru Cosma.

Inocentul bulversat

Faptasul stie ca se afla intr-o situatie incomoda. A inceput lucrarile fara nici o aprobare din partea autoritatilor competente. In fata intrebarilor GAZETEI , Grec a raspuns in dodii. ”Acum lucrarile stationeaza. Si probabil le vom relua in primavara. Acolo este posibil sa fie si captarea de apa pentru partia olimpica de schi. Asteptam sa ne vina odata documentatia de la Academia Romana si apoi...Trebuie sa se constituie o comisie care sa vina la fata locului. In primul aviz am avut un accept favorabil (exprimarea nu ne apartine, n.r.). Acolo nu intentionam constructii, fiind rezervatie. Eventual un refugiu, dar va fi o cladire cu o camera sau doua. Despre pozitia Stiolului, parerile sunt impartite. Nu cred ca este o zona atat de importanta incat sa zicem ca e cu zece metri mai incoace sau mai incolo. Nu-i frontiera de tara. S-ar putea sa aiba ei dreptate, s-ar putea sa avem noi, nu am ajuns niciodata la discutii cu ei (conducerea de la Bistrita, n.r.). Avem o adresa din partea CJM prin care, in perspectiva dezvoltarii turismului in zona, perspective, treburi...Dar aprobare pentru lucrari nu avem, nici nu am cerut. Nu am stiut ca e rezervatie. Adica am stiut, dar nu cunosteam limita de judet. Ca e rezervatie, s-a stabilit de la Bucuresti. Asa se intampla la noi, vine ala din Bucuresti sa-ti faca tie treaba aici la Borsa. Tu cand te duci in Bucuresti, te scoate la periferie. Vrem sa scoatem zona din afara rezervatiei. Este un platou de vreo 30-40 de hectare, din care zece vrem sa le bagam noi acolo. Va fi un sat super. Departe de lac, la trei km, in zona mai joasa, catre Prislop. Este in perspectiva. Nu putem bloca dezvoltarea turismului pentru asa-zisa zona de rezervatie, pe care nu o influenteaza cu absolut nimica”, a fost de parere Gavrila Grec.

Academia spune: Stop!

”Nu s-a dat aprobarea. Nici vorba! El a insistat, a venit in toamna la Cluj. I-am spus ca a pus caruta in fata boilor. In acest caz el nu are dreptul sa continue lucrarile. Practic, el poate continua, dar este ilegal ceea ce face. In acest caz se cere un studiu de evaluare a impactului. I-am spus sa faca acest studiu, dar nu stiu daca l-a comandat la vreun institut acreditat din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului. Fara acest studiu este prematur sa ma pronunt daca va primi sau nu avizul. Oricum, la primavara vreau sa ma duc personal acolo. Pana va primi aprobarea noastra, primarul nu are dreptul sa mai continue lucrarile. Se lauda ca le va obtine? Si Saddam se lauda ca ii tine piept lui Bush”, a afirmat academician dr. Dan Munteanu, membru al Academiei Romane, Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, specialist in cadrul Institutului de Cercetari Biologice Cluj-Napoca. Inainte de finalizarea materialului, am avut parte de o surpriza de proportii. Un impatimit montaniard ne-a demonstrat cu argumente cartografice ca Iezerul Bistritei Aurii (Taul Stiol) apartine de judetul Maramures. ”Pana in 1968, cand s-a trecut de la regiuni la judete, granita Maramuresului era stabilita pe creasta, pana la Pasul Prislop. Apoi judetul Maramures s-a extins. Si azi exista multe harti care folosesc vechea impartire. Din hartile corect intocmite reiese clar ca taul se afla in judetul nostru”, a afirmat ing. Dumitru Istvan, cunoscut speolog, presedintele Speo Clubului Montana Maramures. Chiar daca incearca sa se spele pe maini de lucrarile ilegale ale lui Grec, Alexandru Cosma se face direct raspunzator de ele. Taul e in ograda sa. Daca nu a stiut, cu atat mai grav. De altfel, nici nu ne gandeam inainte de a afla acest amanunt ca presedintele nu are cunostinta de cele intamplate la Borsa. Gurile asa-zis rele ne-au soptit ca interesele ar fi foarte mari in zona si ca cei din Bistrita au inchis ochii de la inceput, afland ce rechini inoata prin apele tulburi ale afacerilor cu pricina. Acum gata cu Bistrita. Cosma are obligatia de a opri fenomenul distrugerii unei arii protejate. O va face oare?

Ciprian DRAGOS



* In faza terminala!

Platim. Suntem saraci, bolnavi si disperati, dar platim. Pentru ce? Pentru minciuni ambalate frumos, pentru promisiuni, pentru optimism servit la discretie, pentru servicii medicale extrem de proaste. Suntem vinovati ca directorii spitalelor nu gestioneaza bine fondurile? Suntem vinovati ca banii blocati in trezorerii intarzie plata datoriilor, cauza a stoparii distributiei de medicamente si paramedicale? Nu, dar platim. Vina noastra e cel mult aceea ca am tacut. Prea mult. In timp ce Casa Nationala de Asigurari de Sanatate(CNAS) se multumeste cu promisiuni desarte, criza din sistemul de sanatate se acutizeaza. CNAS promite achitarea datoriilor. Totusi, pana cand domniile lor vor binevoi sa scoata banii nostri pentru a plati datorii cu vechime impresionanta, spitalele si farmaciile intind de stocul de medicamente si paramedicale.

Distribuitorii de medicamente avertizeaza ca niciodata situatia din sistemul sanitar nu a fost atat de grava. Vinovatii? Ministerul Sanatatii si Familiei, care continua in forta reforma calcand peste cadavre, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, cadrele medicale, care sunt interesate mai mult de “mica” atentie primita si nu de starea pacientului si noi, cei care platim pentru a fi “serviti” la nivelul tarilor din lumea a treia. Rezultatul “democratizarii” serviciilor medicale e situarea Romaniei in fruntea clasamentului european al mortalitatii la mia de locuitori, a mortalitatii infantile si a TBC. Livrarile de medicamente se fac numai pentru cazuri grave, dar si aceste livrari vor fi sistate daca CNAS nu achita prima transa pana la sfarsitul lunii martie. Desi sunt “cei pagubiti”, distribuitorii de medicamente sunt, deocamdata, retinuti in declaratii. “La ora actuala distribuim numai medicamentele necesare bolilor foarte grave, cum ar fi SIDA, TBC, dializa. Plata acestor medicamente este asigurata direct din fondurile CNAS. Vom debloca furnizarea de medicamente in momentul in care se va plati prima transa a datoriilor”, a spus directorul de vanzari al unei firme care distribuie medicamente pentru toate spitalele din Baia Mare, Sighetu Marmatiei si Borsa.

Cosmetizarea evidentelor

Chiar daca se furnizeaza numai medicamente de stricta necesitate, farmaciile spitalelor si sectiile de specialitate din cadrul acestora sustin ca nu sunt probleme. Optimismul afisat nu amelioreaza criza din sistemul sanitar, nici nu tine loc de calmante sau materiale sanitare. “Nu avem nici un fel de probleme. Toate medicamentele pe care le-am solicitat conducerii spitalului au ajuns”, a spus Gheorghe Gradinaru, seful sectiei Obstretica-Ginecologie. “Nu avem nici un fel de probleme”, a spus Maria Cicos, de la Farmacia Spitalului Judetean. “Incercam sa ne descurcam cum putem. La noi, problema lipsei de medicamente este moderat de grava. Pentru TBC avem medicamente suficiente, medicamentele de stricta necesitate ne-ar ajunge cam o luna”, a spus Stefan Gritzko, de la farmacia Spitalului TBC. Farmacista Spitalului de Boli Infectioase, Dermato-Venerice si Psihiatrie a refuzat orice comentariu. Este posibil ca problema sa nu fie una de interes public. De ce l-ar interesa pe bietul bolnav daca sunt sau nu medicamente in spitalul in care asteapta la rand (!!!) sa se interneze?

Alarma in Sighet!

La Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei s-a sistat furnizarea de materiale sanitare (din cauza unor datorii din decembrie 2001). Curand se va epuiza si stocul disponibil. Ramanem la mila Celui de sus. Conform protocolului, distribuitorii de medicamente trebuie sa deblocheze furnizarea de medicamente imediat ce vor primi prima transa de bani. Ce facem pana atunci? Cel mai bine ar fi sa nu ne imbolnavim si sa avem neobrazarea de a spera ca vom primi medicamente.

Paharul de Protocol

In luna februarie 2003 s-a incheiat un protocol (intre CNAS, Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Sanatatii si Familiei si Asociatia Distribuitorilor de Medicamente), care prevede plata esalonata a datoriilor restante din 2002 catre furnizorii de medicamente si articole paramedicale. Datoriile unitatilor spitalicesti din Maramures catre furnizori se cifreaza la 45,3 miliarde de lei. Conform protocolului, CAS Maramures va plati 21,7 miliarde in doua transe. Pana la sfarsitul lunii martie se vor plati 10,5 miliarde, iar restul in luna aprilie. Diferenta urmeaza sa fie achitata in trimestrul trei al acestui an, daca va fi aprobata de Ministerul Sanatatii si Familiei. Datoriile farmaciilor se cifreaza la 35,7 miliarde de lei. Prima transa, adica 23,3 miliarde de lei trebuie sa fie achitata tot pana la sfarsitul lunii martie. Restul de 12,4 miliarde, in aprilie. Arieratele spitalelor din judet sunt de 135,1 miliarde din totalul datoriilor sanatatii maramuresene - care se ridica la 147 miliarde. Este evident ca arieratele depasesc mult valoarea serviciilor posibil de platit de catre CJAS. Solutia ar trebui sa vina de la vreo “minte luminata” din Bucuresti. Si acum intrebarea finala a GAZETEI: cum se vor descurca managerii spitalelor cu restul balastului de arierate, care nu vor putea fi decontate de casele de asigurari. Pana la aflarea solutiei, din Paharul sanatatii romanilor se prelinge doar speranta.

Ioana LUCACEL



* Rascoala la Borsa

Marti 18 martie, aproximativ o suta de membri ai Asociatiei Composesorale Borsa au venit la Primaria orasului, cerand imperios sa discute cu primarul Gavrila Grec. Adunati initial la sediul Composesoratului, acestia s-au deplasat apoi cu mic, cu mare, la primarie unde au dat buzna in sala mare de sedinte, tipand ca din gura de sarpe ca nu-i mai suporta pe Grec si pe Mihordea. Situatia padurii composesorale nu a fost rezolvata nici de data aceasta. Dar rabdarea oamenilor are o limita. Cel mai nou episod din batalia pentru padurile composesorale s-a declansat de fapt, cu o zi mai devreme. Luni, pe la orele 16, a aparut la sediul Asociatiei Composesorale o echipa de control din Baia Mare. Din echipa faceau parte doi ofiteri de la departamentul Politiei Economice al IPJ Maramures, alaturi de doi cetateni recomandati ca fiind de la Garda Financiara. Acestia au cerut sa stea de vorba cu presedintele Matei Mihaly sau cu secretarul Gheorghe Albu. Liderii composesorali le-au spus ca Asociatia are un Consiliu de Administratie si s-a convenit ca baimarenii sa revina a doua zi, la ora 13, pentru a intalni intregul CA. Pentru informarea cetatenilor a fost invitata a lua parte la summit si GAZETA, care a scris nu o data despre situatia padurilor din Borsa.

In ziua cu pricina, comandoul baimarean nu si-a facut aparitia la ora stabilita. Intre timp, se adunasera toti membrii Consiliului de Administratie, alaturi de multi alti asociati composesorali. Trecuta fiind ora intalnirii si spiritele fiind tot mai incinse, s-a decis ca toata lumea sa se duca la primarie pentru lamurirea situatiei. Pe o ninsoare de miez de iarna, cohorta de composesoristi au dat buzna in sala de sedinte, cerand sa-l vada pe primar. Aflandu-se ca acesta era dus prin oras, cu treburi, poporul a inceput sa se agite, dar a fost linistit de liderii Asociatiei si de secretara primariei.

Rezervatia cheala

Demne de retinut sunt o groaza de lucruri povestite de oamenii care asteptau sosirea biraului. Cum ar fi faptul ca pe hartile silvice sunt trecute intinse suprafete de padure batrana de 130-160 de ani, in timp ce in teren nu mai exista nimic. S-a reamintit ca in Rezervatia Pietrosu s-au defrisat ilegal coniferele de pe o suprafata de aproximativ 1.000 de hectare, pentru care nu exista la Ocolul Silvic Borsa acte de punere in valoare. In cazul ca informatia este reala, prejudiciul se cifreaza la cateva milioane de dolari. Unul dintre afaceristii locului ne-a declarat ca ”atata lemn vand padurarii din Rezervatie ca noi nu il putem cara”. S-a prezentat si un mic raport al activitatii Asociatiei, din care am retinut ca pana acum s-au valorificat doua parcele, din care s-au scos la licitatie 900 de metri cubi. Dupa ce s-a tras linia cheltuielilor, banii ramasi s-au impartit la familiile membre ale composesoratului, fiecare incasand cate 42.380.000 de lei. De pe celalalt parchet s-a exploatat lemnul necesar construirii unei cabane, saivan, drum de acces, generator de energie electrica si a unui gater cu doua panze, lucrari amplasate in punctul Lunca Zambroslavului.

Mersul prin zapada

Discursurile au fost instrutate de tipetele multimii: ”Afara cu primarul! Jos cu Mihordea! Sa dispara Directia Silvica si Ocolul Silvic Borsa! Sa mearga sa sparga banci in Italia!” etc. Intr-un tarziu a aparut si primarul, care a fost incoltit de multimea isterizata si facut albie de porci. Legat de situatia padurii primariei, primarul a fost invinuit ca refuza sa intre in posesie pentru ca ar fi in cardasie cu afaceristii zonei. Asta desi composesoratul a propus o asociere prin care padurile Borsei sa fie administrate in comun cu primaria printr-un ocol silvic propriu, mixt. Datorita tergiversarilor inexplicabile ale administratiei locale, Romsilva a continuat sa exploateze acele suprafete incasand, dupa spusele composesorilor, suma de 51 de miliarde de lei anul trecut. Cea de-a doua doleanta stringenta a cetatenilor a fost legata de punerile in posesie. O parte dintre ei venisera pentru a le fi delimitate in teren padurile. Redam integral un scurt dialog intre primarul Gavrila Grec si grupul de cetateni:
Oamenii: Ce facem, intram in posesie?
Primarul: Noi nu suntem impotriva.
Oamenii: Dar nici pentru!
Primarul: …Zapada este de un metru, un metru si jumatate…
Oamenii: Dar butinarii cum pot lucra?
Matei Mihaly - Aveti sentinta executorie, sunteti seful Comisiei (de aplicare a Legii fondului funciar n.red.), mergeti in teren de puneti oamenii care v-au ales, in posesie!
Primarul: Doar nu ne puneti in postura de-a merge prin zapada de un metru si jumatate!
Oamenii: Huo! Jos primarul! etc.

Treaba cu granita

Situatia de la limita dintre judetele Maramures si Suceava, pentru care a curs sange, s-a intrat in inchisoare si cate altele, e o chestie profunda si dureroasa, pe care putini din afara Borsei sau Carlibabei o stiu ori o inteleg. Pana la aparitia Legii 2/1968, de reimpartire administrativ-teritoriala a tarii, limita dintre tara Maramuresului si Suceava se afla la Gura Tibaului. Dupa aparitia legii socialiste, limita interjudeteana a luat o forma curioasa, arbitrara, lasand in afara judetului circa 10.000 de hectare si pornind de la Gura Sesuri, prin varful Usoru si Valea Canalul pana-n Tibaul mijlociu. Ca si cum acest lucru n-ar fi de ajuns, geografii de la Colegiul Universitar ”Babes-Bolyai” Sighetu Marmatiei au stabilit in unele harti publicate si difuzate foarte recent ca limita suceveano-maramureseana ar trece prin Prislop. Acesti cetateni omit cu buna stiinta adevarul incontestabil, creand un precedent extrem de periculos, refuzand sa accepte ca bazinul Tibaului reprezinta un teritoriu maramuresean extrem de valoros, care include doua rezervatii naturale si unul dintre cele mai pretioase genofonduri din Carpatii Romanesti. Colac peste pupaza, taman in aceasta zona se afla padurea composesoratului, donata borsenilor de catre Coroana austriaca, drept rasplata pentru paza granitei efectuata de acestia. Legat de gravul diferend, ei au inaintat senatorului Mihordea rugamintea ca acesta sa obtina aprobarea unui referendum privitor la restabilirea vechii limite. PRM-istul n-a facut insa nimic, exasperandu-i de-a dreptul pe aprigii munteni care s-au simtit, din nou, tradati.

Tupeu 100I

Cei de la Asociatie au fost acuzati recent ca au subtilizat lemn din fondul silvic al judetului invecinat, de pe teritoriul Ocolului Silvic Carlibaba. Pozitia lor suna insa, altfel. Potrivit acesteia, au fost pusi in posesie pe o parcela de 39,5 hectare, aflata pe limita mai sus mentionata, in care la un moment dat chiar ei au descoperit circa 500 de metri cubi de lemn, taiat si pregatit pentru transport. Au chemat pe reprezentantii ocoalelor silvice Borsa si Carlibaba, impreuna cu cei ai politiei si ai ITRSC-ului, sa constate marsavia. Acestia au decis ca lemnul sa nu fie deplasat pana la incheierea cercetarilor, insa dupa o saptamana, lemnul a facut pasi. Molizii au fost descoperiti in curtea unui gater din Carlibaba, proprietate a unei societati cu sediul in Sighet! Culmea tupeului, lemnul era inscriptionat cu ciocan rotund de marcaj sucevean, desi fusese taiat pe teritoriul Maramuresului, incalcandu-se astfel grav legislatia in vigoare. Dupa doi ani de cercetari (din spusele lui Matei Mihali, presedintele Asociatiei), Procuratura Viseu de Sus a decis neinceperea urmaririi penale impotriva administratorului firmei sighetene, pentru ca acum composesorii sa fie acuzati ca au savarsit acea infractiune. Curat lucrat, coane Vasilica!

Unde merg banii?

Presupunand ca Directia Silvica Maramures isi va pierde, cel putin in raza ocolului silvic Borsa, obiectul muncii, angajatii acesteia vor putea eventual, sa se incadreze la noul ocol particular ce urmeaza a fi infiintat. Firmele de exploatare si prelucrare a lemnului vor negocia, si pe mai departe, achizitionarea lemnului insa de la noii proprietari. Atunci de unde atata incrancenare vizavi de pericolul dat de existenta Asociatiei? “E simplu. Stabii silvici nu vor mai putea beneficia decat de salariul negociat, spunand adio spagilor”, spun composesorii. Va mai dam o stire sosita din judetul Suceava, potrivit careia un simplu padurar de pe acolo a ajuns sa incaseze 20 de milioane de lei pe zi. Bani care i-au permis sa-si achizitioneze recent un BMW nou-nout, pe care-l forjeaza fara mila pe drumurile forestiere… Pentru edificarea finala, prezentam niste calcule improvizate. Daca lemnul de molid pe picior valoreaza un milion de lei metrul cub, asta inseamna ca un hectar de padure compacta, cu varsta de 60-90 de ani, ajunge usor la suma de un miliard de lei. Inmultind acel miliard cu cele 7 mii de hectare deja identificate si revendicate de Asociatia Composesorala Borsa, rezulta ca valoarea acelei paduri este de sapte mii de miliarde de lei. Dar composesoratul detinea, in anul 1937, circa 17 mii de hectare… Daca se va reusi intrarea integrala in posesie, speram ca imensa avere va fi gospodarita judicios, si nu se va mai strecura procentual, in buzunarele unor parlamentari, generali sau partide politice. Ca in fond, asta e miza. Furtunul de alimentare a structurilor subterane mafiotice se afla pe punctul de a fi taiat.

Teofil IVANCIUC



* Apa si pamantul Unitilor

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, padurilor sau imobilelor se dovedeste a fi un proces complex si de lunga durata. In multe cazuri, instanta este cea care stabileste drepturile fostilor proprietari. Dar pana la judecata trebuie trecut prin “furcile caudine” ale comisiilor locale si judetene. Cei care isi revendica un drept sunt la cheremul functionarilor care amana pana la calendele grecesti rezolvarea cererilor de retrocedare. Cand un fost proprietar are toate actele doveditoare, are si cererea depusa in termenul prevazut de lege, dar punerea in posesie este amanata fara o explicatie, este grav. Guvernul a cerut in nenumarate randuri autoritatilor judetene sa urgenteze retrocedarea fostelor proprietati, ministrul Octav Cozmanca raguseste la video-conferintele cu reprezentantii puterii in teritoriu. El striga, el aude si totul nu este decat teatru ieftin.

Episcopia Greco-Catolica Maramures a avut in proprietate, pana la nationalizare, 93 de hectare de pamant arabil in comuna Apa-Satu Mare. Dupa aparitia Legii 1/2000, Episcopia a facut demersurile necesare pentru restituirea terenului. Se implinesc doi ani de cand a fost depusa cererea la Primaria Apa. Dosarul in cauza a parcurs un drum sinuos pentru a poposi, in final, intr-unul din serta rele incapatoare ale Comisiei Judetene de Aplicare a Legii fondului funciar Satu Mare. “Episcopia Greco-Catolica a Maramuresului isi exprima surprinderea si nedumerirea ca autoritatile din Satu Mare, si anume Prefectura acestui judet si Primaria Apa, nu au dat curs demersurilor noastre pentru restituirea suprafetei de 93,81 ha teren agricol inscris in Cartea Funciara a Comunei, in care proprietar tabular figureaza Episcopia Greco-Catolica din Baia Mare. Tergiversarea emiterii titlului de proprietate este in dezacord cu dispozitiile guvernului. Aceasta intarziere ne creeaza mari dificultati si ne obliga sa sesizam institutiile centrale, inclusiv pe ministrul Octav Cozmanca si reprezentantii organismelor internationale”, se arata intr-o adresa primita la redactie, semnata de PS Ioan Sisestean, episcopul de Maramures.

Apa si pamantul

Dar povestea acestei proprietati este interesanta, chiar instructiva pentru cine vrea sa stie cum nu trebuie aplicata legea. Dupa nationalizarea din 1948, terenul in cauza a ramas de izbeliste, a intrat pe el cine a vrut. Mai multi ani a fost folosit de CAP-ul din localitate, apoi a intrat in custodia Gostat-ului. Dupa anul 1989, un fost sef local al agriculturii centralizate din Seini a infiintat o firma, ocupand abuziv terenul. Pe la jumatatea deceniului noua, respectivul sef a venit la Episcopie si a propus un contract prin care urma sa primeasca o parte din teren in arenda. Inutil sa spunem ca terenul a fost lucrat, dar Episcopia nu a primit nimic. Si in acest moment, vreo 30 de hectare sunt cultivate fara acordul cuiva. Dupa aparitia Legii 1/2000, Eparhia Greco-Catolica a hotarat sa faca demersurile necesare pentru a intra in posesia proprietatii. In data de 10 martie 2000, prin cererea cu numarul de inregistrare 143 adresata Primariei Apa se solicita: “Va rugam a reconstitui dreptul de proprietate a terenului situat pe raza comunei, inregistrat cu CF 2503, in suprafata de 92,70 hectare. Cerem acest teren in baza Legii 1/2000 si anexam extrasul de coala funciara.” Dupa depunerea cererii a urmat lunga asteptare, care in cazul de fata a insemnat una in van. Vazand ca nu se intampla nimic, iar raspunsurile celor din comuna satmareana sunt evazive, PS Ioan Sisestean, Episcopul Maramuresului, a trimis prefectului de Satu Mare, Gheorghe Ciocan, adresa 423/ 16.08.2001. “Va solicitam sprijinul, ca reprezentant al Guvernului, sa interveniti pentru a intra in posesia titlului de proprietate pentru terenul situat in comuna Apa, cuprins in CF 2503, numerele topo 531, 528, 810, 603 si 606. Am depus la Comisia locala documentatia prevazuta de lege, am facut si interventii scrise, drepturile Episcopiei noastre fiind reconfirmate si de catre OU a Guvernului, numarul 102 din 27 iunie 2001, la articolul 23. Totusi, nu ni se remite titlul de proprietate. Nu intelegem de ce exista ezitari in aplicarea normelor juridice care au un caracter obligatoriu. Consideram ca dumneavoastra aveti posibilitatea sa contribuiti nemijlocit si direct la rezolvarea acestei probleme. Il rugam pe Bunul Dumnezeu sa Va ocroteasca”, se arata in adresa Episcopului Ioan Sisestean.

Ping-pong cu responsabilitati

Prefectul satmarean, seful comisiei judetene de aplicare a Legii fondului funciar, raspunde la rugamintea episcopului maramuresean prin adresa 4892 din 18 septembrie 2001. Ciocan a sustinut ca cererea si actele depuse de Eparhia Greco-Catolica sunt la comisia comunala Apa, care le verifica, urmand sa vina la validare. Lu$nd de bune cele spuse de reprezentantul guvernului in Satu Mare, Eparhia maramureseana revine cu adresa 467 din 2 octombrie 2001, catre Primaria Apa, pentru urgentarea formalitatilor. Dupa patru luni, respectiv in 15 februarie 2002, Primaria localitatii satmarene trimite un raspuns cel putin ciudat, avand in vedere ca actele doveditoare si cererea au fost depuse in martie 2000. “Prin prezenta va facem cunoscut faptul ca in urma inaintarii documentatiei la Comisia Judeteana in vederea validarii am primit adresa Prefecturii 966/2002, prin care solicita sa se faca dovada depunerii in termen a cererii, respectiv pana la 12 martie 2002. Ca urmare, va rugam ca in cel mai scurt timp sa faceti dovada depunerii acesteia in termenul prevazut de lege”, se arata in nota semnata de Maria Pop, primarul comunei Apa. Acest nou motiv de amanare a punerii in posesie este total aiurea. La aparitia Legii 1/2000 se preciza ca termenul de depunere a dosarelor fostilor proprietari este de 60 de zile de la data aparitiei Legii (12 ianuarie). Episcopia Greco-Catolica Maramures a depus cererea in data de 10 martie cu numarul de inregistrare 143. A fost intr-o zi de vineri. Din discutiile avute cu Primaria a rezultat posibilitatea ca cererea sa fi fost inregistrata doar luni, 13 martie. Dar si asa ar fi fost in termenul prevazut de lege.

Edificare

Pentru a clarifica situatia, unitii maramureseni au apelat la un avocat. “In opinia noastra ,chiar daca cererea ar fi fost depusa in data de 13 martie, a fost in termen, intrucat cele 60 de zile stipulate de art. 33 al Legii 1/2000 au limita 12 martie 2000 - zi de duminica, deci se proroga pana la prima zi lucratoare, care este 13 martie. Suntem in prezenta unei prorogari legale a termenului. A da o alta interpretare inseamna a prejudicia de plano orice persoana fizica sau juridica si ca, de fapt, termenul de 60 de zile este de fapt de 58 de zile, ceea ce nici legiuitorul nu a inteles sa faca. Cererea a fost depusa la 10 martie”, se arata in concluziile avocatului Episcopiei, trimise Primariei Apa. Dupa toate acestea, s-au lamurit si autoritatile satmarene ca actele si cererea sunt in termen si potrivit legii. Cu toate acestea, in cursul anului 2002 si inceputul anului 2003 dosarul Episcopiei nu a intrat la validare. Va prezentam si extrasul de carte funciara numarul 2503, care certifica cererea Eparhiei Maramures. Pe foaia A sunt trecute 35 de pozitii cu un total de 93,81 hectare. Pe foaia B - de proprietate, este notat: “Prezent 3 septembrie 1936, nr. 156 A. In baza hotararii de improprietarire, a cartii cadastrale, a art. 112 din Legea agrara si art. 178 din regulamentul aceleiasi legi, se intabuleaza dreptul de proprietate in favoarea Episcopiei Greco-Catolica din Baia Mare.” Din surse neoficiale am aflat ca cererea unitilor maramureseni este blocata la Comisia Judeteana din motive ce nu tin de metodologia de aplicare a Legii fondului funciar. Nu dorim sa credem ca in Satu Mare autoritatile valideaza cererile de punere in posesie dupa criterii ce tin de apartenenta la un cult religios sau altul. Ar fi impotriva legii, a bunului simt si a declaratiilor recente ale ministrului Cozmanca.

Eschivele

La Primaria Apa situatia pare limpede. “Comisia comunala a aprobat terenul Episcopiei. Am dus dosarele pentru validare la Comisia Judeteana. Am vorbit si cu Prea Sfintitul, am obtinut si aprobarile de la Administratia Domeniului Public, este totul acolo la judet. Eu nu pot sa va spun altceva”, ne-a declarat primarul Maria Pop. Am incercat la Comisia Judeteana si am vorbit cu cea care s-a ocupat de dosar. “Stiu despre ce este vorba. Dosarul nu a fost pus pe ordinea de zi. Eu acum nu am…Mai demult a fost, nu s-a validat. Incercam sa-l punem din nou pe ordinea de zi la alta sedinta. Da! Initial s-a amanat pentru ca s-a spus ca nu a fost depusa cererea in termen, apoi a fost pe ordinea de zi, dar nu s-a discutat. Acum nu am facut sedinta cam de mult. O sa vorbesc cu sefii mei, sa vad. Ar trebui sa vorbiti cu un sef mai mare”, ne-a declarat doamna Dornutiu. Tinand cont de sfat, am incercat sa vorbim cu subprefectul, cu secretarul general al Prefecturii, dar nu am reusit, cei doi erau plecati pana saptamana viitoare. Dupa mai multe bajbaieli, am reusit sa avem un scurt dialog cu prefectul Ciocan. Cand a auzit despre ce este vorba ne-a cerut sa revenim peste vreo trei ore, pentru ca avea ceva probleme. La al doilea apel am fost din nou trimisi la plimbare. Am mai incercat inca o data, dar o voce feminina ne-a spus ca este ocupat si sa revenim...

Nicolae TEREMTUS



* Primarul “bolund”

Viata primarului Ioan Pop din Desesti nu este una simpla. De la alegeri si pana acum, primarul a reusit sa-si ridice in cap aproape tot Consiliul Local si o parte dintre oamenii care l-au ales. Consilierii din Desesti spun ca nu vor sa fie simple marionete ale lui Pop, pe care il considera “bolund”. In replica, primarul ii crede invidiosi pe realizarile lui pe cei care indraznesc sa miste in front. Saptam$na trecuta, la Desesti s-a mai scris un episod al “razboiului”dintre cei care conduc localitatea. In comuna Desesti, disputa dintre primarul Ioan Pop si viceprimarul Gheorghe Bohotici a ajuns la stadiul de axioma. La mijloc: membrii Consiliului Local (CL), cei mai multi impotriva primarului. 18 martie a insemnat doar un alt episod al “razboiului” celor din fruntea comunei, primarul fiind supus unui bombardament de acuzatii carora nu a reusit sa le faca fata.

In comuna Desesti, situatia a mocnit o vreme, apoi s-a aprins ca o valvataie. La ultima sedinta de CL, dusmania pe care consilierii i-o poarta primarului Ioan Pop a rabufnit. Din cei 11 alesi locali, putini s-au raliat intereselor primarului. Comisia de buget-finante, compusa din cinci consilieri, a dat tonul la cantec, demarand sedinta de consiliu cu un potop de acuze aduse primarului. ”S-au achizitionat din bugetul local aproximativ 300 mc de pamant si balast, dar nu exista proces verbal de receptie decat pentru 26 din cele 48 de rabe platite, iar Ioan Pop a ridicat 12 milioane de lei, banii cuveniti soferului. Din cantitatea de 105 mc de lemn taiat, 20 era lemn de lucru, dar a fost transformat in lemn de foc, incalcandu-se normele silvice. Nu s-a facut o oferta cinstita, ci a fost comandata unui grup de interese al primarului. Pentru lucrarile de reparatie a scolii s-au cheltuit 3,4 milioane de lei, bani ridicati de primarul Ioan Pop. Nu au existat oferte pentru lucrarile efectuate in 2002, angajandu-se lucrari cu persoane din anturajul primarului. Unii consilieri sunt exclusi din comisiile de receptie a lucrarilor. Toate acestea arata o lipsa intentionata de transparenta in actul administrativ”, se specifica in raportul comisiei.

Reactia ragusita

A fost momentul cand primarul Pop a reactionat violent, ridicand tonalitatea vocii, pana a ragusit. ”Eu am vrut sa fac ceva pentru comunitate, dar voi (consilierii –n.red.) nu vreti. Sunteti de rea credinta si poate vreti sa plec acasa, sa ramaneti careva. Bine, sunt putin bolund, dar asa m-am nascut. Nu va convine ca am facut prea mult? Nu stiu ce va bagati. Cine sunteti voi, curtea de conturi, sa ma luati la intrebari? Ce, voi ati raportat ce ati facut in ultimii trei ani? In legatura cu cele 2.000 de hectare de padure pe care le are comuna Desesti, nu inteleg de ce va opuneti cu atata incapatanare. Ocolul Silvic ce face? Ia banii de pe noi. Cand am putea sa ne constituim noi o structura proprie, formata din doi padurari si un cantonier, cu care am cheltui mult mai putin”, s-a revoltat primarul incoltit. Se spune ca opozitia consilierilor este normala, trei dintre ei fiind padurari si avand tot interesul sa se opuna formarii unei structuri proprii.

“M-a lucrat varu’”

De la satenii nemultumiti am aflat ca Ioan Pop are un cazier destul de bogat. In perioada ‘95-’96, acesta a introdus in tara 15 autoturisme cu scutire de taxe vamale, care au fost date in folosinta prietenilor sai. Prin intermediul fundatiei ”Ilischi”, al carei presedinte este, actualul primar a donat autoturismele, escrocand statul roman cu peste 100 de milioane de lei (la valoarea din ‘95). Prin sentinta penala nr. 113 din 27 martie 2002 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei ”inculpatul Pop Ioan a fost condamnat pentru infractiunea de contrabanda la 2 ani inchisoare, pentru infractiunea de uz de fals la 3 luni de inchisoare, pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata la 3 luni de inchisoare”. Apoi, aceeasi instanta a suspendat executarea pedepselor aplicate, pe un termen de incercare de 4 ani. Pe langa acestea, instanta i-a aplicat o amenda de peste 18 milioane de lei. “Nu-i ceva pentru care sa ma scuz. Procesul nu este incheiat inca. ~stia o tot poarta. Voi face recurs, ce, eu nu am dreptul sa ma apar? De platit nu am platit nimic, dar daca trebuie… Eu nu am facut ceva ce nu a facut nimeni. Dar omul bun ramane prost. Am fost lucrat de varul meu, Ioan Pop, fostul primar. Degeaba urmareste sa ia primaria, ca va reusi cand eu o sa ajung in locul lui Iliescu”, a declarat primarul, care ne-a asigurat ca nu va mai candida la alegerile din 2004.

Ciprian DRAGOS

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.