INVESTIGATII

* Conul "Deci" fata cu reactiunea

* Apatrizi de Maramures

* Activistii de ieri, patronii de astazi

* Cimitirul Vamei * Conul "Deci" fata cu reactiunea

Bondi Gyongyike, deputat UDMR, este parlamentarul maramuresean care cunoaste cel mai bine „povestea romantatei” legi a pensiilor. Recunoscand ca e o lege speculativa, Bondi ne-a acuzat in momentul in care i-am semnalat neregulile de la CNP, ca vrem sa-l scoatem vinovat pe presedintele institutiei, Petre Ciotlos, omul care a generat „scandalul mamicilor asigurate”. Tributara credintei ca „legea se bazeaza pe bunul simt al cetateanului”, Bondi mai greseste o data.

Noaptea il visez pe Ciotlos. Cosmaruri legate cu odgoane de presedintele Casei Nationale de Pensii si secretar de stat in Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Petre Ciotlos revine obsedant, ca un bau-bau care se leaga cu noduri marinaresti de fotoliu, sperie copiii si nu-si recunoaste neputinta. Varsta isi spune cuvantul, impotenta o demonstreaza. Impotenta domnului Ciotlos de a-si recunoaste slabiciunea in actul de conducere al unei importante institutii de stat, e evidenta. Devenita proverbiala, curand isi va castiga si statut de axioma. Domnul „Deci” ignora evidentele coordonandu-se dupa arhaicul principiu: „Cainii latra, caravana trece.”

In iulie 2001, in primul interviu acordat „Curierului Romanesc” dupa perioada de gratie de un an si jumatate de la promulgarea Legii Pensiilor, Petre Ciotlos, presedintele Casei Nationale de Pensii, incercand sa explice binefacerile noii legi in propria-i maniera plina de rafinament, a reusit sa ne amuze. Cele patru raspunsuri la intrebarile reporterului contineau zece „deci”. Rezulta ca Ciotlos e un cetatean conclusiv. Sunt impotriva folosirii presei drept instrument, de orice natura. Inca mai cred in adevar si in libertatea cuvantului, inca mai cred in onoare. Poate sunt demodat. Sunt impotriva „serialelor de presa”. Inca mai cred ca succintul are impact mai mare decat o saga infinita si dezlanata. Mi-am propus sa inchei subiectul Casei Nationale de Pensii (interesant pentru cei simpli din Maramures numai prin prisma faptului ca e factor de conducere al Casei Judetene de Pensii). N-am reusit sa fac ceea ce mi-am propus, pentru ca incertitudinea voastra a devenit si a noastra. Oamenii vin la sediul redactiei cu inregistrari audio facute prin buzunarul hainei. „Ne dau astia banii, sau nu?”, „Sa mai platim, sau nu?”, „Mie mi-au zis ca... da’ voua ce v-au spus?”. Nimic. Dialogam, in baza „bunelor relatii pe care le avem”, prin intermediul comunicatelor oficiale. Deranjati de pozitia GAZETEI, reprezentantii judeteni ai Casei de Pensii incearca sa ne dribleaza cu dexteritatea unor mingicari inascuti si raspund doar cand legea ii obliga.

Ana are mere

Comunicatul primit de la Casa Judetena de Pensii Maramures (CJPM) lamureste: legea se respecta, nu s-au stopat incasarile cotizatiilor, Ana are mere. Comunicatul omite ca nu ne putem preface ca in ianuarie semnatarul ne declarase contrariul, ca avem declaratii ale cotizantilor din care rezulta ca in decembrie nu le-a fost acceptata depunerea cotizatiei, ca in Romania nu s-au stins ecourile „scandalului mamicilor cotizante”. Sorcova de martisor redactata de CJPM suna pretentios si nu lamureste nimic. ”Privitor la dispozitiile art.121 din Legea 19/2000, precizam ca beneficiaza de prestatii de asigurari sociale toate persoanele care indeplinesc conditiile stabilite prin actul normativ invocat. Mentionam ca nu s-au stopat incasarile cotizatiilor de la persoanele asigurate pe baza de contract sau declaratie de asigurare”, ne lumineaza Vasile Ghise, jurist-coordonator al Directiei de Stabilire, Evidenta, Plati si alte Drepturi. Ghise dribleaza din glezna solicitarea GAZETEI de a afla ceea ce e mai important: s-a sistat sau nu plata indemnizatiilor in cazul „mamicilor cotizante”? Aceasta era intrebarea, domnule Hamlet. Problemele ”legii care genereaza probleme” continua. Incercand sa lamurim ceea ce se mai poate, am descoperit in deputatul UDMR de Maramures, Bondi Gyongyike, persoana care a avut trei propuneri de imbunatatire a Legii Pensiilor. “Prima interpelare a mea s-a referit la mamicile care se afla in concediu pentru cresterea copilului si intre timp raman gravide (nu mai primeau ajutorul maternal pentru al doilea copil, fiindca nu contribuiau la fondul de sanatate), interventie acceptata; o interventie in legatura cu pensia sotului supravietuitor (am propus o suma fixa de aproximativ 50% din pensia sotului decedat, nu am avut deocamdata succes, dar nu ma las); cea de-a treia propunere de imbunatatire s-a referit la sotiile diplomatilor care isi insoteau sotii in strainatate (nu aveau voie sa lucreze, iar perioada aceea nu se recunostea la pensie ca vechime in munca), cu noua lege a diplomatilor, discutata vineri 28 februarie in Senat, situtia s-a rezolvat”, a confirmat deputatul UDMR, Bondi Gyongyike.

Povestea lui ros-cocos

Referindu-se la controversele iscate de Legea Pensiilor, Bondi recunoaste ca legea e speculativa. Vasile Ghise (jurist al CJPM) a spus in noiembrie 2002 acelasi lucru. Reamintindu-i lui Petre Ciotlos ca e vorba de legea dupa care e condusa Casa Nationala de Pensii, o lege despre care Ciotlos afirma ca este facuta dupa „modelul suedez”, conform careia (crede conul „Deci”) lucrurile sunt mai complicate si mai corecte. „In legatura cu bolnavii cronici, e vorba de o manipulare a Legii 19. Va spun cinstit si imi asum raspunderea pentru cele spuse. Nu sunt de acord sa facem un Caritas tip Stoica din fondul de asigurari de sanatate. Au fost foarte multe cazuri in care s-a depus o suma la fondul de asigurari de sanatate si pe urma au venit cu pretentii ca ani de zile sa beneficieze de o suma de bani. Nu este corect, nu e cinstit fata de oamenii bolnavi (dar legea le da dreptul – n. red.). Unii contribuie ani de zile si poate nu beneficiaza de o aspirina, iar altii care sunt foarte smecheri au gasit portita. Noi am vrut sa ajutam mamicile si nu ne-am gandit ca vor fi din aceia care sa faca din fondul de asigurari un Caritas. Asta e romanul, „inventiv”. Fetele tinere de la tara care lucreaza in gospodarie si beneficiaza de venitul minim garantat, dupa ce se marita si au un copil vor putea primi acest ajutor maternal. Ideea mea asta era. In legatura cu decizia lui Petre Ciotlos din luna decembrie, privitoare la sistarea platilor catre mamici, se referea la cele care nu aveau o perioada de sase luni de cotizare. Articolul 98 din lege stipuleaza ca trebuie sa existe o perioada de sase luni pana la aparitia evenimentului, in acest caz nasterea. Daca mamicile au platit din luna a treia, pot beneficia de acest ajutor. Aici au intervenit si mamicile care erau putin smechere, platind din luna a sasea, a saptea. Mamicile pot sa vina si sa spuna ca au un venit foarte mare de 10-15 milioane, care nu exista. Multe dintre ele nu lucreaza nicaieri si au facut un imprumut. Apoi beneficiau de 85% din 10 milioane (incorect - n.red.). Legea spune ca asiguratul nu trebuie neaparat sa-si dovedeasca venitul. Casa de Pensii nu e interesata de unde am venitul, ca vand morcovi in piata sau crosetez mileuri. Am facut legea pentru fetele de la tara care nu au venituri si lucreaza in gospodarie. Mai mare vina am eu decat Ciotlos, ca eu m-am zbatut. Sigur ca legea e speculativa, dar toate mamicile trebuie sa aiba acelasi drept daca nasc. Foarte multe mamici s-au jucat cu aceasta lege, atunci hai sa scoatem articolul 98 din lege si nu mai beneficiaza nimeni. In Romania nu poti sa faci nimic bun pentru ca exista persoane care sfideaza legea. Legile se bazeaza pe bunul simt al omului (???- n.red) si sunt pentru a-i ajuta pe oamenii. Cunosc femei de la tara care iau doua-trei milioane si sunt foarte fericite. Asta e povestea lui ros-cocos”, a declarat Bondi Gyongyike, deputat UDMR de Maramures. Sa se amendeze legea conule „Deci”, da’ sa stim si noi!

Catalin VISCHI
Ciprian DRAGOS



* Apatrizi de Maramures

Tot mai multi maramureseni sunt nemultumiti de modul in care functionarii publici, platiti de cetatenii-contribuabili, isi fac datoria. Indolenta, nepasarea fata de of-ul oamenilor, spaga balcanica ar fi coordonatele obisnuite ale activitatii lor. Ai nevoie de o adeverinta, de un banal act sau iti revendici un drept, esti obligat sa dai piept cu vajnici functionari. si asta pe timpul si pe banii tai. In final, obositi de o lupta inegala, oamenii ajung sa ceara sprijinul presei ca o ultima solutie de a-si rezolva problema.

Emilian Pop este din Desesti, are 22 de ani si a venit la redactie cu rugamintea de a-l ajuta, dupa ce a incercat timp de cinci luni sa obtina pensia de urmas la care are dreptul conform legii. In anul 1991, mama sa a decedat. El si sora lui, mai mica cu doi ani, au primit pensie de urmas fiind elevi.

Soarta si greutatile i-au despartit pe cei doi frati. Fata a ajuns in Satu Mare. Dupa terminarea liceului, Emilian a intrat la o facultate din Oradea, dar a fost obligat sa renunte din cauza lipsei banilor. Odata cu renuntarea la studii a fost suspendata si plata pensiei de urmas. Anul trecut, baiatul a dat examen si a intrat la Universitatea de Nord Baia Mare. In luna octombrie 2002 a depus o cerere la Casa de Pensii Sighet pentru a se reveni la decizia 157587 cu privire la suspendare acordarii pensiei de urmas. si de atunci tot asteapta. „De fapt, nu este nevoie de intocmirea unui nou dosar. Toate actele sunt acolo. Am fost trimis la Casa Judeteana de Pensii Baia Mare. Cei de aici m-au trimis din nou la Sighet. De acolo din nou la Baia Mare, apoi in Satu Mare, deoarece dosarul meu este in concurenta cu cel al surorii mele. Au urmat alte drumuri, telefoane, solicitari, fara nici un rezultat. Am fost in audienta si la Directia de Munca, dar am fost indrumat tot la Casa de Pensii. Va rog sa ma ajutati, am nevoie de acesti bani, dar nu vrea nimeni sa rezolve problema”, ne-a declarat Pop.

Tergiversari penibile

Am mers pe firul tristei povesti si am constatat ca baiatul are dreptate. De la Baia Mare am fost trimisi la Sighetu Maramatiei. Aici ne-a raspuns o doamna care nu a vrut sa ne spuna cum se numeste, dar care stia ceva de cazul baiatului. „Cunosc cazul. Sa stiti ca am dat mai multe telefoane la Satu Mare, am trimis chiar si un fax, sa ne fie trimise actele, este vorba de un dosar in concurenta. Nu am primit inca nimic”, ne-a explicat functionara de la Sighet. Ne-am incercat norocul la Casa de Pensii Satu Mare. Am dat de aceiasi secretomanie asupra identitatii persoanei care a raspuns la apelul nostru. „Nu pot sa va spun nimic. Doamna directoare Pop lipseste. Va rog sa reveniti”, a fost indemnul functionarei satmarene. Ascultatori, am revenit a doua zi si am discutat cu directoarea Pop. Ca prin farmec dosarul cu pricina si-a facut aparitia. „Cunosc problema. Am dosarul pe birou. Cei de la Sighet nu ne-au trimis nimic. Nu stiu sa fi primit vreun fax de la ei. Practic, nu este vorba de intocmirea unui nou dosar, ci de revenirea asupra deciziei de suspendare, dar avem nevoie de la Sighet…Sigur, baiatul va primi retroactiv banii. Vom face formalitatile si cand vor fi gata va vom instiinta”, ne-a promis directoarea Pop. A trecut o saptamana, dar promisiunea a ramas neonorata. Nu aceasta ar fi problema, ci modul in care se rezolva o situatie, ce pare usor de rezolvat.

”Ma declar apatrid!”

„Nu am avut sa le dau bani, poate am fi reusit, dar credeti-ma baiatul este intr-o situatie disperata, risca sa-si piarda anul. Este bolnav, are nevoie de tratament, de bani pentru intretinere. Sunt revoltat de ce se intampla. Am fost la Directia Muncii si am fost dat afara cu bodyguarzii de acolo. Cine sa te asculte? Am obosit sa tot umblu dupa o pensie, si asa amarata. Va rog sa scrieti la ziar ca renunt la cetatenia romana. Ma declar apatrid, daca in tara mea nu pot sa rezolv un drept al baiatului. Asa sa scrieti, pe raspunderea mea. Renunt la tot, chiar si la pantofi. Este posibil ca niste functionari sa… Au trecut cinci luni!”, ne-a declarat amarat tatal baiatului, la randul sau pensionar. Dupa o asa declaratie parca iti vine sa-i intelegi pe tinerii care pleaca spre alte zari, convinsi ca nu se vor mai intoarce niciodata in tara functionarilor atotputernici.

Nicolae TEREMTUS



* Activistii de ieri, patronii de astazi

Dupa zilele tulburi ale insangeratului decembrie 1989 a urmat perioada de deruta. Sediile P.C.R. si U.T.C. au fost asaltate de revolutionari din care s-a desprins „aripa” profitorilor de meserie. Ocrotiti de entuziasmul general, acestia si-au tras spuza pe turta lor, devenind primii capitalisti ai Romaniei. Probabil nu se va sti niciodata ce s-a intamplat cu adevarat in aceea perioada.. La 13 ani de la ”tunurile” trase atunci, ecourile se fac inca auzite.

In Baia Mare, U.T.C.-ul a avut un patrimoniu de invidiat, patrimoniu ce-a starnit interesul unor fosti conducatori ai tineretului comunist maramuresean, dar si al unor persoane suficient de inteligente sa realizeze oportunitatea ivita dupa prabusirea sistemului comunist. In primii doi ani de dupa revolutie s-au dat batalii crancene pentru sefia organizatiilor de tineret ce-si disputau averea defunctului U.T.C. Nu este foarte clar ce s-a intamplat cu bunurile mobile, cu valorile banesti si cu alte bunuri. Sunt persoane care stiu, dar prefera sa pastreze tacerea. In mod cert, sunt si profitori. Ce legatura este intre cele doua grupari este greu de spus, dar usor de intuit.

Pana in 1993, la conducerea Fundatiei pentru Tineret Maramures s-au perindat zece presedinti. Certurile si disputele - in principal pentru invidiatul patrimoniu - au generat o atmosfera potrivita pentru neantizarea multora dintre bunurile existente in momentul 1989. Am aflat ca exista un dosar gros cat o caramida, in care sunt trecute multe din nelegiuiri. Urmand modelul binecunoscut in epoca, dosarul a ajuns in sertarul cu eticheta ”NUP”. „stim ca a existat un dosar, dar nu va putem spune unde se afla. Cert este ca s-au intamplat multe. Ne este…”, ne-au declarat mai multe persoane participante, intr-un fel sau altul, la evenimentele de atunci. Oamenii se mai tem si acum. Nu sunt putini cei care au avut de suferit de pe urma „curiozitatii” fata de acest subiect. Printre cei implicati in disputele dintre organizatiile de tineret ale inceputului anilor ‘90 am identificat cateva nume cunoscute. Liviu Fage, actualul patron al fabricii de ciocolata din Baia Sprie, Friedrich Valter, ginerele fostului prim-secretar P.C.R., Iosif Uglar, si Mircea. Catana. Valter este plecat in strainatate, iar Catana a fost ani de zile prin diverse structuri de conducere, la nivel national, ale unor organizatii de tineret. Se pare ca trage sfori pentru a reveni la Fundatia pentru Tineret Maramures.

Protocolul

Patrimoniul fostului U.T.C. a fost trecut in proprietatea Fundatiilor pentru Tineret Judetene, conform Decretului Lege nr. 150/1990. In Maramures, Fundatia pentru Tineret, infiintata in 18 iunie 1990, a preluat bunurile, inclusiv fondurile banesti, de la fostul Comitet Judetean UTC, mai putin ceea ce era in gestiunea B.T.T.-ului – Baza Turistica suior - si sediile fostelor comitete judetene, municipale si orasenesti. Protocolul, inregistrat cu nr. 6073/24 august 1990, avand viza prefectului judetului de la acea vreme, Anton Pop, este incheiat intre fosta organizatie judeteana UTC - reprezentata prin Vasile Dobran, sef sectie Gospodarire, si Maria Ionescu, contabil sef si Fundatia pentru Tineret MM, reprezentata de Ovidiu Pop ,presedinte al Consiliului de Conducere, si economist Elena Buliga, director economic. Preluarea fondurilor activitatii de baza a fostei organizatii judetene UTC s-a facut in conditiile in care evidentele analitice nu erau actualizate de mai multi ani la capitolul mijloace fixe, obiecte de inventar si materiale. S-au folosit liste si fise de inventar din anii precedenti, incercandu-se reconstituirea patrimoniului. Procedandu-se in acest fel, este logic ca au rezultat diferente intre ce se gasea in scripte si ce s-a constatat in fapt. Nu au fost inventariate mijloacele fixe si obiectele de inventar aflate in dotarea sediilor comitetelor judetene, orasenesti si municipale. Sediile acestor comitete nu au fost preluate, in acest moment ele fiind in proprietatea Curtii de Conturi sau a Consiliilor Locale. In Baia Mare, Casa de Cultura a stiintei si Tehnicii pentru Tineret se gaseste in patrimoniul Fundatiei pentru Tineret MM, a fost preluata cu dotari si spatii comerciale, carora li s-au dat destinatii diverse (restaurant, discoteca, hotel, sala pentru spectacol, sali pentru diverse activitati). In Casa Tineretului isi desfasoara activitatea fundatii si organizatii de tineret, membre ale fundatiei, care nu platesc chirie daca organizeaza actiuni gratuite pentru tineret. Restul firmelor au contracte de inchiriere cu fundatia. La chirie se adauga cota parte din cheltuielile cu utilitatile si impozitul pe cladire. Fondurile obtinute sunt folosite, sustin administratorii, la reparatii, igienizari, pentru renovarea cladirilor si achizitii de birotica, mobilier, aparatura diversa. Toate spatiile dispun de centrale termice. Pana in 1993, fundatia avea 42 de angajati, in prezent existand doar trei cu carte de munca - contabil sef, secretara si ingrijitoare - si trei colaboratori - director, magazioner si casier. Anul trecut s-a inregistrat un profit de 89 de milioane de lei.

Rocada prim-secretarilor

Cea mai spectaculoasa evolutie post revolutionara, in contextul de mai sus, au avut-o fostii prim-secretari ai UTC-ului judetean, Marian Marchis si Viorel Deghid. Societatea comerciala „Casa Tineretului” S.R.L. este administrata de cei doi. Deghid a fost sef al utecistilor maramureseni inaintea lui Marchis, dupa care a fost unul din adjunctii municipalei PCR. Cei doi fosti colegi de partid au ajuns sa inchirieze spatiile de alimentatie publica ale Casei Tineretului imediat dupa anul 1990. Pana in 1996, titularul de contract a fost Marchis, iar administrator Deghid. In perioada 1996-1999 rolurile s-au schimbat, administrator a fost Marchis si Deghid titular, pentru ca dupa 1999 sa se revina la formula initiala. In momentul de fata, Fundatia pentru Tineret este in litigiu cu ultimul fost prim-secretar. Marchis pretinde ca unele din reparatiile facute sa fie compensate cu chiria datorata. Oricum, despre acest subiect nu doreste sa discute nimeni. Interesant, in cazul lui Deghid, este si faptul ca a revenit in politica, el fiind presedintele filialei P.U.R. Maramures.

UTC, marca Sighet

In Sighetu Marmatiei nu a existat un patrimoniu al UTC. Sediul organizatiei municipale a fost in incinta actualei cladiri a primariei, unde a ocupat un birou. Ca bunuri mobile, se stie ca la Revolutie a existat un TV color, aparatura audio-video, o chitara electrica si o statie de amplificare. Acestea au fost impartite frateste, de revolutionarii momentului 22 decembrie 1989. Ultimul sef UTC al Sighetului a fost Oana Derca, plecata in Occident. Inaintea ei a fost Grigore stet, care se pare ca n-a facut nici el mare branza, din moment ce acum este doar magazioner la Consim SA, fostul trust de constructii de pe vremea socialismului. BTT-ul local a fost condus de Gheorghe Petrovai. Vechiul sediu al fostei baze pentru turism este acum folosit de catre agentia CFR. BTT-ul a avut in dotare si un autocar, din acelea albastre ( marca International), care dupa rebeliune a fost vandut in conditii neclare tocmai fostului sofer. Nevasta acestuia era pe atunci la cantina partidului, iar in momentul de fata cei doi sunt oameni de afaceri de calibru mic. Cat despre Petrovai, omul si-a deschis un bar numit ”Style”, in buricul targului, care a mers din plin o vreme. Acum e in declin, un fel de spatiu comercial igrasios, dar cu pretentie de internet-café. Un „bisnis” care ii mai aduce o paine, nu foarte dulce.

Activitati destinate tinerilor

Dintre multele spatii pe care le detine Casa Tineretului, o buna parte este inchiriata de urmatoarele firme: TRINOM SRL-contract 20/14.01.99, valoarea contractului este de 760USD TVA ; hotel Margex Prod SRL - contract 120/29.09.95, valoare de 540 USD TVA; magazin de prezentare si birouri ALFASOFT SRL - contract 16/21.04.94, valoare de 290USD TVA; sediu firma Universitatea Bogdan Voda - contract 623/03.09.93, valoare de 2.500.000 TVA; sali de curs) In holul mare, cand nu este Expo-Flora, au loc slujbe al bisericii aflate in constructie in vecinatate. La acestea se adauga S.C. Casa Tineretului, care are inchiriat restaurantul, barul si spatiul destinat discotecii.

Lavinia COTARCEA
Teofil IVANCIUC
Nicolae TEREMTUS



* Cimitirul Vamei

In Sighetu Marmatiei, printr-un complex concurs de imprejurari, s-a creat un cimitir neautorizat in mijlocul terenului destinat fostului posibil viitor sediu al punctului vamal. Orasul dispune de o mana de tintirimuri care au ajuns la o supraaglomerare ce poate fi rezolvata intr-un singur mod: prin amenajarea unui alt spatiu de ingropaciune. Intr-o alta ordine de idei, deloc intamplatoare, punctul vamal Sighet functioneaza intr-o cu totul nepropice locatie, pe undeva, prin fundul garii.

In anul de gratie 2000, in Consiliul Local al Sighetului se aproba Hotararea 43, prin care se atribuia o suprafata de 4,43 hectare amplasata pe strada Tractorului (intre Revay si statia Petrom), in vederea amenajarii unui nou Cimitir Municipal. Exista o mai veche decizie prin care parohiile ortodoxe primeau o suprafata de teren pendinte de o societate cu profil agricol (parcela presupus invecinata cu vechiul cimitir principal de pe strada Garii, in vederea extinderii acestuia). Suprafata aceasta a si fost sfintita ca atare si marcata, in pur stil conchistadoric, cu o cruce din lemn. Locul, in paranteza fie spus, era ideal pentru sediul vamal, dar asta e. Uneori, chestiile clare si logice sunt gandite exact pe dos. Numai ca diferendele existente intre diferitele parohii cointeresate direct in banoasa afacere au dus la suspendarea in ceata a proiectului. Iar cimitirul si vama au ramas pe mai departe in vechile lor hotare.

Prolog

Nebatuta in cuie, prima hotarare a fost modificata de consilieri prin Hotararea 71/2000, care aproba diminuarea suprafetei pentru amenajarea cimitirului municipal de la 4,43 ha la 3 ha si atribuirea suprafetei de 1,43 ha in vederea construirii sediului vamii, locul destinat acesteia fiind inscris in CF 5167 la numerele topografice 1642/1, 1642/2, 1642/3 si in CF 6904, la nr. topo 1464/1. Se incerca astfel impacarea caprei cu varza. Actualmente, vama din Sighet isi desfasoara activitatea in doua incaperi aflate intr-o dugheana improprie. Camioanele supuse controlului vamal sunt nevoite sa parcheze printre autobuzele autogarii de calatori, intr-un talmes-balmes de nedescris. La data de 20 octombrie 2000, Consiliul-local-sighetean-cel-priceput-in-trebile-legale incaseaza o palma de la Prefectura Maramures. Juristii consilieri sunt informati ca prin actul adoptat au nesocotit dispozitiile Legii nr. 50/91, coroborate cu cele ale articolului 84 din Legea 69/91, Legii nr. 219/98 si HG 216/99. “Actele normative dispun in mod expres concesionarea prin licitatie publica, organizata in conditiile legii (sediul vamal nu poate constitui exceptie de la concesionarea prin licitatie, sens in care s-a pronuntat si Ministerul Finantelor, specifica in continuare prefectul provizoriu Ioan Mecea), termenul concesiunii fiind de maxim 49 de ani, si nu pe durata existentei constructiilor, cum ati stabilit in hotarare”, spun cunoscatorii legilor din Prefectura.

Primul episod

Treaba cu vama-cimitir intra apoi intr-un con de umbra pana in 2002. Atunci apare in scena controversatul preot Vasile Petrovai (cel supranumit “Popa Kent” sau “Popa tigareta”, stie el de ce, si despre care unii ar fi in stare sa jure, tremurand de emotie, ca ar fi fost coleg de studii cu unul dintre ministrii Sarbu). In calitate de parinte al Parohiei ortodoxe nr. 7 din Sighetu Marmatiei, preotul Petrovai a inhumat primavara trecuta, un copil mort exact in mijlocul teritoriului atribuit vamei. Lidia Muresan, sefa Punctului vamal de la Sighet, ne-a informat ca in urma incidentului s-au inaintat imediat adrese Parohiei, Protopopiatului sighetean, Episcopiei Maramuresului, Primariei municipiului, Prefecturii si Directiei pentru Sanatate Publica. Sa nu se uite ca cimitirul nu era autorizat de nici un fel, darmite sfintit crestineste, ca sa nu mai pomenim ca mormantul intemeietor de pseudolegalitate se afla pe terenul vecinului. Nu mult dupa aceea, preotul Petrovai purcede, din nou fara autorizatie, la demararea construirii unei capele cemeteriale, desigur tot pe cei 1,43 ha “atribuiti” vamii. Cu avant revolutionar, nevinovatei capele i se toarna fundatiile. De data asta lucrurile incep sa se precipite. In urma reclamatiei facuta de vama, Primaria someaza parohia sa sisteze si sa desfiinteze constructiile ridicate pana la acea data. Aceeasi primarie este nevoita, insa, sa constate ca prevederea prealabila s-a dovedit ineficienta, lucrarile continuand “cu sfidarea legii”. O comisie a Primariei municipiului constata marsavia. Intre timp se ridicase si un gard imprejmuitor prevazut cu poarta, pentru tintirimul in plina dezvoltare. “In 19.08.2002 s-a intocmit procesul verbal de constatare si sanctionare contraventionala nr. 03/2002, hartiuta care-l obliga pe paroh la plata catre buget a unei amenzi contraventionale de 20 de milioane de lei, dispunandu-se din nou sistarea si desfiintarea constructiilor ridicate fara nici o noima”, ne-a declarat Spiridon Pralea, purtatorul de cuvant al Primariei. Intre timp, parohul strange o lista cu sute de semnaturi ale enoriasilor sai pe care incearca sa o prezinte ca pe un act justificativ (si pe post de instrument de presiune, zice-se). Primaria nu musca momeala si, constatand ca procesul verbal mai sus aminit nu a produs efectele scontate, inainteaza politiei municipiului o plangere penala pentru nerespectarea normelor prevazute de legea 453/2001, articolul 21 aliniatul b. Concomitent, Directia de Sanatate Publica trimite o adresa prin care se dispune sistarea constructiei capelei si deshumarea raposatilor ingropati in pseudocimitirul de pe strada Tractorului (pentru ca intre timp popa mai apucase sa ingroape vreo cativa morti). Numai ca, alta regretabila eroare, cei de la sanatatea publica au uitat sa specifice care este autoritatea insarcinata cu delicata operatiune de “samponare postuma”. Iar cutumele in vigoare prevad (mai putin in cazurile exceptionale), deshumarea raposatilor doar dupa sapte ani de la deces. Au urmat apoi audiente la prefect si dialoguri cu episcopul Iustinian in incercarea, deja disperata, de rezolvare a diferendului. Nu s-a ajuns la nici o solutie si Directia Regionala Vamala Oradea depune o noua plangere penala in care il acuza pe cucernicul parinte Petrovai de tulburare de posesie si distrugere. Nu strica amintit ca, in perioada cercetarilor efectuate de catre politia sigheteana, un maior insarcinat cu investigarea cazului si-a pronuntat public teama vizavi de caz, motivand ca “se teme de blestem”.

Episodul doi

Neintimidata, Primaria continua sa incerce rezolvarea diferendului. In 18.11.2002, autoritatile locale sighetene au solicitat punctul de vedere al Directiei Vamale Oradea, care paseaza mingea in curtea Bucurestiului. In 16.12.2002, depesa Consiliului Local catre Directia Generala a Vamilor consemna urmatoarele: “Avand in vedere ca au trecut doi ani de la HCL 71/2000, fara ca Dvs. sa incepeti lucrarile de construire a obiectivului Vama Sighet, lasand terenul parasit in mod nejustificat, lasand loc de interpretare a legii de catre vecinii din numita zona, ne vedem in situatia de a va propune un alt amplasament pentru investitia pe care speram ca nu ati abandonat-o.” si astfel s-a propus atribuirea in schimb a unui alt teren aflat pe strada Bogdan Voda, ocupat in prezent de targul de vite. Dar cu o conditie: dat fiind faptul ca noul teren dispune de facilitati net superioare primului (drum de acces, apa, canal, proxima vecinatate cu DN 18), vama sa-si ia angajamentul sa amenajeze, pe cheltuiala proprie, noul obor ce urmeaza a fi stramutat pe strada Faget. Noii propuneri inca nu i s-a raspuns pana la data scrierii acestor randuri, nici cu da, nici cu ba.

Epilog de 63 de miliarde

In acest moment, plangerile penale se judeca pe la oarece instante, in cimitirul ad-hoc sunt inhumati pe sest tot mai multi morti, cimitirele orasului devin pe zi ce trece tot mai aglomerate, iar construirea vamii pe strada Tractorului a devenit un deziderat pur utopic. Anul trecut a fost executat, aprobat si dotat cu toate certificatele si autorizatiile, un proiect futurist si elegant al noului sediu vamal ce se spera a se ridica pe terenul in litigiu. Desi a costat o groaza de bani, cu toate ca Ministerul Finantelor a aprobat, in aceeasi fatidica luna august, suma de 63 de miliarde de lei necesara materializarii acestuia, totul poate fi acum dat uitarii. sefii cu vamele au decis, din informatiile noastre, ca cel mai indicat, putin dureros si crestineste, ar fi sa se decida schimbarea amplasamentului obiectivului, in scopul evitarii tensiunilor sociale sau de alta natura. Iar parintele Petrovai, stapan fara ucaz pe terenul destinat candva Cimitirului Municipal (retineti, nicidecum doar al unei singure parohii ori cult religios), isi rade probabil in barba. Precum un fariseu dintr-o evanghelie apocrifa, si ipocrita.

Teofil IVANCIUC