INTERVIU, CULTURA, REPORTAJ

* Dorothea Fleiss, membra a Asociatiei Internationale a Artelor - UNESCO
Un artist cosmopolit

* Despre cea mai izolata manastire din Maramuresul istoric
Sihastrul din Valea Morii

* Expozitie de exceptie cu documente rare
Scrisoarea lui bei Hassan

* Natiune, naratiune, fictiune
Vanturile rele

* Arta si sudura

* Maramuresul, prezent la Congresul International de Matematica
Ecuatii in tara lui Hamlet

* Culti si desculti
Nu vorbi de funie cu Bologa

* 20 iulie 1973 - moartea Micului Dragon al marilor ecrane
Bruce Lee, moStenitorul calugarilor Shaolin

* Dorothea Fleiss, membra a Asociatiei Internationale a Artelor - UNESCO
Un artist cosmopolit

Carte de vizita

S-a nascut in 1964, in Carei. In 1986 s-a mutat in Stuttgart (Germania). Este absolventa a Institutului de Arta din Filderstad. A urmat diverse cursuri la Faber Castell Academy din Nurnberg, Institutul de Arta din Stuttgart si Academia Grafodidakt din Budapesta. A obtinut o bursa de studii la Academia din Salzburg. A participat la 68 de expozitii de grup in Germania, SUA, China, Slovacia si Romania. Este initiatoarea Simpozionului International de Arta Moderna de la Carei, ajuns la editia a V-a. Este afiliata Uniunii Artistilor Plastici, filiala Satu Mare, membra a International Association of Arts - UNESCO si a Asociatiei de Arta Piemont (Italia).

Are peste 15 expozitii personale prezentate pe tot mapamondul. A expus in muzee din Mongolia, China, India sau Austria. Nu a ocolit, insa, nici muzeele din Baia Mare si Satu Mare. Contrar solitarismului cu care ne-au obisnuit pictorii, Dorothea Fleiss este adepta proiectele de grup.

Dorothea Fleiss a plecat din Romania in urma cu 18 ani si s-a stabilit in Germania. Pasiunea pentru pictura, dobandita inca in copilarie, a urmarit-o si peste hotare. Cu timpul, picturile sale au impanzit lumea. A avut numeroase expozitii in diferite tari, precum Franta, India, Mongolia sau Romania. La Muzeul de Arta din Baia Mare pot fi admirate lucrari care poarta semnatura Dorotheei Fleiss.
Reporter: Cum vedeti Romania de acum? Dorotheea Fleiss: Romania de acum... Este greu de spus. Oamenii au libertatea cuvantului, au libertatea de a calatori, magazinele sunt pline de marfuri straine, lucruri care inainte erau inaccesibile pentru romani. Totusi, prea putini pot sa-si “permita” toate aceste “drepturi”. Romania, azi, e lumea contemporana agitata, care-si traieste pana la confuzie prezentul.
Rep.: Cum vedeti mediul cultural romanesc in comparatie cu cel din Germania?
D.F.: Stau prea putin in Romania pentru a putea spune ceva despre mediul artistic de aici. Stiu doar cum mai aud una-alta de la colegii mei. In Germania, artistii lucreaza mai mult singuri si prefera sa expuna singuri, evita grupurile. Nu pot spune ca nu sunt grupuri sau grupari de artisti in Germania, sunt, doar ca sunt putine. Eu, de exemplu, am fondat in anul 2001 la Stuttgart, grupul “d.fleiss & east west artists“. Sincera sa fiu, membrii activi ai grupului sunt aproximativ 5%, iar restul au doar titulatura de membri si prea putin lucreaza efectiv pentru grup. Eu am convingerea ca in grup este mult mai simplu sa te realizezi, dar, din pacate, prea putini artisti sunt de acord cu mine.
Rep.: Ce credeti ca le lipseste romanilor pentru a fi occidentali?
D.F.: Vor romanii sa fie occidentali?

Pictura si geniul

Rep.: Cum ati ajuns la pictura?
D.F.: De la varsta de 10 ani am visat sa devin artist plastic. Atunci am inceput sa desenez, sa iau ore, chiar fara stirea parintilor mei, de la pictorul Dobos Ianika din Carei, pictor care din pacate nu este cunoscut asa cum ar merita. Imi corecta desenele si imi dadea teme, pe care le faceam cu mare sarguinta, fara a–mi cere nici un ban. Era un om extraordinar. Pictura, arta, in special, este pentru mine “mediul” prin care ma exprim, iar daca prin ceea ce ia nastere din mainile mele pot sa amintesc oamenilor ca frumusetea exista, inseamna ca am fost inteleasa. Pentru mine, vocatia artei este de a bucura prin intermediul sufletului.
Rep.: Ce reprezinta inspiratia pentru un artist?
D.F.: Este foarte important sa ai inspiratie, dar daca nu ai, trebuie sa lucrezi ca sa o dobandesti. In pictura, inspiratia nu trebuie sa o ai in momentul in care lucrezi, este bine sa o ai inainte de a incepe sa pictezi. Acea faza este foarte importanta, deoarece, mai tarziu, prin pictura propriu-zisa doar dezvoltam acea stare.
Rep.: Credeti in genialitate?
D.F.: DA si NU, totusi cred ca exista geniu.
Rep.: Intr-o piramida a artelor, unde ati aseza pictura?
D.F.: Nu as pune neaparat pictura in piscul piramidei, deoarece consider ca nu este important prin ce material se exprima un artist. Eu incerc sa ma exprim si prin alte “instalatii”, cum ar fi jurnalele sau poezia, prin care vreau sa daruiesc “fata lirica” a artei mele. In august va apare “Visand”, cel de–al doilea volum de poezii al meu.

Intre China si Maramures

Rep.: Care dintre popoarele vizitate in calitate de artist v-au impresionat cel mai mult?
D.F.: China ma impresioneaza cel mai mult.
Cultura, felul lor de a fi, caldura sufleteasca... cred ca avem multe de invatat de la ei. Sunt anual acolo pentru ca sunt guest-professor la “Innenmongolian Normal University” din Huhehaote, Capitala Mongoliei Interioare. In luna octombrie anul acesta, voi avea o expozitie la Muzeul de Arta din Beijing, iar de cateva luni am inceput sa invat limba chineza, care ma fascineaza. Ma fascineaza in special caligrafia lor, pe care am inceput s–o introduc in lucrarile mele recente.
Rep.: Ce va leaga de Maramures?
D.F.: In 1998 am fost invitata de domnul Traian Moldovan si prof. dr. Tiberiu Alexa sa particip la Colonia Baimareana. De cateva zile m-am intors din New York, unde am participat la o expozitie de grup a “The TILE project“, la invitatia profesorului Mary Sherman din Boston, unde am petrecut o zi intreaga printre sculpturile lui Brancusi... soclurile de lemn, de sub lucrarile lui, le asociez cu structura bisericilor de lemn maramuresene, ambele avand un caracter sacru pentru mine.

Optiuni si argumente

l Mozart sau Pink Floyd?
Cu Mozart “m-am imprietenit” din copilarie. Pink Floyd ascult foarte rar, deoarece muzica lor ma face sa ma simt adolescenta.
l Picasso sau Dali?
Cum poti sa alegi intre cele doua genii? Totusi, il admir pe Dali deoarece a iubit, cu adevarat, o singura femeie, Dora-Mar.
l Shakespeare sau Tolstoi?
Shakespeare, pentru ca sunt o fire romantica.
l Brad Pitt sau Michael Douglas?
Brad Pitt este una dintre putinele vedete fabricate de Holywood, care a ramas, totusi, cu “picioarele pe pamant“.

Mihaela Mihalea



* Despre cea mai izolata manastire din Maramuresul istoric
Sihastrul din Valea Morii

In apropierea comunei Barsana se afla ”Nasterea Domnului”, cea mai izolata manastire din Maramures. Constructia a inceput in 1993, nefiind inca finalizata. Asezamantul este atat de putin cunoscut, incat nu apare nici macar pe hartile turistice. Acolo, la izvoarele vaii Morii, parintele diacon Ilarion isi traieste viata netulburat de forfota lumii contemporane.

Pentru a ajunge la izolata manastire, exista doua cai rutiere de acces si alte trei poteci. Cand spun “rutiere”, ma refer la niste drumuri rudimentare, neamenajate, care pun la grea incercare orice masina “de oras”. Cel mai bun drum porneste din Barsana, urmand cale de 11 kilometri valea Morii, pana aproape la izvorul acesteia, langa fosta statiune de la ”Feredeaua”. Un altul pleaca din satul Valeni, traversand culmea Arinisului si ajungand la manastire dupa vreo 8-9 kilometri de drum anevoios. Tot din Valeni, dar pe poteci ascunse, cunoscute numai de localnici, se poate ajunge la manastire dupa ce parcurgi 5-6 kilometri. Ori poti merge din Glod (4 kilometri), Slatioara (tot cam aceeasi distanta) sau de la manastirea Rosia-Budesti (peste creasta muntelui Varatecul Mic, pret de vreo 10-12 kilometri).

In “casa” lui Ilarion

”Manastirea Valenilor”, cum este denumita de localnici, se afla pitita intr-o poiana, la poalele muntelui impadurit cu fag. De jur imprejur, arinisuri, fanete si, ici-colo, case de vara ale localnicilor. Cea mai apropiata locuinta permanenta se afla la vreo 3 kilometri distanta, acolo unde se opreste si curentul electric. Lacasul cuprinde o bisericuta din lemn (atat de scunda incat abia se vede dintre copaci, asa cum sta bine unui asezamant de oameni smeriti, cu turnul usor inclinat, aidoma celui din Pisa), un mic altar de vara, casa staretiala (veche, din lemn, mutata aici din alta parte), si o casuta de sase metri patrati, in care traieste, singur, parintele Ilarion. Este singurul suflet al manastirii si a petrecut deja noua ierni aici, in sihastrie. Cu o barba patriarhala, incaruntita, imbracat intr-o rantie saracacioasa, ascetic, parintele originar de pe valea Izei pare arhetipul consacrat al monahilor din muntii romanesti. Cata diferenta intre el si maicile “ultramoderne” de la Manastirea Barsana!

“Un urat ca mine”

Saracia locului sarind in ochi, l-am intrebat cum se descurca, doar cu un caine si vreo doua gaini. Raspunsul a fost edificator: ”D’apoi eu sunt pazit de Dumnezeul cel Atotputernic, care-mi poarta de grija. Am toate cele de trebuinta, iar omul nu traieste pentru mancare.” Tocmai il surprinsesem spalandu-si camasile. In ograda, catelul batea prietenos din coada, iar cocosul canta a ploaie. Lipita de peretele liliputanei casute, am vazut o fundatie inalta de 20 de centimetri: probabil parintele doreste a-si extinde locuinta cu inca vreo doi metri, am gandit. I-am cerut voie sa-i fac o fotografie, dar m-a refuzat cu blandete: ”D-apoi cui ii trebuie poze cu un urat ca mine? Mai bine sa faci poza cu vreun magar de care-i da pe drumul inapoi.” Mi-a spus ca amplasamentul lacasului este cum nu se poate mai prost, fiind inconjurat de sate de oameni decazuti, ”sectari”. Si ca, desi atat de izolat, primeste totusi vizitatori. Chiar in ziua descinderii noastre venisera, mai devreme (le-am intalnit pe drum), doua femei cucernice din Barsana. Probabil oamenii ii aduc calugarului cele de trebuinta, fara a beneficia de nimic in schimb (deoarece, Ilarion fiind doar diacon, nu poate oficia liturghii si nici spovedi, ”eu sunt un simplu frate” cum a spus-o, modest), decat de multa pace si liniste.

Departe de dezlantuire

Ingandurat, am iesit din ograda manastirii (care nu are curent electric, fiind iluminata cu petrol lampant), strabatand un kilometru de drum pana la locul fostei statiuni balneare, acum o poienita napadita de arbori, un adapost inceput si neterminat, si izvoarele, cvasiparasite, vreo cinci, ascunse pe sub poala padurii. Sursele hidrominerale, foarte valoroase, contin sare, bor, dioxid de carbon si sulf, fiecare izvor avand o alta compozitie chimica, desi se afla doar la doi-trei metri unul de altul! In acel loc sunt sapate in pamant si doua cuve, vane din lut, in care vara se poate face o baie termala. Un loc binecuvantat, dar abandonat de zeci de ani. M-am intrebat, pentru a cata oara?, de ce trebuie sa ne batem joc de ceea ce avem? Am coborat apoi lungul drum al Vaii Morii, cu regretul ca nu voi mai ajunge repede acolo. In drumul spre casa, am trecut si pe langa mandra Manastire Barsana, cu atmosfera sa de balci, ce nu prea are nimic spiritual, un loc unde banul este rege. Si m-am gandit inapoi, cu drag, la parintele Ilarion, pentru care toate cele lumesti n-au nici o valoare. El si-a gasit linistea, pe care nimeni nu i-o poate lua. Oare inaltele fete bisericesti din sanul Episcopiei isi mai amintesc de existenta acestui pustnic in eparhia lor? Macar atunci cand isi hranesc paunii…

Teofil Ivanciuc



* Expozitie de exceptie cu documente rare
Scrisoarea lui bei Hassan

Documente din secolele XIII si XIV care atesta structurile administrative ale orasului Baia Mare sau organizarea breslelor sau privilegiul acordat orasului, improprietariri acordate de regele Ludovic I, chiar si o scrisoare in limba turca din secolul XVII. Toate aceste documente se gasesc la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale.

Viorel Rus, directorul Directiei Judetene a Arhivelor Nationale, impreuna cu arhivistii Guseth Klara si Dana Elischer au dorit imbunatatirea ambientului din sala de lectura a Arhivelor. Solutia? Organizarea unei expozitii permanente cu copii ale celor mai interesante documente din patrimoniul institutiei. Orice baimarean, fie cercetator profesionist sau amator, fie doar vizitator accidental, are surpriza de a putea vizualiza documente despre cele mai importante momente din trecutul orasului nostru.

Documente privilegiale

Expozitia de la Arhive se structureaza pe trei teme. O prima tema cuprinde copii ale documentelor care atesta diferite evenimente din viata orasului, cel mai important fiind primul document privilegial pastrat, acordat orasului de catre Ludovic I, la 20 septembrie 1347. Din document reiese ca regele, tinand seama ca vechiul privilegiu a ars, acorda orasului un nou privilegiu. “ este un act prin care se stabilesc hotarele orasului sau prin care se acorda locuitorilor drepturile pe care le aveau doar locuitorii oraselor libere regesti. Acest document este important, deoarece atesta ca la 1347 orasul era bine organizat”, a spus Viorel Rus. Tot la aceasta tema este expusa si copia unui document din 1469, prin care regele Matei Corvin da drept orasului sa se inconjoare cu ziduri. Din categoria documentelor care fac referire la organizarea orasului sunt prezentate si copii ale actelor care prezinta momente din activitatile breslelor care functionau in oras. O alta tema prezenta in expozitia de la Arhive este cea cu privire la “Istoria comitatului Maramures“, care cuprinde documente prin care se recunosc drepturile unor nobili romani din zona. “Aceste diplome dovedesc faptul ca in Maramures, alaturi de alte cateva zone, cum ar fi Hategul si Fagarasul, nobilimea romana si-a pastrat traditia si limba, adica s-a manifestat ca nobilime romaneasca”, a explicat directorul Arhivelor maramuresene. Un astfel de document face referire la acordarea posesiunilor Sugatag si Slatina de catre Ludovic I lui Dragos si fiului sau Iulian.

O istorie ecleziastica

Cea de-a treia tema prezentata cuprinde documentele ecleziastice referitoare la istoria confesiunilor din Maramures. “Sunt importante actele Diecezei de Mucaci, din 1791, care-si intindea jurisdictia religioasa si asupra romanilor greco-catolici din Maramures, pana la infiintarea Mitropoliei greco-catolice din Blaj. Sunt expuse copii ale documentelor episcopiei greco-catolice a Maramuresului infiintata in 1930 cu resedinta la Baia Mare, inclusiv diploma de doctor in teologie a primului episcop, Alexandru Rusu”, a dezvaluit Rus.

Bei Hassan si Stefan

Pe langa cele trei teme, organizatorii au hotarat sa expuna si copii ale celor mai importante documente din Arhiva. Cel mai vechi document din pastrare este din anul 1264 si atesta reinoirea de catre regele Stefan al V-lea a privilegiilor acordate de regele Bela al III-lea, fiilor Vyd, Ladislau si Vicentiu. Primul document in limba romana, din patrimoniul Arhivelor este din 1593, iar o copie a acestuia poate fi vazuta in sala de lectura a institutiei. Unul dintre documentele interesante, dar despre care nu se cunosc foarte multe amanunte, este o scrisoare in limba turca, prin care un anume bei Hassan cerea libera trecere pentru Panaiotki, un supus crestin. Tot ce se stie despre scrisoare este ca apartine secolului XVII. Chiar daca sunt expuse doar copii ale acestor importante documente, toate sunt pastrate in conditii de siguranta in patrimoniul Arhivelor si pot fi consultate de orice baimarean. Este nevoie de putina curiozitate si sete de cunoastere.

Mihaela Mihalea



* Natiune, naratiune, fictiune
Vanturile rele

Gandind, parca, doar cu gatul ars la berea pe care-o va bea la iesirea din schimb, soferul masinii ceapeului, la intrarea pe ulita principala a satului, l-a intrebat pe secretarul de partid din dreapta lui: “Vine cineva din dreapta?” - cuvinte ce-aveau sa intre in vocabularul tuturor soferilor nascuti dupa el, cu varianta mai cunoscuta “Liber dreapta?”. Secretarul de partid, raspunse prompt, gonind din fata ochilor imaginea gestionarei de la aprozar, al carei miros sanatos il mai simtea si acum, ca si ieri noapte: “Nu vine nimeni, numa’ vantu ”. Soferul coti brusc, dar nu mai apuca sa vada nici macar bufetul din centrul satului, ca din dreapta, intra in ei masina lui Gheorghe Vantu, sofer pe masina aprozarului, sotul sanatoasei gestionare. Dupa trei luni de spitalizare, secretarul de partid a reusit sa faca diferenta dintre substantivele comune si cele proprii, sa invete cite ceva despre vant, dar mai ales sa strige oamenii pe numele lor mic si nu cum vazuse el, in filmul ala american, ca se prezinta capitalistii: Bond… James Bond. Asa a vrut si el sa spuna: Vine Vantu… Gheorghe Vantu, dar n-a mai apucat. In plan simbolic, vantul apare ca un agent si principiu activ, fecundant si transformator al lumii. In textele sacre este sinonim cu suflul divin, cu spiritul lui Dumnezeu miscandu-se deasupra apelor. In conceptia poporului roman, “vantul e sfant, pe dansul e pacat sa-l blestemi; vanturile sunt pentru ca sa racoreasca si sa curateasca pamantul”. Este un simbol al miscarii, vitezei, dinamismului, asociat pasarii, calului si gandului. Semnifica insa si agitatia haotica, nestatornica, puterea impetuoasa fara finalitate precisa, desertaciunea. Uneori, vantul este asociat chiar cu dragostea si dorul; despre om se spune: “Trupul din lut,/ Oasele din piatra,/ Ochii din mare,/ Frumusetile din soare,/ Dragostele din vant.” Pana si in imaginarele paradisuri sufla totusi un vant usor si placut, identificat cu zefirul. Aspectele malefice ale vantului aducator de boli si “nebuneala” sunt asociate unor personaje mitice feminine (Vantoasele, Ielele, Volburile), dar exista si un Vant turbat, avand atributele unui cataclism cosmic, el “bate cu osebire primavara sau toamna cand fierbe vinul, caci multi sunt cu catei si gargauni in cap”. In credintele vechi, exista numeroase indicatii privind gesturile care nu trebuie facute, pentru a nu trezi mania vanturilor rele: “Sa nu ridici sarpele mort de la pamant, ca te bate vantul sase saptamani” (A. Gorovei). Vanturile rele sunt aducatoare de boli, ele fiind periculoase mai ales in anumite perioade ale anului: “Nu e bine sa dormi sub cerul liber, nici ziua, nici noaptea, pana in ziua de Sf. Gheorghe, caci pana atunci bat vanturi care aduc tot felul de boli”. Vanturile cele rele apar atunci cand se produce o perturbare a sociocosmosului, marcata prin moartea violenta a unei fiinte umane (I. Evseev).

Emanuel Luca



* Arta si sudura

Joia trecuta, la Casa Teleki, a avut loc vernisajul expozitiei de sculptura Kovacs Geza, organizata de Societatea Maghiara de Cultura din Transilvania, filiala Misztotfalusi Kis Miklos si Asociatia Artistilor Plastici Maghiari din Baia Mare. Expozitia artistului Kovacs Geza demonstreaza o data in plus ca atunci cand este vorba despre arta, posibilitatile de exprimare plastica pot fi limitate doar de imaginatia artistului. Toate exponatele sunt de fapt lucrari realizate din deseuri metalice sudate intre ele. Rezultatul este unul pe alocuri spectaculos, ceea ce nu inseamna ca orice sudor este automat artist sau ca orice creator de arta trebuie sa stapaneasca tehnica sudurii. Specialistii in istoria artei vor gasi, desigur, ca arta lui Kovacs Geza este una daca nu deschizatoare de drumuri, cel putin postmodernista. Pentru profani, ea poate reprezenta o maniera curioasa de interpretare artistica. Atat pentru specialisti cat si pentru profani, expozitia este deschisa in fiecare zi (cu exceptia zilelor de duminica si luni) intre orele 13 - 18.

Ioan BOTIS



* Maramuresul, prezent la Congresul International de Matematica
Ecuatii in tara lui Hamlet

Saptamana trecuta, Catedra de matematica a Universitatii de Nord a prezentat succint activitatea delegatiei romane la ICME - 10 (Congresul International de Educatie Matematica, editia a 10). Congresul s-a desfasurat la Copenhaga, in perioada 4-11 iulie 2004.

Intrunirea din Danemarca a adunat peste 3.000 de matematicieni din 92 de tari. Printre tarile care au sustinut prezentari s-a numarat si Romania, alaturi de Coreea de Sud, Mexic, Rusia si tarile nordice. Scopul urmarit a fost expunerea de materiale didactice, sustinerea de conferinte si prezentarea unor carti, brosuri sau reviste, din care sa reiasa nivelul cerintelor didactice romanesti. Delegatia Romaniei a fost alcatuita din academicianul Solomon Marcus, prof. universitar dr.Vasile Berinde (coordonatorul echipei), conferentiar universitar dr. Nicolae Pop, lector dr. Petrica Pop, asistent drd. Andrei Horvat-Marc, cercetator dr. Mihaela Singer, lector dr. Cristian Voica si Madalina Berinde. Patru dintre membrii delegatiei sunt profesori ai Universitatii de Nord, Baia Mare.

Ministerul si fondurile

Inca de la inceput, matematicienii s-au lovit de problema financiara. “Am avut probleme cu transportul, deoarece trebuia sa incapa intr-un singur microbuz toate componentele expozitiei. Fondurile noastre au fost extrem de mici, multe dintre materialele utilizate au fost imprumutate de la diverse biblioteci”, a spus prof. dr. Vasile Berinde. Chiar daca echipa a beneficiat de o serie de sponsori, banii nu au fost suficienti. Marele absent a fost Ministerul Educatiei si Cercetarii, adica tocmai institutia reprezentata de delegatie.

Gazeta Matematica

Prezentarile s-au tinut in 6 iulie, desfasurandu-se pe trei sectiuni. “Expozitia a fost organizata ca o vizita prin sistemul nostru de invatamant”, a spus Berinde. Matematicienii romani au prezentat cinci brosuri, dintre care cea mai apreciata a fost o selectie de probleme aparute in cei 109 ani de existenta ai revistei de specialitate Gazeta Matematica. Revista a fost fondata in 15 septembrie 1895, si a aparut de atunci in mod constant, cu o frecventa de 12 numere pe an. Marii rivali ai matematicienilor romani au fost rusii. “Competitia cu rusii a fost marea noastra obsesie. Au avut o delegatie formata din 37 de membri. Noi am evaluat costul elementelor din expunerea lor la 10 miliarde de lei”, a spus Berinde. Delegatia Romaniei a fost apreciata de matematicienii prezenti la Congres. Materialele expuse, care au fost distribuite participantilor in finalul prelegerilor, au fost privite cu interes de cercetatorii straini. Urmatorul Congres va avea loc peste patru ani, in Mexic. Timpul trece repede cand ai o pasiune, iar matematica a fost dintotdeauna printre cele mai nobile.

“La Congresul International de Educatie Matematica, expozitia a fost organizata ca o vizita prin sistemul nostru de invatamant. In brosura Jurnal of Math au fost prezentate principalele reviste de matematica existente in tara, precum si toate universitatile la care se preda matematica.”- profesor doctor Vasile Berinde, coordonatorul grupului

Mihaela Mihalea



* Culti si desculti
Nu vorbi de funie cu Bologa

Am avut parte de alegeri locale, de un bacalaureat mai nelinistit ca in alti ani, ne-am pricopsit cu un Consiliu Judetean si cu o conducere previzibila. Vacanta e cuvantul de ordine, dar nu fara putin suspans. In memoria anilor de liceu, i-am repus pe invitatii din aceata saptamana in banci si am trecut la ascultat. “Cum a murit Apostol Bologa?”, a sunat intrebarea, dar cei pe care i-am surprins nu isi mai amintesc nimic de Apostol Bologa. “Nu stiu. Nu-mi amintesc absolut nimic. Asta este”, a recunoscut franc Aurel Cucu, directorul Teatrului de Papusi din Baia Mare. Trebuia, pen’ ca sunteti directorul unei institutii de cultura, chiar daca pentru… varste mai reduse. Acolo ce se joaca, “baba oarba”? Reprezentanta unei alte institutii de cultura, care nu are nimic in clin cu limba si literatura materna, s-a dovedit incapabila sa ne lamureasca in privinta lui Bologa. “Sunt acum la o intalnire, intr-o tabara… Dar nu vad ce legatura are cu mine. Chiar nu cunosc subiectul”, s-a scuzat Amelia Baciu, inspector cu activitatea extrascolara din cadrul Inspectoratului Scolar Maramures. Cu adevarat, extrascolare cunostintele despre Bologa… Mai pe faza a fost Radu Big, directorul CDIMM, care in linistea biroului a recapitulat cateva secunde, dupa care… “Ahhh, buna intrebare! Din Padurea Spanzuratilor, nu? In fata plutonului de executie.” Am lasat la urma un diletant al politicii autohtone, care in stilul habarnist cu care ne-a obisnuit, a incercat sa ne dea lectii de jurnalism. “Mai, Dragos… Asa ma intrebi de parca as fi fost martor ocular la moartea sa. Bine ca nu ma intrebi de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Hai, lasati, bai, smecheriile si ocupati-va cu treburi serioase. Faceti si voi anchete sociale, materiale de educatie…”, ne-a dat sfaturi liberale Valer Barboloviciu, primarul din Baia Sprie. Omitand cultura. Care i-ar fi permis sa stie ca Bologa e personajul unui roman. Dar sa explicam, pana nu ne spanzuram de ciuda, ca pentru unii lectura obligatorie de la scoala se rezuma la… Apostol Bologa este personajul principal din “Padurea Spanzuratilor”. “Padurea spanzuratilor” este un roman al domnului Liviu Rebreanu (romancier roman, domnu’ primar, in caz ca…). Personajul Bologa a fost condamnat la moarte prin spanzurare.

Ciprian DRAGOS



* 20 iulie 1973 - moartea Micului Dragon al marilor ecrane
Bruce Lee, moStenitorul calugarilor Shaolin

In 1940, la Jackson Street Hospital din San Francisco, a vazut lumina zilei, in Anul si Ora Dragonului, Li Jun Fan Yuen Chuen, cel care va deveni cel mai mare luptator de arte martiale al lumii. Cunoscut sub numele de Bruce Lee, marele maestru si-a castigat notorietatea prin filmele si cartile sale, prin scoala pe care a creat-o si a condus-o si, nu in ultimul rand, prin filozofia sa de viata, o filozofie care a dus la aparitia unui sistem unic de lupta. La 20 iulie 1973, Micul Dragon se stingea din viata.

In anul in care s-a nascut Bruce Lee, familia lui se afla intr-un turneu in America. La scurt timp, parintii lui, actorii Grace Li si Li Hoi Chun, s-au intors in Hong Kong. La numai 6 ani, Bruce Lee a debutat intr-un film: “Beginning of a boy”. Copilaria si adolescenta lui Bruce au fost dominate de un neastampar alimentat si de faptul ca bandele de cartier si luptele de strada erau fenomene frecvente in Hong Kong. Intre vesnicele batai in care era implicat, Bruce si-a gasit timp sa urmeze cursurile de la La Salle College, iar mai apoi de la St. Francis Xavier College.

Copilaria si adolescenta

Ingrijorati de faptul ca fiul lor se afla mereu in centrul luptelor de strada si temandu-se pentru siguranta lui, parintii au hotarat sa il inscrie la cursurile de Wing Chun, conduse de maestrul Yip Man, omul care a avut un rol esential in dezvoltarea acestei scoli. De abia atunci, Bruce Lee si-a inceput antrenamentele in spiritul disciplinei si al autocontrolului. De mai multe ori si-a anuntat colegii de sala ca maestrul este bolnav, pentru a putea invata cat mai multe de la maestru in particular. Bruce a inceput sa se antreneze pentru a-si putea controla frica si pentru a depasi umilintele suferite in bataile de strada in care intrase de la varsta de zece ani. Timp de patru ani, Bruce Lee a practicat Wing Chun sub bagheta maestrului Yip Man, dupa care a studiat si aprofundat numeroase tehnici de lupta din diferite scoli orientale si occidentale. Yip Man l-a apreciat pentru inteligenta, energia si talentul de care dadea dovada, astfel incat l-a invatat multe tehnici secrete din Wing Chun. In scurt timp, Bruce Lee a devenit un expert in acest stil. La varsta de 14 ani a descoperit ca dansul poate reprezenta o mare distractie. Avea un talent deosebit pentru dans si nu s-a plans niciodata de lipsa unor partenere. Dansul sau preferat era Cha Cha. Si-a petrecut multe ore in sala de dans, o mare parte a pasilor invatati acolo putand fi recunoscuti mai tarziu in stilul de lupta pe care l-a creat. In 1959, la un an dupa ce devenise campion de Cha Cha in Hong Kong, parintii lui s-au decis sa-l lase sa plece in Statele Unite, impreuna cu cativa prieteni. Lee a ajuns in Seattle, unde si-a completat educatia scolara. A absolvit Edison Technical School si s-a inscris la sectia de filozofie a Universitatii din Washington.

Debutul ca actor

In perioada studentiei, Lee a locuit in mansarda unui restaurant, gazduire in schimbul careia si-a oferit serviciile de chelner. Ziua urma cursurile Universitatii, iar noaptea muncea in restaurant. Dupa cateva luni, a ajuns la concluzia ca acest stil de viata nu i se potriveste. A parasit restaurantul si a inceput sa predea Kung Fu. La 22 de ani a scris un text original cu titlul Gung Fu chinezesc, arta filozofica a auto-apararii, o carte care reflecta preocuparile lui spirituale. Inainte de a-si termina lucrarea de licenta, Bruce a cunoscut-o pe Linda Emery, o blonda draguta, cu care s-a casatorit in 1964. Un an mai tarziu s-a nascut primul lor copil, Brandon, iar dupa cativa ani fiica lor, Shannon. In 1964, Bruce Lee i-a facut o demonstratie de arte martiale lui Ed Parker. Soarta a facut ca acesta sa se intalneasca cu Jay Sebring care era in cautarea unui actor pentru rolul lui Kato din serialul de televiziune “Batman 1966”, produs de Bill Dozier. Parker i-a aratat lui Dozier filmul cu Bruce si restul este istorie. In rolul lui Kato, Bruce a aratat lumii frumusetea, creativitatea si puterea artelor martiale. Ulterior, Bruce a obtinut un rol secundar in “Marlowe”, un film cu James Garner, si a aparut in cateva episoade din “Longstreet”, un serial de televiziune cu James Franciscus, dar cariera lui artistica parea ca nu va fi una deosebita.

Maestrul artelor martiale

Bruce s-a decis sa-si deschida propriile scoli de arte martiale, destinate doar celor mai seriosi elevi pe care i-a avut. Din acest grup au facut parte Steve McQueen, Kareem Abdul-Jabbar, James Coburn si Dan Inosanto, cel mai bun prieten al lui Lee, un expert in nunchacu si Ka-li, de la care Bruce a avut multe de invatat in ceea ce priveste manuirea armelor albe. Sfarsitul anilor ’60 l-a gasit pe Bruce petrecand tot mai mult timp la Hollywood si Hong Kong. Conducerea scolii Jeet Kune Do i-a transmis-o in aceasta perioada lui Inosanto. In 1970, Bruce Lee a acuzat serioase dureri la spate. Doctorul sau i-a cerut sa intrerupa practicarea artelor martiale si sa ramana la pat pentru o vreme. “Aceasta a fost probabil cea mai trista perioada din viata lui Bruce”, afirma dupa mai multi ani Linda Lee. Bruce a ramas la pat vreme de sase luni, dar mintea lui a continuat sa lucreze pe acelasi taram al artelor martiale. Rezultatul a fost o carte despre Tao si Jeet Kune Do, o carte cu un volum impresionant, dar care continea numeroase note nesistematizate. Bruce s-a hotarat sa-si termine cartea in 1971, dar filmarile l-au impiedicat s-o definitiveze. Intentia lui Lee a fost sa faca din aceasta carte un ghid pentru o cale de gandire, nu un set de instructiuni. Cartea a fost publicata pentru prima oara in 1975 si nu in timpul vietii lui Bruce, asa cum sugereaza filmul “Povestea lui Bruce Lee”. De fapt, cartea era incompleta la moartea maestrului. Forma finala, cu completarile necesare, a fost definitivata de Linda Lee, Gilbert L. Johnson si Dan Inosanto. Bruce a fost invitat sa joace in serialul de televiziune “Kung-Fu”. Producatorul a renuntat ulterior la serviciile lui, considerandu-l pe Bruce prea oriental pentru gusturile majoritatii americanilor. Dupa o vreme, a ajuns in Hong Kong, unde a realizat o serie de filme ce l-au propulsat in lumea superstarurilor internationale. In cele cinci filme, dintre care unul neterminat, a introdus propria filozofie si scoala Jeet Kune Do. “Big Boss” a fost filmul care, datorita charismei si talentului in arte martiale, l-a catapultat la statutul de superstar. Stilul sau simplu si direct, credibilitatea scenelor de lupta au devenit un standard pentru toate filmele de gen. “Intoarcerea Dragonului” (cu titlul original “Calea Dragonului”) a fost un film produs in totalitate de Bruce Lee. I-a apartinut scenariul, regia, a facut distributia filmului si a ales locatia. Singurul film in care Bruce Lee si-a folosit propria voce (vorbind in limba engleza) a fost “Intrarea Dragonului”, considerat de multi ca fiind ultimul film de arte martiale din toate timpurile. In “Jocul cu moartea” si-a exprimat recunostinta fata de elevii pe care i-a format, incluzandu-i in acest film pe Dan Inosanto, Taky Kimura si Kareem Abdul-Jabbar.

O moarte suspecta

Circumstantele in care marele maestru a murit au declansat o furtuna de discutii aprinse. Forma sa fizica exceptionala a facut ca lumea sa accepte cu greu varianta unei morti din cauze naturale. Nimeni nu putea prevedea tragedia care urma sa se produca in momentul in care, la 20 iulie 1973, producatorul de filme Raymond Chow si Bruce Lee s-au intalnit in apartamentul actritei Betty Ting-Pei, pentru a pune la punct amanuntele legate de finalizarea scenariului filmului “Jocul cu moartea”, in care Betty urma sa joace un rol important. Dupa-amiaza tarziu, Raymond s-a despartit de cei doi, dupa ce au stabilit ca urmeaza sa se intalneasca la cina. Bruce s-a plans de o durere de cap si actrita i-a dat o pastila de Equagesic, un medicament pe care ea il folosea curent. Bruce s-a dus sa se intinda in dormitor. Cateva ore mai tarziu, Raymond Chow a sunat pentru a afla de ce n-au aparut in restaurant si Betty i-a spus ca Bruce a adormit. Chow s-a intors in apartamentul actritei si a asteptat ca Lee sa se trezeasca. La un moment dat, cei doi au inceput sa se alarmeze si Betty si-a chemat doctorul care a incercat fara succes sa-l trezeasca pe Bruce. Cei trei au chemat ambulanta, dar Micul Dragon, cum fusese supranumit Lee, a murit inainte de a ajunge la spital. Tratamentul de urgenta n-a mai putut sa-l readuca la viata. Linda a ajuns insotita de Chow, pentru a fi alaturi de Bruce pana la sfarsit, dar era deja prea tarziu. Maestrul artelor martiale murise, lasand numeroase semne de intrebare sa planeze asupra mortii sale. Varianta oficiala a fost aceea ca Bruce Lee a murit din cauza unui edem cerebral cauzat de alergia la Equagesic. Admiratorii lui Bruce Lee nu au acceptat niciodata aceasta varianta, cu atat mai mult cu cat intre moartea Dragonului si moartea fiului sau, Brandon Lee, 20 de ani mai tarziu, pare sa fie o legatura: Brandon a fost ucis cu un glont pe platourile de filmare, in timp ce turna ”Corbul”, asemeni personajului lui Bruce Lee din ”Jocul cu moartea”. Imediat dupa moartea sa, au aparut speculatii potrivit carora n-a fost vorba de o moarte accidentala, ci a fost vorba de un asasinat. Membrii familiei lui Bruce, la fel ca si apropiatii acestuia, au fost convinsi ca Bruce Lee a fost ucis de maestri ai artelor martiale, cu care s-a aflat in conflict nu de putine ori, sau de malaezienii pastratori ai secretului ”palmei vibrande”. Putina lume stia ca Bruce suferise cu doua luni mai devreme un serios accident cerebral. Se pare ca Lee a trait o buna bucata de timp cu cateva vase de sange capabile oricand sa se sparga. Vestea mortii lui Bruce Lee a zguduit Hong Kong-ul. Mii si mii de oameni au iesit in strada pentru a onora cortegiul funerar simbolic care a strabatut orasul. Toate barierele de otel, menite sa retina mareea de oameni, au fost smulse de o multime indurerata. Bruce Lee a fost inmormantat in cimitirul Lake Wiew din Seattle. In 1993, alaturi de tatal sau a fost inmormantat si Brandon Lee. In nici una dintre zilele scurse de la moartea lui Lee, de pe mormantul sau n-au lipsit florile aduse de cei pentru care legenda traieste.

Jeet Kune Do

Dupa ce a studiat si a fost dezamagit de scolile de arte martiale existente, Lee si-a creat propriile lui scoli: Tao Gung Fu, Jun Fan si Jeet Kune Do. Prima dintre aceste scoli era un stil modificat al Wing Chun-ului, cu elemente din alte stiluri Kung Fu, iar a doua promova rafinamentul stilului Kung Fu, incorporand si elemente din alte arte martiale. In fine, Jeet Kun Do a reprezentat in mare masura o reflectare a filozofiei personale despre cum pot fi practicate artele martiale, oferind practicantilor sprijin in gasirea unei filozofii proprii. Bruce Lee a fost intr-o continua cautare a unor solutii noi de lupta. Din aceasta cautare s-a nascut Jeet Kune Do, o scoala de arte martiale noua. ”Jeet Kune Do nu este un produs, el este un proces”, afirma Bruce Lee despre scoala pe care o inventase. Aceasta pastra multe dintre caracteristicile scolii Wing Chun, in principal simplitatea si economia de miscari, apararea si atacul simultane, elemente care sunt extrem de eficiente in cazul unor confruntari reale, in timpul carora nu exista timp pentru scheme complicate si destul de greu de aplicat intr-o incaierare de strada.

”Filozofia” Bruce Lee

l Nu confunda luna cu degetul care arata spre ea. Altfel, vei pierde toata splendoarea cerului l Cel care vrea sa-si faca datoria, trebuie sa-si faca mai mult decat datoria. Invatarea nu este cumulativa; ea este un moment al cunoasterii - care nu are nici inceput si nici sfarsit. Pentru a realiza libertatea, spiritul trebuie sa priveasca la viata, care este o vasta miscare fara a fi limitata de timp, deoarece libertatea se afla in campul constiintei l Cum ar putea sa existe metode si sisteme care sa descrie ceva care are viata? Pentru ceea ce este static, inert, fara viata, ar putea exista un mod de descriere, o cale definitiva, dar nu pentru ceea ce este insufletit. Deci, nu reduceti realitatea la un lucru static si nu inventati metode pentru a ajunge la ea.

Creatia unei calugarite

Wing Chun Kung Fu este o arta martiala chinezeasca, veche de aproape 300 de ani. 85% din procedeele Jeet Kune Do provin din aceasta scoala. Ultimul mare maestru contemporan al acestei arte martiale revolutionare a fost Yip Man, maestrul cu care s-a antrenat si Bruce Lee si caruia ii datora toate cunostintele sale. Wing Chun este o arta martiala creata de calugarita Ng Mui, al carui prim discipol a fost tanara Yim Wing Chun care, impreuna cu sotul ei, a transmis mai departe aceasta arta martiala. Secretele acestei arte au devenit cunoscute abia in secolul XX, datorita maestrului Yip Man. In traducere libera, numele Wing Chun se traduce in doua moduri care par distincte, dar in fapt sunt sensibil asemanatoare: ”Speranta pentru viitor” si ”Frumoasa primavara”. Aceasta scoala si filozofia ei au fost create in perioada neagra a Templului Shaolin, cand dinastia manciuriana l-a distrus. In Romania, Wing Chun a ajuns in 1990. Un an mai tarziu, a avut loc prima intalnire cu un instructor din Hong Kong, un fost elev al lui Yip Man, celebrul in lumea artelor martiale dr. Leung Ting. De asemenea, scoala romaneasca de Wing Chun a beneficiat de ajutorul instructorilor Nick Smart (Anglia), Milan Prosenica (Croatia) si Madai Norbert (Ungaria).

Ioan Botis