INVESTIGATII

* Jaf in padurile Borsei

* Frecventa “Morgana”

* Tara lui Birocrat Voda

* Conflict violent intre generatii * Jaf in padurile Borsei

Am primit la redactie o delegatie formata din sapte borseni, membri ai Consiliului de Administratie al Asociatiei Composesorale Borsa. Oamenii ne-au spus lucruri deosebit de grave in legatura cu situatia padurilor din zona. Ei ne-au cerut sprijinul deoarece nu au gasit intelegere din partea autoritatilor judetului. Mai mult, acuza de lucruri deosebit de grave Primaria Borsa, IJP Maramures, pe senatorul Mihordea. Borsenii vor sa se adreseze institutiilor europene pentru a putea intra in posesia padurilor. Composesoratul Borsa s-a infiintat prin sentinta judecatoreasca definitiva in anul 2000, potrivit articolului 28 din Legea 1/2000, pe vechea structura a Composesoratului existent in perioada interbelica. Membri ai acestei structuri asociative au devenit borsenii, urmasii acestora, bisericile, care in 1937 erau proprietari de paduri.

Dupa constituire, Composesoratul a depus la Comisia locala de aplicare a Legii fondului funciar din Borsa, o cerere de retrocedare a suprafetei de 17 mii de hectare de padure. Fosta proprietate a Composesoratului nu poate fi retrocedata decat ca un tot unitar. „Avem extrase CF reactualizate in 2003. O parte a acestora sunt cu suprafete identificate (7000 ha). Urmeaza sa le identificam si pe celelalte pe hartile cadastrale. Am mai depus la Comisia judeteana o cerere pentru suprafata de 19 mii de iugare, aproximativ 12 mii de hectare. Retineti, pentru toate aceste suprafete avem acte doveditoare”, ne-a declarat presedintele Asociatiei Composesorale, Matei Mihali. La inceputul anului 2002 a fost gasita in Borsa o arhiva cu documente de proprietate, care pentru borseni reprezinta o comoara. In baza acestor acte s-au intocmit dosare de retrocedare pentru toti cei care au detinut suprafete de padure. Spre nemultumirea oamenilor, Comisia Locala Borsa de aplicare a Legii 18 taraganeaza solutionarea cererilor. „Acest colos care este Regia Nationala a Padurilor nu vrea sa-si piarda din patrimoniu. Ei nu dau socoteala nimanui, desi nu sunt decat administratori. In Borsa, pana la venirea comunistilor Composesoratul a detinut padurile. Composesoratul a construit scoli, biserici, a ajutat oamenii sarmani, dadea burse pentru elevii buni la invatatura. A fost o putere economica pentru comunitate. In Borsa s-a trait numai din paduri. Avem terenuri agricole slabe, nu se face mai nimic. Paduri si fan, din asta s-a trait dintotdeauna. Composesoratul dadea la fiecare om nacajit posibilitatea de a supravietui. Se dadea lemn sau echivalentul in bani. Dupa modificarile aduse Legii 1/2000 nu se mai da decat pana la 20 de hectare, oricata padure ai avut. Dar nici aceasta suprafata nu vor sa o dea. Din nefericire vom ajunge sa ne judecam”, ne-a mai spus Mihali.

Miliardele lui Grec

Presedintele Asociatiei Composesorale Borsa a facut cateva afirmatii incendiare. Mihali spune ca se incearca pe toate caile intimidarea celor care fac parte din conducerea Asociatiei, pentru a renunta la ideea de retrocedare. „Se folosesc metode de intimidare prin intermediul autoritatilor locale si judetene pentru a renunta la aceste proprietati care sunt din mosi-stramosi ale borsenilor. Avem deja 36 de hotarari judecatoresti definitive, iar Ocolul Silvic Borsa refuza sa-i puna pe respectivii in posesie. Mai exista, in afara structurilor legale ale statului, niste legi nescrise, nevazute de nimeni, care sunt mai presus de legile acestei tari. Primarul, care este presedintele Comisiei Locale de aplicare a Legii 18 si care are un act care nu poate fi contestat (sentinta judecatoreasca, n.n.), se face ca ploua in loc sa rezolve aceste situatii. Primarul Gavrila Grec nu vrea sa-i puna in posesie pe oamenii care au sentinte definitive. Nu este de mirare. Noi am scos padurea Primariei, 5200 de hectare, care a fost contestata in instanta. De un an si ceva este hotarare judecatoreasca si primarul refuza sa primeasca dreptul Primariei de proprietate. Lasa sa fie jefuita aceasta padure. Cum si-o permis primarul Grec sa ia credit, sapte miliarde de lei si a cumparat terenuri de la oameni, pentru partia olimpica, din moment ce padure? Mai mult, s-a intabulat pe proprietatea Composesoratului, a unor membri ai asociatiei noastre. Este strigator la cer! Toate aceste lucruri ne determina sa spunem ca sunt interesati sa ne termine”, ne-a declarat Mihali. „Este un adevarat jaf in padurile Borsei si nimeni nu se sesizeaza. De la colosul Regia Nationala a Padurilor, care nu da seama la nimeni pentru jaful care are loc, pana la cei aflati in cardasie si pana in Parlament. Ce poate fi mai legal ca actele pe care le detinem? Au stampile si parafe cu sigilii”, au declarat borsenii.

Militienii si Mihordea

Membrii din Consiliul de Administratie al Composesoratului si-au exprimat nemultumirea pentru faptul ca au fost chemati la IJP Maramures pentru a da declaratii in legatura cu infiintarea Composesoratului. „Ne tot poarta pe drumuri. Sa venim la Baia Mare ca sa dam declaratii la nu stiu ce colonel. Parca am fi borfasi. Nu iti da dreptul, ca intr-o tara democratica, sa consulti un avocat. Sunt niste militieni, ca pe vremuri, o parte sunt mafioti. La timpul potrivit o sa scoatem dovezile sa se vada ca sunt alaturi de mafiotii Borsei. Ei cunosc situatia de acolo prea bine”, a declarat Gheorghe Albu. La randul sau, secretarul Composesoratului a facut o declaratie care daca este reala, este foarte grava. Ioan Mihali se ocupa cu intocmirea dosarelor de filiatie, cu mostenitorii de drept ai borsenilor proprietari. „Am intocmit peste o suta de dosare. In fiecare noapte sunt sunat de doua-trei ori si sunt amenintat, ca mi se ia gatul, ca mi se ia piuitul daca nu incetez cu dosarele. Am fost la Politia Borsa, dar mi-au spus ca nu pot face nimic. Intai sa vada primul omor si apoi… Acesta-i cinism”, ne-a declarat Mihali. In legatura cu senatorul Mircea Mihordea, membrii din CA al Composesoratului au spus ca este conectat la situatia grava din padurile Borsei. „Senatorul Mihordea ce rol are? Pai el este stapanul. Toti care l-au sustinut in campania electorala, au dat bani ca sa aiba omul lor in Parlament, pentru a fi protejati. Da! Acesta este Mihordea: Omul care a facut mult rau orasului care l-a adoptat”, a spus Mihali. „Mai mult, sa vedeti Rezervatia Nationala Pietrosul Rodnei. Ce jaf se face acolo! Sunt amenajamente silvice in care figureaza padure, dar in realitate nu exista nimic. Este o nebunie! Milioane de dolari sunt jefuite de o mana de oameni cu firme si nimeni nu face nimic. Rezervatia este in patrimoniul Consiliului Judetean. Caprele negre au disparut aproape in totalitate. Exista oameni care au o gramada de trofee de capra neagra si nu ia nimeni vreo masura. Din padurile Borsei se scot miliarde pentru campaniile electorale. Asa au fost distruse padurile. Nu se poate ca mii deoameni sa ramana… Daca nu se vor rezolva aceste probleme, problemele noastre, vom cere sprijinul Statului Maghiar. Toate hartile cadastrale in original sunt la Budapesta. Vom cere sprijinul Comunitatii Europene, ne vom adresa organizatiei Greenpeace”, ne-a declarat Mihali. Cei sapte borseni au plecat cu promisiunea ca ne vor pune la dispozitie dovezi in legatura cu mafia lemnului de la Borsa.

Nicolae TEREMTUS



* Frecventa “Morgana”

Conform legislatiei din Romania, frecventele statiilor de taxi trebuie sa fie protejate, adica sa nu poata fi receptionate de altcineva. Cu toate ca o parte dintre firmele din Baia Mare au platit pentru a beneficia de protectia frecventelor, in statiile de emisie - receptie se aud discutii in limbi straine sau “dialogurile concurentei”. Inspectoratul General al Comunicatiei si Tehnologia Informatiei sustine ca aceasta situatie este o inventie a taximetristilor.

Cele mai multe firme de taxi au probleme cu frecventele. Dupa ce unii au platit frecvente protejate, descopera cu surprindere ca aud in statii discutii in limbi straine. Cum poate fi posibil, din moment ce frecventele sunt „protejate”? GAZETA a incercat sa desluseasca misterul „secretului dezvaluit”.

Clientii firmelor de taximetre s-au obisnuit cu discutiile purtate prin statii, dar un dialog purtat intr-o limba slava e ciudat si oricat am incerca sa ne convingem ca nu ne mai mira nimic, devine interesant evenimentul mai ales atunci cand afli ca nu este singular. “La naiba, iarasi intra astia pe frecventa noastra?”, spune taximetristul, exprimandu-si nemultumirea intr-un limbaj “neortodox” . Situatia ar putea fi una amuzanta, daca ai reusi sa faci abstractie de lege. De ce Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI) nu ia masuri, din moment ce frecventele sunt protejate?

Toti au halucinatii?

„Aventura” a inceput de la cea mai „batrana” firma de taxi din Baia Mare: Mara Taxi. Pe frecventa acestei firme se aud, in special dimineata, convorbiri in limba rusa. „Cred ca este vorba despre cei care lucreaza la drumuri si poduri pe Valea Tisei. Probabil statiile lor sunt mai performante. In acelasi timp, auzim tot ce vorbesc cei de la firma Galant, cu toate ca ei au platit peste o suta de milioane pentru frecventa protejata. La noi nu exista frecvente protejate decit pe hartie. Altfel cum se explica faptul ca auzim discutiile lor, chiar daca exista diferenta de peste 100 de MHz intre frecventele noastre? Ei zic ca babele noastre (statii vechi - n.red.) sunt vinovate. Toate firmele de taximetre au probleme de genul asta, dar nu prea recunosc. Chiar daca am face plangere nu fac astia nimic, nu-i intereseaza”, a spus directorul firmei Mara Taxi. Chiar daca are in dotare statii noi, si firma Stotax se confrunta cu probleme asemanatoare. „Nu apar des astfel de situatii, dar uneori, cand ploua, se aud prin statii convorbiri in limba rusa”, a afirmat Florentina Calauz, dispecera firmei Stotax. Firma USI Taxi lucreaza pe banda 27, vechea Banda Civila, din aceasta cauza, taximetristii aud convorbiri telefonice in diferite limbi straine. „Auzim tot felul de discutii in limbi straine. Acum am facut demersuri sa trecem pe banda 4, care este mai noua si mai moderna, speram ca astfel sa micsoram problemele de acest gen”, a declarat directorul firmei Usi Taxi.

Adevar sau minciuna?

Conform prevederilor legale, I.G.C.T.I. trebuie sa realizeze un act administrativ, numit buletin de masuratori, prin care certifica respectarea de catre statiile de emisie a parametrilor de frecventa. In acelasi timp, aceste frecvente obtinute pe bani grei ar trebui sa fie protejate conform licentei de transmisie obtinute. I.G.C.T.I. nu numai ca nu ia nici un fel de masuri, dar nici nu recunoaste existenta problemelor. ”Nu se intampla nimic din toate astea. Or fi zicand ei ca sunt probleme, dar tehnic nu e posibil acest lucru. Arunca ei povesti, nu este adevarat”, a spus Gheorghe Ioan Voinescu, inspector la I.G.C.T.I Maramures. Chiar daca “tehnic nu e posibil”, se pare ca se intampla.

Ce este, cat costa si cum se obtine o frecventa?

Pentru transmiterea prin unde radioelectrice (inclusiv prin satelit), a unor servicii, statiile de emisie au nevoie de o frecventa, adica de anumiti parametrii in care se incadreaza undele electromagnetice. Firmele de taxi sunt obligate prin lege sa aiba frecventele protejate. O frecventa protejata costa intre 300 si cateva mii de USD, in functie de imbunatatirile tehnice solicitate. Suma platita trimestrial la IGCTI pentru frecventa detinuta este de ordinul sutelor de mii si variaza in functie de tipul frecventei. Conform Ordinului nr. 365/ 2002 al Ministerului Comunicatiilor si Tehnologia Informatiei, dosarul care trebuie inaintat catre I.G.C.T.I. pentru obtinerea unei frecvente trebuie sa contina cerere de eliberare a avizului tehnic, licenta de emisie, buletin de masuratori, . Licenta de emisie obtinuta dupa acest algoritm cuprinde datele de identificare a titularului, frecventa, zona de acoperire, perioada de valabilitate, tariful de utilizare a spectrului, autorizare tehnica de functionare.

Ioana LUCACEL



* Tara lui Birocrat Voda

“Prin prezenta se adevereste ca…” este o formula care va trai pana la sfarsitul (greu de anticipat) al birocratiei noastre multi-seculare. Adeverinta care adevereste poate fi uneori primita in urma unei simple solicitari, alteori pentru a reusi obtinera ei trebuie sa-ti deschizi larg baierele pungii. Firmele care participa la licitatiile publice pentru incheierea unui contract de executare a unei lucrari se strecoara cu greu printre furcile caudine ale birocratiei.

“Ia adeverinta, neamule, ia-o ca-i ieftina si alimenteaza bugetul, hai ia-o ca-i ultima strigare si-nchidem ghiseul!” Daca reclama chiar ar fi sufletul, inima sau vintrele comertului, aceasta ar fi strigarea pe care am auzi-o atunci cand pasii ne-ar purta spre Casa Judeteana de Pensii. Din fericire, nici pasii nu ne poarta inspre acolo, nici reclama nu-i sufletul comertului. Nu-i, pentru ca atat “cei de la Pensii”, cat si ceilalti implicati in “Actiunea Adeverinta” au gasit un mijloc prin care omu’ (a se citi: firma) vine singur sa-si dea obolul: legea. Si unde-i lege, nu-i tocmeala. Dar cand nu te multumesti cu legea ce faci? Cauti un Ciotlos (Petre Ciotlos, presedinte al Casei Nationale de Pensii) si te rezolvi pe vecie. Cum poate Ciotlos sa ceara mai multi bani decat Legea? Simplu, ati auzit de decizii? Ei bine, Ciotlos a inventat Decizia.

In cazul firmelor care doresc participarea in cadrul licitatiilor publice, acestea trebuie sa faca dovada platii tuturor datoriilor (obligatiilor) financiare catre stat. Asa ca, vrea - nu vrea, reprezentantul unei firme care vrea sa castige dreptul de a efectua o lucrare, se inarmeaza cu rabdare, tutun, plachiuri rezistente sau benzina (pentru autoturism) si porneste in lungul drum al “cuceririi adeverintelor” (definite ca fiind un mod simplu de alimentare a bugetelor “secatuite” din unele institutii ale statului). Astfel ia nastere un impresionant dosar cuprinzand adeverinte din partea institutiilor in cauza. GAZETA a pornit in aventura completarii unui dosar de participare la licitatiile publice.

“Vindem hartii!”

Din dosarul firmei care vrea sa fie acceptata intr-o licitatie ce urmeaza sa stabileasca executantul unei lucrari, nu trebuie omisa nici una dintre institutiile care urmeaza. Camera de Comert emite un cerificat constatator (pentru care se achita o suma ce nu depaseste 300.000 de lei), Casa de Asigurari de Sanatate emite o adeverinta (pentru care se plateste in jur de 100.000 de lei), mai este nevoie de o adeverinta din partea Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca, pentru care nu se plateste nici o taxa, dovada platii datoriilor rezultate din impozitul pe profit si salarii, respectiv T.V.A., emisa de Directia Finantelor Publice Maramures este netaxabila. La Casa Judeteana de Pensii (CJPM) firmele solicitante au de achitat cea mai mare suma, chiar daca acea adeverinta presupune un efort minim. Cine solicita aceste certificate de atestare fiscala? Agentii economici care desfasoara diferite activitati si trebuie sa faca dovada faptului ca nu au datorii catre bugetul asigurarilor sociale. Temeiul legal al perceperii de tarife sau comisioane in cazul eliberarii de astfel de certificate este art. 193 din Legea nr. 19/2000, reformulat prin Legea nr. 338/2002. Ce spun cei care se “izbesc” neputinciosi de zidul de celuloza? “In unele locuri nu se plateste pentru aceste adeverinte, in altele da. La Casa de Pensii ni se solicita cea mai mare suma, pentru doua randuri achitam 500.000 de lei. Si ei ce fac? Verifica (aproximativ doua minute pe calculator) daca ai sau nu ai datorii catre CJPM. Toate dovezile sunt valabile o luna si pentru fiecare licitatie trebuie depuse toate actele in original, nu se admit copii. Firma noastra participa lunar la peste cinci licitatii, iar anual avem intre 30-40 de participari la licitatii. Pentru fiecare trebuie sa solicitam alte acte si sa platim aceeasi suma”, a afirmat Dan Bobinca, director comercial al firmei Agrovet S.A. Nemultumirile celor de la Agrovet nu sunt singulare si sunt argumentate de lege.

Decizia “bate” legea

“La efectuarea oricaror operatiuni care nu sunt legate de stabilirea sau plata pensiilor de catre C.N.P.A.S. si de casele teritoriale de pensii se percep tarife sau comisioane procentuale de pana la 3%, aplicate asupra sumei totale ce face obiectul operatiunilor financiare”, precizeaza textul de lege. Intrand prin “portita” deschisa de lege, CNPAS si-a facut propria lege. Astfel, conform Deciziei nr. 200 / 16.09.2002 a CNPAS Bucuresti, pentru “eliberarea certificatelor de atestare fiscala privind obligatiile fata de bugetul asigurarilor sociale de stat”, se achita urmatoarele tarife: pentru angajatorii care au pana la 50 de asigurati - 500.000 de lei; intre 50 - 100 de angajati - 1.000.000 de lei; intre 101 - 200 asigurati - 2.000.000 de lei; iar pentru angajatorii cu peste 200 de angajati - 3.000.000 de lei. Pornind de la “scorul” de mai sus, anomalia e demonstrata. Legea 19/2000 precizeaza ca se pot percepe tarife de pana la 3% din suma care face obiectul operatiunii. In cazul firmelor care participa la licitatii (daca au un numar mic de angajati si sumele platite catre CJPM sunt mici) 3% din acestea nu reprezinta o suma mare. Sa presupunem ca o firma plateste “asigurarile” celor 10 angajati intr-un cuantum ce nu depaseste 1.000.000 de lei, ceea ce ar insemna 30.000 de lei. In realitate angajatorul plateste pentru o simpla adeverinta (pentru eliberarea careia sunt necesare cateva minute de “munca”), nu 30.000 de lei, ci “tariful minim”, adica 500.000 de lei. Alta anomalie este de a stabili o suma fixa pentru doi agenti economici care au contributii diferite la bugetul de asigurari. Se pot compara angajatorii care au doi asigurati cu cei care au 50 de asigurati? Se pot (doar achita aceeasi suma). Si doar traim in tara lui Birocrat Voda.

Catalin VISCHI

Ciprian DRAGOS



* Conflict violent intre generatii

O eleva de 16 ani, cu rezultate bune la invatatura, din Sighetu Marmatiei a lovit o profesoara . Totul a pornit de la pofta fetei si a colegelor ei de apartament de a asculta muzica atat de tare incat aceasta deranja vecinii carora le place linistea. Sentinta Judecatoriei din Sighet a fost atacata de ambele parti implicate. Familia minorei considera netemeinica sentinta care o acuza pe fata, iar cea a profesoarei vrea daunele morale neacordate de judecator.

Totul a inceput in anul 2001. In luna septembrie, la inceperea noului an scolar, familia Dabala din Sighetu Marmatiei (mama si fiica, ambele profesoare) s-a trezit ca are noi vecini, adica un grup de fete venite la oras sa urmeze studiile liceale. Fetele, deh, ca adolescentii PRO, mai un pic de muzica mai tare, mai un minichefulet, chestii deranjante pentru oricine atunci cand se repeta prea des si mai ales la ore neconventionale. Initial, femeile au protestat verbal, apoi au sesizat organele de politie. In 22 aprilie 2002, Politia municipiului ii anunta pe reclamanti, printr-o adresa semnata de colonelul Liviu Indre, ca ”aspectele sesizate se confirma partial”, fapt pentru care a fost luata masura avertizarii impotriva fetelor locatare ale apartamentului periculos de invecinat cu cel al profesoarelor. O alta adresa de la politie a fost data pe data de 7.11.2002, in urma aceluiasi tip de sesizare (tulburarea linistii locatarilor), mentionandu-se o noua mustrare catre Lidia M., plus un avertisment cu privire la comportamentul fata de familia Dabala.

Certificat

La acea vreme, fata era eleva a Grupului Scolar Forestier unde, la sfarsitul anului scolar este propusa Consiliului Profesoral pentru scaderea la 8 a mediei la purtare pentru 33 de absente nemotivate si abateri disciplinare. In mod ciudat, procesul verbal intocmit de liceu cu acel prilej a ramas fara urmari. Se spune ca motivul e unul foarte simplu: eleva intentiona sa se transfere la Colegiul National Dragos Voda si avea nevoie de medii bune (de altfel, la celelalte materii invata foarte bine). In perioada vacantei de vara a fost liniste in bloc. Toamna a readus, o data cu transferul zglobiei fatuce de pe valea Izei la Dragos Voda, un nou val de nelinisti si zgomot. La inceputul lunii noiembrie, profesoara Ileana Dabala reclama iar la politie zgomotele din apartamentul vecin. Fiica ei, Daniela, sustine ca a fost martora, pe 20 noiembrie 2002, cand mama ei a fost pocnita, pe scarile de acces, de catre Lidia M. Depasind limitele admisibilului, tarasenia a determinat-o pe profesoara sa se prezinta la medicul legist, de la care a obtinut un certificat medico-legal prin care se atesta ”multiple echimoze de culoare violacee care au fot produse prin lovituri active, repetate, cu un corp dur contondent, care necesita pentru vindecare 8-9 zile de ingrijiri medicale”. Cazul ajunge pe masa Judecatoriei Sighetu Marmatiei. Intre timp, profesoarele Dabala inainteaza Consiliului de administratie al Colegiului National ”Dragos Voda” doua note de sesizare prin care anunta evenimentul care a avut-o protagonista pe eleva institutiei solicitand, in urma invocarii Regulamentului Scolar, sanctionarea Lidiei M. Plangerile au ramas fara raspuns. Din spusele Danielei Dabala, rezulta ca directorul colegiului, prof. Ioan Berci i-a declarat doar ca numita eleva este eminenta si ca nu i s-a scazut media la purtare.

Sentinta

Procesul a decurs normal, cu invocari patetice la adresa tuturor sfintilor, audieri ale martorilor si pledoarii convingatoare din ambele parti. Pentru a-si repara demnitatea lezata, de cadru didactic in varsta de 63 de ani (cu 43 de ani petrecuti la catedra fara incidente), si pentru a nu se crea un precedent periculos, Ileana Dabala a solicitat daune morale in valoare de 50 milioane lei. Procurorul de sedinta a acceptat solicitarea, notificand doar ca suma trebuie diminuata, prin negociere, la un plafon rezonabil. Sentinta data la 20 februarie 2003 de catre Judecatoria Sighetu Marmatiei in dosarul 5132/2002 a hotarat ca ”in temeiul articolului 101 litera (a) si articolului 102 Cod Penal, inculpatul minor Lidia M., nascuta in 1987 si domiciliata in comuna Bogdan Voda, cu resedinta in Sighetu Marmatiei str. Constructorului bloc 1, este gasit vinovat. Se dispune masura educativa a mustrarii pentru infractiunea de lovire prevazuta de articolul 180, aliniat 2 Cod Penal. Respinge actiunea civila inaintata de partea civila Dabala Ileana, domiciliata in Sighet, str. Constructorului 1/37 impotriva inculpatei privind obligarea ei la plata daunelor morale. Obliga inculpata in solidar cu partile responsabile civilmente (parintii sai), sa plateasca partii civile suma de 2,3 milioane lei si statului suma de 250 mii lei, cu titlul de cheltuieli judiciare”. Care a fost atacata imediat prin recurs, de catre ambele parti implicate, familia minorei apeland pentru a dovedi netemeinicia sentintei, iar cea a profesoarei pentru a obtine daunele morale neacordate de judecator.

Teofil IVANCIUC