Intre patrie si tara, intre onoare si impostura

Schimbul de azi / Romania, Patria … la limita. Si-a trait cei 87 de ani spaland rufele la rau, ca-n cantecul ostasesc, convinsa fiind ca “dracia ceia ce face sangura clabuci” nu exista decat la tevereu, singura legatura cu realitatea pe care o aveau acolo, in creierul muntilor limpezi. Pentru copiii din sat, femeia era “baba cu maiul”. Asa o tineau minte, mereu la rau, cu maiul, spaland rufele si gandind ca masina de spalat e o grozavie care nu exista. Decat la televizor. Am cunoscut-o pe „baba cu maiul”, nascuta in aceeasi zi cu „doamna Romanie Mare”, dupa cum a subliniat cu mandrie, la piata, in fata unui somoiog de verdeata vesteda, si a unei gramezi de morcovi degerati. Vindea cate ceva, de ziua ei. Si de ziua „doamnei Romanii”. Nu stia despre Europa decat ca e „ceva asa... mai mare, cum sa zac?”, dar despre Romania mi-a spus atat de multe, in cuvinte atat de putine. „Nepoate, Romania ii asa... ca o doamna pe care-o iubesti ca lumina din ochi. Asa-i Romania. Ii Patria-muma, asta-i, ajut-o Doamne!” Am plecat cu somoiogul de verdeata vesteda si morcovii degerati, sarutandu-i obrajii, ca si cand i-as saruta Patriei. Si i-am spus „La multi ani, Romanie!” In urma, o privire inlacrimata, parca aceeasi cu care ii studiasem morcovii degerati. Era 1 Decembrie. Romania. 87 de ani de dictatura si impostura. Astazi, macinata de lupte politice, dezonorata de conducatori umili, devalizata de escroci notorii, jignita de marlani „europeni” si atat de putin sarutata pe obrajii ei de Patrie. O voi numi Patrie, ca si „baba cu maiul”, care m-a lamurit, demoland sinonimia din DEx, ca „tara e oricare, Patrie ii numa’ aia-n care te nasti”. 1 Decembrie. Critica ratiunii festive. Analiza docta a tarii. Filosofia cultului personalitatii. Prea putin despre Patrie. Intr-un colt al fotografiilor oficiale, dureros de demni, cu paltoane subtiri mancate pe la colturi de molii, dar impovarate-n piept de decoratii, veteranii de razboi. Invitati decorativ. La tribune, revansard, politicienii momentului, niste anonimi frustrati, neretinuti de istorie. Fast, stersi si demni. Un cocktail Molotov al insuficientei si onoarei. Prin ce tehnica e cauzata metamorfoza Armatei romane, de la statutul de „invitat de onoare”, la stadiul de decoratiune manevrata de mainile murdare ale „papusarilor politici”? Figurine disciplinate, plimbate pe ate, la o parada de prada. De la „inventarea” compromisului, drumul de la onoare la impostura e atat de scurt. Argument: Basarabia, Bucovina... uitate. Luate. Ni se pot lua multe. Dreptatea, libertatea, viata, tara. Dar iubirea de Patrie, niciodata. Nici mandria de a fi roman. P.S.: Tocmai ati lecturat un plat text al sinceritatii. Nu solicit 50 % dispensa la culpa. Catalin VISCHI