*INTERVIU, CULTURA, DOCUMENT

*Stefan Radof, actor, reprezentant de marca al scenei romanesti

*O asteptam pe Tatiana!

*Emblema identitatii culturale a orasului Baia Mare

*Natiune, naratiune, fictiune

*Greva profesorilor, un colaps in invatamant

*Culti si desculti

*17 septembrie 1944: ziua celui mai mare desant aerian din istorie

*Cartea care te impiedica sa uiti sinistrul comunist *Stefan Radof, actor, reprezentant de marca al scenei romanesti

Omul politic aristotelic

Carte de vizita

S-a nascut la 1 decembrie 1934 si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale” in 1964, astfel incat, in acest an, va implini 70 de ani de viata si 40 de ani de “meserie oficiala”, dupa cum ii place sa afirme. Nu stie in cate roluri a jucat, pentru ca, in urma cu zece ani, cand avea peste 120 de roluri in palmares, a renuntat sa le mai contabilizeze. In 1953 a fost arestat si condamnat la cinci ani de inchisoare, pentru “uneltire impotriva oranduirii de stat si agitatie publica”. A fost eliberat dupa doi ani, dar a urmat armata pe care a facut-o intr–un lagar. Recent, Academia Romana i-a acordat o bursa de merit, ca o recunoastere a activitatii si talentului domniei sale.

La aproape 70 de ani, Stefan Radof e mai tanar decat multi din cei care numara cu cateva decenii mai putin. L-am intalnit cu putina vreme in urma in cerdacul unei case din Copalnic Manastur, localitate in care vine in fiecare vara. Am stat de vorba cu maestrul despre teatru si “am facut politica” cu fostul senator Radof, care crede ca viitorul mapamondului se va sprijini foarte mult pe societatea civila.

Anticomunist convins, Stefan Radof e iritat de faptul ca se mai gasesc oameni care sa-i spuna ca a ajuns actor pe vremea comunismului. “Pe mine m-au facut actor nu comunismul, ci profesorul meu, Costache Antoniu, Radu Beligan (care m-a luat pe raspunderea lui politica) si mama si tata (care mi-au dat talent). Partidul Comunist Roman nu mi-a dat nimic, doar ca, vorba lui Stefan Iordache, nu mi-a pus piedica la timp. Am sa-ti spun un lucru cu toata lipsa de modestie: eu am facut teatru numai prin poarta din fata”, afirma maestrul Radof.
Reporter: Cum vi se pare viata politica din Romania de azi?
Stefan Radof: Nu mi se pare deloc, pentru ca nu exista. Viata politica reala din ziua de azi este o uniformizare a unui liberalism cu ciupituri, pentru ca cei care se pretind de stanga fac pe liberalii, o fac prost si iese un fel de capra marxista. Poate mai degraba facem noi politica acum. Viata politica, in sensul aristotelic al cuvantului, este o viata a cetatii. Voi faceti politica, pentru ca sunteti niste oameni foarte normali si scrieti bine o GAZETA care m-a impresionat; eu fac politica atunci cand joc bine. Mi-as dori o viata politica liberala, pentru ca liberalismul este o verticalitate normala, e o dreapta normala si Dreapta e lasata de Dumnezeu.
Rep.: Care sunt oamenii politici pe care ii apreciati?
S.R.: Am avut sansa sa ma bucur de prietenia seniorului Coposu. Poate si datorita faptului ca l-am jucat pe Iuliu Maniu in filmul “Oglinda”. De aici incolo, e greu sa mai adaugi ceva. I-as aminti totusi pe Nicolae Manolescu, care este un politician in sensul aristotelic al cuvantului, pe poetul si academicianul Augustin Doinas, pe Alecu Paleologu (ultimii doi dezavuati ca si colaboratori ai Securitatii), Maria si Ionel Bratianu. Exista din pacate si valori catastrofice, cum de altfel am si avut in Partidul Alianta Civica. Emil Constantinescu, spre exemplu, este o astfel de catastrofa si de tragedie pentru toata tagma intelectuala.

Originalitatea divina a Maramuresului

Rep.: Ce rol ati fi vrut sa jucati si nu l-ati jucat?
S.R.: Rolul evreului din Negutatorul din Venetia. S-ar putea sa scandalizeze ceea ce spun pentru ca, in general, piesa este suspectata de antisemitism. Spre deosebire de ceilalti, eu cred exact invers: este dovada unei mari generozitati. Cand isi cere evreul livra de carne, este o violenta, dar e o violenta ca raspuns la o alta. El fusese agresat in intimitatea lui. Shakespeare a reusit sa fundamenteze lucrurile simple ca nimeni altul.
Rep.: Ati jucat vreodata roluri pe care nu le-ati vrut?
S.R.: Nu! In vremea comunismului am jucat si cateva roluri de activist de partid, dar n-a venit nimeni sa-mi spuna sa accept rolurile respective. Le-am acceptat pentru ca si alea erau niste personaje, niste fiinte umane, in conflict cu propriile lor margini. Intr-un astfel de rol eram arestat si rosteam o replica care a devenit celebra: “Am ajuns sa ne arestam intre noi!”
Rep.: Ne-am intors la politica. Cum ati defini comunismul?
S.R.: Dictatura proletariatului este o rasturnare de valori categorica. Flagelul sovietic are conotatia turmei bolsevice. Vorbesc de sovietici si nu de rusi, pentru ca influenta rusa isi are meritele ei in plan cultural si chiar uman. Rusii sunt un popor puternic, frumos, inteligent, cu o cultura mare, solida si bine instalata.
Reporter: Nu v-am intrebat ce parere aveti despre Maramures…
Stefan Radof: Intrebarea ar fi oarecum retorica. Maramuresul nu poate sa aiba decat o originalitate divina si ea are un impact si fata de cel mai reticent om. O evidenta ca si cea a Maramuresului te lasa inmarmurit. Tara Maramuresului, chiar si prin numele pe care il poarta, are o incarcatura magica.

Cristofor Columb si Efimita

Rep.: Cel mai drag rol din cele pe care le-ati jucat?
S.R.: Intrebarea este grea pentru sunt mai multe roluri care imi sunt dragi, dar cateva mi-au oferit un impact special cu publicul romanesc si cel din strainatate. Cristofor Columb a fost primul rol de anvergura europeana. Spectacolul s-a jucat in asa-numita perioada de liberalizare a regimului, a deceniului sapte, care a explodat intr-un soi de nonconformism, in masura in care realitatea devine nonconformista in raport cu conservatorismul sclerozat comunist si in raport cu distantarea noastra fata de influenta sovietica. Aceasta piesa a fost pusa in scena in 1969, la Nancy, dupa celebra revolutie culturala a tineretului din Paris.
Mi-a placut si rolul pe care l-am jucat in piesa Escurial, in care regele Alphonse al VI-lea traia o drama aparte: regina se indragostise de bufon. As mai aminti rolul Efimitei din Conu’ Leonida fata cu reactiunea, piesa in care am facut cuplu cu Stefan Iordache. Cernescu ne-a cuplat, daca pot vorbi de cuplarai artistic. Conu’ Leonida si Efimita nu faceau altceva decat sa se indoctrineze in spiritul totalitarismului. Spectacolul a fost pus in scena de un om foarte important in cultura europeana, Petrica Ionescu, care, din cauza cenzurii, a plecat in strainatate.

Optiuni si argumente

l Teatru sau film?
Merg amandoua.
l Monarhie sau republica?
Monarhie constitutionala.
l Aristofan sau Moliere?
La ora actuala, Aristofan.
l Tango sau vals?
Vals.
l Blonde sau brunete?
Brunete.
l Vin alb sau vin rosu?
Vin alb.


Ioan Botis





* O asteptam pe Tatiana!

Un Orizont de vedere

Muzica folk a reprezentat intotdeuna o forma de iesire din cotidian: o muzica de suflet, o muzica pe care manelistii n-o s-o inteleaga niciodata. Dincolo de zidul vorbelor fara de suflet, raman versurile care traiesc in inimile celor care suntem.

A fost o seara in care toata lumea astepta un spectacol in care sa evolueze Adrian Ivanitchi, Emilian Onciu, Tavi Bud si multi alti artisti ai muzicii pe care am trait-o o generatie intreaga. N-a fost sa fie asa...

Duelul dintre ei si ea

Avand in vedere ca Tatiana Stepa n-a putut onora invitatia, spectacolul a iesit oarecum diferit. Grupul Orizont 77 a cantat pentru cei prezenti, pentru cei fara de lacrimi pierdute in colturile ochilor si pentru cei care cred ca oamenii sunt mai importanti decat banii.
La un moment dat a sosit, insotita de un adevarat staff, individa care raspunde la numele de Narcisa Suciu. Cu parul valvoi, Narcisa a incercat sa impresioneze cu Mocirita, o alta piesa pe care a preluat-o din folclorul local. Intre timp, Vali Moldovan si Ghita Danciu au incantat lumea prezenta cu piese care se numesc simplu: folk. Cu toata notorietatea de care se bucura si cu toata vocea de care beneficiaza, Narcisa a ramas datoare... cu o scuza macar; baietii de la Orizont 77 canta ceva ce dansei ar trebui sa-i fie rusine sa cante. Poate o sa ma credeti, poate nu, dar uitandu-ma la ei, am inceput sa cant: Rau ma dor ochii, ma dor.
Narcisa Suciu a venit, a ascultat acuzele aduse de Ghita Danciu si n-a reactionat in nici un fel. I se reprosa faptul ca ”a furat” o piesa, una cu care Vali Moldovan a facut cariera.
Tuturor celor care am fost prezenti ne-au placut Orizont 77, nevestele prietenilor, amantele celor care ne-au cinstit si, finalmente, imaginea noastra din oglinda. Un singur lucru nu ne-a placut: Narcisa Suciu. Pentru ca nu a avut niciodata puterea de a recunoaste ca o piesa pe care o canta, este a Orizontului. In rest, Narcisa e bine.
Exceptionalii de la Orizont au facut ca lumea sa cante, sa planga si sa-si aduca aminte ca mama si tatal oricaruia dintre noi merita sa primeasca o vizita in care sa le fie aduse un brat de iarba si un brat de flori.
Ar fi multe de spus... Mama mea asteapta sa-i spun, ca de obicei, ca este cea mai frumoasa femeie din lume. Tatal meu asteapta sa-i spun ca orice pacat al lumii poate fi iertat, si toate iubitele si frumoasele pamantului care mi-au fost candva prietene asteapta sa recunosc ca e o vreme in care reinfloreste lemnul portii.
Mi-au ramas la fel de dragi baietii de la Orizont 77. Dincolo de bani si de ”impresii” , oamenii canta. Fara sa-si aroge dreptul de a purta parul colorat si valvoi.


Ioan Botis





* Emblema identitatii culturale a orasului Baia Mare

Noua Colonie de pictura

Lasand la o parte vanzoleala politica a urbei, unsprezece artisti plastici au descalecat in cetatea de scaun a Maramuresului, spre a pasi pe urmele lui Simon Hollosy, Ferenczy Karoly, Janos Thorma, Sandor Ziffer si atatia altii, spirite vizitate de muze, artisti si profesori care au facut, prin arta si munca lor, ca Baia Mare sa devina celebra in lume, inca din secolul al XIX-lea. Prin aceasta a treia editie a “Conventului pictural international Hollósy Simon” se incearca renasterea coloniei de pictura de la Baia Mare.

Organizatorii “Conventului pictural international Hollósy Simon” (Ministerul Culturii si Cultelor, Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Maramures, Muzeul de Arta, Uniunea Artistilor Plastici si Universitatea de Nord) sunt convinsi ca pentru un pictor, cunoasterea orasului, a peisajului, a valorilor expuse in muzee, posibilitatea vizitarii unor zone in care s-au pastrat nealterate structurile satesti, spiritualitatea traditionala, precum si o neasemuita zestre de arhitectura si arta populara, constituie suficiente motivatii si argumente pentru creatie. Aceste motivatii au stat si la baza intemeierii Coloniei de pictura sub conducerea cunoscutului pictor Hollósy Simon (1857-1918), venit la Baia Mare de la München, cu scoala sa, in luna mai 1896.

Recuperarea Scolii Baimarene de pictura

Interesul autoritatilor locale nu ramane doar la stadiul de a utiliza un valoros simbol al acestui spatiu, ci incearca sa refaca acel spirit ce a domnit peste Colonia pictorilor, prin organizarea unei noi editii a “Conventului pictural international Hollosy Simon”. Artistii plastici invitati la acest eveniment cultural (Karol Petres, Stanislav Biliy – Slovacia, Igor Svernei, Sergiu Fusu – R. Moldova, Ewa Wojcik – Polonia, Mihai Olos, Serena Durgheru, Radu Pamant, Cantemir Mester, Laura Ghinea, Antonius Abrihan - Romania) vor expune, marti 14 septembrie, ora 14, la Muzeul de Arta, lucrarile taberei ce s-a desfasurat aici pe parcursul a doua saptamani.
Ioan Marchis - directorul DJCCPCN Maramures, declara: “acest eveniment plastic demonstreaza ca spiritul coloniei de pictura din Baia Mare s-a pastrat si a reaparut sub forma acestui Convent, si in viitor sub forma Noii colonii de pictura Baia Mare. Daca autoritatile locale vor avea intelegere pentru aceasta importanta manifestare plastica, intentionam sa obtinem surse financiare si fonduri pentru constructii de ateliere, achizitii de opere de arta, burse si licitatii de arta. Trebuie sa reiteram si credem ca vom reusi sa reanimam atmosfera entuziasta creata de Hollósy Simon si speram ca Baia Mare va fi apropiata de artistii noi, la fel cum s-a manifestat cu marii artisti ai inceputului de secol. Aceasta noua colonie a artistilor plastici poate sa fie emblema identitatii culturale a orasului Baia Mare”.

Iliescu in lacrimi

Cei 11 artisti plastici au lucrat timp de doua saptamani intr-un atelier comun, „respirand acelasi aer”, imprumutandu-si penelurile, „furand culoare” de pe panzele celorlalti, concentrand in liniile lor diferite scoli de pictura de pe batranul continent. Zgomotul urbei, scrasnetul dintilor politicienilor, umere moi de domnite si pasi afundati in praful strazilor, au trecut dincolo de umbra deasa a „Coloniei Pictorilor”, pana in atelierul unde artistii le distilau in lumini si umbre, linii si puncte, culori aduse de departe. Astfel au aparut pe panzele din atelier „Ingerul dus la biserica” alaturi de „Iliescu in lacrimi luandu-si zborul de la Cotroceni” (foto) acompaniat parca de o „Tapuritura din Oas”. Radu Pamant, autorul lucrarii despre lacrimile presedintelui e constient ca acest tip de mesaj, cu iz politic, face ca tabloul lui sa nu aiba o viata prea lunga „ca o paine proaspata azi, dar care se strica in cateva zile”. Cu toate acestea, important e ca artistii au trecut de inhibitiile unei cenzuri, „marele castig al taberei fiind libertatea de exprimare”, dupa cum afirma Igor Svernei din R. Moldova. Ajuns la cea de-a III-a editie, Conventul reuseste sa aduca in urbea de pe malul Sasarului parfum de epoca, recuperand culoare din oraselul anului 1896, situat undeva pe langa Raul Domnitelor.

Emanuel Luca





* Natiune, naratiune, fictiune

Cu nasul pe sus

Pe Vasalica a Mitrului din parau nu-l supara nasul decat cand trebuia sa bea berea din halba, caci se poticnea marginea recipientului de enormul sau organ crescut peste masura de mare, dintre cele doua sprancene stufoase. In schimb, simtea orice schimbare in jurul sau, nu trebuia decat sa-si ridice nasul si prorocea: „Mai Grigore, nu te duce, ma, la coasa, ca vine furtuna”. Ajunsese la performanta de-a ghici „dintr-o rasuflare” cata apa toarna lelea Catita, carciumareasa, in bere, ce hiba are Gheo la tractor, ca „n-are ardere completa”. Stia chiar ce-a baut popa aseara si care vaci umbla dupa taur, numa’ amusinand drumul pe care trecea ciurda satului. De la o vreme, de cand s-a intors fata sefului de post de la facultate si statea toata ziua la gard cu femeile maritate, a bagat de seama ca „sexul slab” il privea mai cu drag. Ba le-a si mirosit pe cateva „ca-i poarta sambetele”. A inteles motivul, doar dupa ce-a auzit-o intr-o zi pe fata sefului de post cum ii explica domnisoarei invatatoare: „Prin intermediul mirosului, considerau popoarele primitive, se stabilesc legaturi cu fortele si fiintele nevazute, de aceea, nasul devine un simbol al comunicarii si expresia dorintelor, inclusiv a celor sexuale. La romani, Erosul transmitea mesajele sale prin intermediul stranutului. Nasul mai e asociat sufletului si manei omului sau animalului, pentru ca narile sunt doua „porti”, doua „rasuflatori”. Exista si tendinta multor popoare de-a face legatura dintre nasul lung al unor barbati cu potentele lor sexuale si cu spiritul de dominare. Probabil acestea sunt motivele pentru care in vechime exista pedeapsa taierii nasului, nasul taiat fiind semn al infamiei, iar la romani si un semn al imposibilitatii de succesiune la domnie. Tema pierderii nasului, furtul nasului mortului sau devorarii acestuia de catre un animal (pisica sau Catelul pamantului), este des intalnita in folclorul romanesc sub forma legendei omului slut la judecata de apoi (T. Pamfile). Din numeroasele expresii referitoare la nas se degaja functia sa simbolica vazuta ca semn al orgoliului (a-si lua nasul la purtare, a nu sti de lungul nasului, nu-i ajungi la nas nici cu prajina etc.), dar si de organ al capacitatii de orientare: a-si baga nasul in toate, unde nu-i fierbe oala, a avea nas etc. De aici se desprind multe referiri la nas, in diferite preziceri: daca pe cineva il mananca nasul, inseamna ca are sa planga sau ca va ploua (I. Evseev). Dar exista o adevarata arta a prezicerilor „dupa nas”: daca te mananca o nara – te asteapta un botez; daca te mananca varful nasului – vei avea parte de un chef; daca visezi ca ti-a crescut nasul – vei avea parte de bogatie si de glorie; daca visezi ca ti-ai pierdut nasul – vei fi umilit, iar daca ti se arata ca ai doua nasuri – te asteapta o cearta sau chiar o paruiala”. Vasalica a Mitrului din parau a ridicat nasul, privind-o cu alti ochi pe domnisoara invatatoare, care rosise dupa povestea auzita.

Emanuel Luca





* Greva profesorilor, un colaps in invatamant

Puneti gunoierii la catedra!

Anul scolar 2004-2005 nu va incepe in 15 septembrie! Solutiile propuse de guvernanti sunt considerate jignitoare, iar sindicatele din invatamant nu mai sunt dispuse sa accepte compromisuri. Mai mult, sindicalistii acuza ca “gaurile negre” continua sa contribuie la distrugerea invatamantului romanesc.

Calendaristic, anul scolar este pe punctul de a incepe. Practic, guvernul nu a reusit sa le propuna liderilor sindicali din invatamant solutii viabile. Deocamdata, cadrele didactice raman pe baricade si isi cer imperativ drepturile, amenintand ca altfel vor boicota inceperea anului scolar.
“La nivelul Federatiei s-a hotarat sa nu ne prezentam sub nici o forma la cursuri pe data de 15 septembrie, indiferent de promisiunile aduse de guvern”, a spus Liviu Pop, presedintele Sindicatului Liber din Invatamant Maramures. In cazul in care nu se va ajunge la un acord, protestele vor continua pana in 1 octombrie, cand se va declansa o greva de avertisment, urmand ca in data de 18 octombrie, toate cele trei federatii din invatamantul preuniversitar sa intre in greva.
Profesorii solicita o majorare cu 50 % a salariului, majorare valabila pana la 1 ianuarie 2005, urmand ca in cursul anului viitor sa mai beneficieze inca de o majorare de 50 %. “Cererile noastre sunt pertinente: am cerut pentru profesorii debutanti o majorare de 1,5 milioane de lei. Tinerii ma intereseaza, in principal. Evita invatamantul si se ajunge in situatii in care pensionarii ocupa multe posturi. Problema s-a constatat la examenul de titularizare in Maramures. S-au depus 1.000 de dosare si doar 40-50 % s-au prezentat efectiv la concurs. Tinerii vin in invatamant pentru ceva sigur, dar… . Pentru ca au un program mai lejer, de regula dupa-masa libera si au astfel posibilitatea sa-si caute de lucru si in alte locuri. In felul acesta scade si calitatea invatamantului”, a spus Pop.

Probleme si solutii

Profesorii asteapta ca parintii elevilor sa se solidarizeze cu ei, deoarece si acestia au de suferit de pe urma situatiei din invatamant. “Saptamana trecuta am fost in cateva din scolile din Maramures si asta nu inseamna numai cele din Baia Mare. M-am ingrozit de conditiile de acolo. Situatia este proasta atat in ce priveste salariile, cat si conditiile. Dupa 20 de ani de munca, o femeie de serviciu din invatamant castiga 2,8 milioane de lei. Daca am cerut pentru aceasta 4,2 milioane de lei, nu cred ca am cerut imposibilul”, a spus liderul sindical maramuresan.
Situatia are cauze complexe, iar rezolvarea problemelor presupune o adevarata reforma in invatamant. “Noi am venit si cu solutii. Am pornit o initiativa legislativa prin care am cerut sa se acorde invatamantului 6 % din PIB. Acum avem 4 %, dar in ultimii sapte ani, invatamantul a avut numai 3,5 % din PIB. Primul pas ar fi reducerea fiscalitatii, dar si administrarea fondurilor la nivel de judet lasa de dorit”, a spus Pop. In timp ce profesorii cer dublarea salariilor, guvernantii vin cu un timid 6 %, care nici macar nu amelioreaza situatia. De imbunatatire, nici nu poate fi vorba.

“La nivel de judet, administrarea fondurilor lasa de dorit. In Maramures avem atat Inspectorat Scolar, cat si Casa Corpului Didactic. Sunt doua institutii ale caror activitati se suprapun, desi o singura institutie ar face fata. Exista o multime de in invatamant!” - Liviu Pop, presedintele Sindicatelor Libere din Invatamant Maramures

Mihaela Mihalea





* Culti si desculti

Probleme cu... carburatoru’

Nimic mai simplu sa realizezi aceasta rubrica bazandu-te pe lipsa de atentie a “stimabililor” la auzul unor initiale, mai ales daca acestea pot avea alte conotatii. “Cum caracterizati activitatea OPEC (mentiune: am citit ) in Maramures?”
“Oficiul pentru Protectia Consumatorului? Nu stiu daca e simplu. E o chestiune de imagine de presa. Inspectorii lor sunt tot timpul pe teren si au o anumita penetrare a mediului comercial din oras”, si-a dat cu parerea Stefan Maris, consilier judetean din partea PD, directorul Centrului de Creatie. N-ati fost atent, stati jos, nota 4. Poate data viitoare.
In stilul vesnic pus pe sotii, ex-prezidentul CJ, Alexandru Cosma, s-a gandit ca s-ar putea sa scape, dand vina pe tehnologie, bat-o focu’! “Pai, domnu’ Dragos, credeti ca… alo!… alo!…” Exact cum va inchipuiti, convorbirea “s-a intrerupt”. Nu stim cine l-a sfatuit pe ex-prezident sa aplice aceasta stratagema, dar pe noi nu ne pacaleste cu chestii rasuflate, pentru ca in ultima perioada prea s-au inmultit intreruperile lui Cosma.
La fel de nevinovat a fost si Ioan Filip, consilier judetean PSD, producator confectii textile din Targu Lapus, care s-a lasat indus in eroare de initiale. “Este Oficiul pentru Protectia Consumatorului. Consider ca sunt controale necesare, dar mai bine consultati comerciantii”, a sustinut Filip.
Din lista nu am omis un important producator autohton de preparate din carne, mare consilier local PSD. “Activitatea OPC este una sustinuta si bine venita, in sprijinul cetateanului, el este cel care are de castigat. O sa ma acuzati acum ca tin cu colega mea de partid, Elena Carausan, dar asta e realitatea. Inspectorii OPC au avut un aport in pastrarea calitatii produselor in magazinele din Maramures”, a inventat Mircea Dolha, patronul firmei Maruani.
Singurul atent la initialele vehiculate de noi s-a dovedit a fi consilierul judetean Radu Rosca, vadit amuzat de demersul nostru. “Ha, ha, ha! Nu raspund la intrebari provocatoare. Organizatia mondiala a tarilor exportatoare de petrol are sediul la Viena, si nu in Marmures. Acum nu m-ati prins”, a respirat usurat Rosca.
OPEC reprezinta initialele Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (Organization of the Petroleum Exporting Countries), cu sediul in Viena (Austria). A fost fondata in 1960 si include principalele tari exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu si America de Sud.

Ciprian DRAGOS





* 17 septembrie 1944: ziua celui mai mare desant aerian din istorie

Operatiunea “Market-Garden”

Batalia de la Arnhem, cea mai mare operatiune aeropurtata din istorie, s-a soldat cu o infrangere pentru Aliati, chiar daca unele obiective propuse au fost atinse. Din pacate pentru anglo-americani, germanii au continuat sa detina controlul asupra zonei Rinului, ramanand in Olanda pana in 25 martie 1945. In plus, garnizoanele germane din Olanda nu au fost incercuite, bazele rachetelor V2 au ramas intacte, iar portul Anvers a ramas inutilizabil pentru Aliati.

In perioada august-septembrie 1944, Germania nazista se afla intr-o situatie dezastruoasa. Trupele celui de-al treilea Reich erau impinse de catre Aliati pe toate fronturile inapoi spre Germania. In rasarit rusii, si in apus anglo-americanii, pareau de neoprit in inaintarea lor spre Berlin. Putini dintre generalii germani mai sperau intr-o rasturnarea a situatiei si in posibilitatea ca Germania sa castige razboiul. La inceputul lunii septembrie, cuvantul de ordine pentru trupele germane era retragerea.
In tabara aliatilor nimeni nu se indoia de victorie, chiar daca intre englezi si americani existau divergente privind modul in care trebuia continuat razboiul pana la victoria finala.

Planul “Market-Garden”

In septembrie 1944, principala “batalie” s-a dat intre generalul american Patton si britanicul Montgomery, ambii afirmati in bataliile date impotriva genialului Rommel, pe nisipurile din nordul Africii.
Patton cerea o inaintare rapida a trupelor sale pana in regiunea industriala Saar si de acolo in inima Germaniei. In opozitie cu Patton, Montgomery a propus un plan al carui nume de cod a fost “Market-Garden”. Una dintre cele mai ingenioase actiuni din cadrul celui de al doilea razboi mondial era de fapt planul celei mai ample operatiuni de desant aerian combinat cu forte terestre din istorie.
Montgomery (poreclit “Monty”) cerea declansarea unei “ofensive puternice si impetuoase asupra Berlinului”. Eroul de la El Alamein credea ca strategia frontului larg era depasita si se impunea un atac concentrat pentru a supune fortele germane. Fortele aeropurtate urmau sa ocupe o serie de poduri de-a lungul unui coridor prin teritoriul inamic si astfel sa asigure inaintarea tancurilor Armatei a 2-a britanice pana la Arnhem, oras ce reprezenta punctul terminus al acestui coridor. Seful trupelor aliate, Eisenhower, entuziasmat de ingeniozitatea planului, i-a dat castig de cauza lui Montgomery.
Lui Monty i-au fost puse la dispozitie mijloace importante: Corpul aeropurtat britanic (doua divizii britanice si o brigada poloneza) si Corpul 18 aeropurtat american (Diviziile 82 si 101 aeropurtate), sustinute de trei grupuri de transport. Se forma astfel Armata 1 aeropurtata, care trebuia sa deschida un culoar de 100 km Armatei a 2-a britanice, condusa de Dempsey, care inainta cu mijloace motorizate terestre.
In 10 septembrie 1944, la comandamentul lui Montgomery a avut loc consfatuirea finala in legatura cu operatiunea Market-Garden. Pe o harta erau marcate cele cinci mari poduri care trebuiau sa fie cucerite. Generalul-locotenent Frederic Browning a indicat pe harta podul de la Arnhem, intrebandu-l pe Montgomery cat timp le trebuie tancurilor pentru a ajunge acolo. Englezul a raspuns fara sa ezite: “doua zile”. Privind in harta, Browning a afirmat: “noi il putem tine patru zile”, iar dupa cateva secunde a adaugat: “domnule maresal, ma tem insa ca acest pod este prea indepartat.”
“Desi n-am aprobat niciodata planul acela plin de riscuri, trebuie totusi sa recunosc ca a fost unul dintre cele mai geniale din tot razboiul”, afirma generalul Omar N. Bradley. Majoritatea istoricilor militari considera insa ca “Market-Garden” a fost cea mai grava eroare strategica din al doilea razboi mondial.

Declansarea operatiunii

In dimineata zilei de 17 septembrie 1944 a fost declansata operatiunea Market-Garden. Asupra artileriei antiaeriene si a terenurilor aviatiei de vanatoare germane au fost aruncate 3.139 de tone de bombe. Apoi, de pe 24 de baze aliate, si-au luat zborul 1.544 de avioane de transport (care duceau trupe si 478 de planoare), escortate de 1.171 de avioane de vanatoare, avand ca destinatie sud-estul Olandei.
Artileria antiaeriana germana nu a cauzat flotei aeriene aliate decat pierderi neinsemnate. Trupele aeropurtate (35.000 de oameni) au ajuns in trei sectoare (Arnhem, Nijmegen si Eindhowen), dispunand de 5.230 de tone de material si de 1.927 de vehicule. Cea mai grea misiune ii revenise general-maiorului Roy Urquhart care comanda trupele parasutate in trei puncte din vecinatatea Arnhemului (situate la o distanta de 10-13 km de podul ce trebuia cucerit). Bombardamentele oraselor Arnhem, Wolfheze, Oesterbeek, Nijmegen si Eindhowen nu i-a alarmat pe comandantii germani, fiind considerate “operatiuni obisnuite” ale Aliatilor.
Fortele lui Urquhart au aterizat intr-un procent satisfacator in imprejurimile Arnhemului, iar generalul era multumit de operatiunile ce se desfasurau fara probleme din partea germanilor. “Totul merge prea bine, nu-mi place”, afirma Dennis Simpson, unul dintre locotenentii britanici, anticipand astfel desfasurarea viitoare a evenimentelor. Englezii s-au confruntat la Arnhem cu o prima problema neasteptata: mijloacele lor de comunicatie radio nu mai functionau, fiind inutilizabile in incercarile de a cere sprijin din partea aviatiei. In timp ce britanicii soseau la podul din Arnhem in grupuri separate, generalul Brian Horrocks si-a pus in miscare tancurile, declansand “faza Garden” a operatiunii. Inaintarea blindatelor a fost insa destul de repede oprita de artileria si infanteria germana care supravietuise barajului realizat de bombardierele anglo-americane.

Reactia germanilor

In apropiere de Arnhem se aflau Diviziile 9 si 10 de tancuri SS pentru “refacere si recuperare”, comandate de general-locotenent Wilhelm Bittrich. Acesta a fost primul comandant german care a reactionat in momentul in care si-a dat seama ca Aliatii vizeaza ocuparea podurilor de la Arnhem si Nijmegen. Bittrich a cerut distrugerea acestor poduri, dar cel care s-a opus a fost maresalul Model, care inca nu aflase ca Hitler il inlocuise la comanda trupelor germane de pe frontul de vest cu von Runstedt.
In zona se aflau si trupele de parasutisti conduse de general-colonel Kurt Student. Aceasta armata era un amestec pitoresc de soldati din aproape toate armele germane. Student avea sarcina de a aduna trupele de parasutisti risipite prin armata nazista. Acestea nu mai fusesera folosite din 1941, din Creta, cand pierderile inacceptabil de mari l-au facut pe Hitler sa interzica orice alte operatiuni de desant aerian. Parasutistii lui Student au fost aruncati imediat in lupta.
Reactia germana a fost destul de prompta si cele trei grupuri de asalt de la Arnhem au fost impiedicate sa faca jonctiunea. La acest succes german a contribuit in mod hotarator faptul ca oamenii lui Student au reusit sa recupereze de la bordul unuia dintre planoarele doborate de artileria antiaeriana germana planul intregii operatiuni. Elementul surpriza pe care Aliatii mizau nu a mai avut rolul scontat.

Zile de cosmar

In zilele urmatoare, Aliatii au lansat alte valuri de asalt. Pana in 22 septembrie, mii de avioane si planoare au decolat din Anglia pentru a se indrepta spre Olanda. Unele s-au intors din drum, putine au fost doborate, iar cele mai multe au ajuns la destinatie. Au existat si exceptii: la Arnhem, 33 de planoare au aterizat sub focul inamicului si 390 de tone de provizii au cazut in mainile germanilor. Soldatii aterizau in mijlocul unor lupte crancene care, conform instructajului, nu trebuiau sa mai existe. In plus, germanii stiau cu precizie locurile de aterizare si au trimis trupe pentru a intampina unitatile aliate nou sosite.
In a sasea zi a bataliei, cerul a fost acoperit de nori si nu s-a mai efectuat nici un zbor. Fara apa si hrana, cu foarte putine munitii, Divizia aeropurtata britanica de la Arnhem se afla in dificultate cu toate ca oamenii lui Urquart ajunsesera la capatul sudic al podului.
Din Berlin a sosit general-maior Heinz Harmel care, fara sa ezite, a mobilizat tancurile Diviziei Frundsberg in directia podului. Locuitorii din Arnhem au incercat sa opreasca inaintarea tancurilor asezand cadavrele aliatilor si inamicilor de-a latul strazilor, formand baricade umane de aproape 2 metri inaltime. In acest timp, inaintarea tancurilor aliate se afla in mare intarziere.
In 20 septembrie, artileria si tancurile grele aflate sub comanda lui Harmel au distrus casele in care se adaposteau britanicii. Urquart a primit rapoarte asupra pierderilor. Concluziile erau tragice: toate batalioanele sale erau decimate. Generalul a luat hotararea de a renunta la ideea cuceririi podului si a dat ordin trupelor sa se retraga spre Oesterbeek si sa se regrupeze intr-o pozitie defensiva.

Panorama infrangerii

In vreme ce Model pregatea declansarea contraatacului, polonezii lui Sosabowski se aflau inca in Anglia, vremea neprielnica impiedicandu-le plecarea. Aliatii au obtinut totusi un succes prin cucerirea podului de la Nijmegen, aflat la 18 km de Arnhem. Toata lumea se astepta la o inaintare vijelioasa spre Arnhem, dar blindatele n-au facut nici o miscare, avand ordin sa astepte sosirea infanteriei pentru a asigura pozitia cucerita. A fost cea mai mare eroare din intreaga operatiune.
Daca blindatele ar fi pornit in acel moment, poate ca soarta confruntarii ar fi fost alta. Cu trei ore inainte ca tancurile britanice sa treaca peste podul de la Nijmegen, primele trei tancuri germane reuseau sa strabata marele pod de sosea din Arnhem, coplesindu-i pe ultimii aparatori ai capului de pod, parasutistii colonelului John Frost. In 21 septembrie, pentru englezi totul se terminase. Tancurile britanice au fost oprite la 10 km de Arnhem de un tun de asalt german si de infanteria germana. Urquhart si supravietuitorii diviziei sale se aflau intr-o situatie disperata. Singura speranta era sosirea polonezilor lui Sosabowski ce aveau sa treaca Rinul cu un bac din satul Driel. Insa bacul fusese luat de ape si brigada n-a mai avut cum sa ajunga la Urquhart pentru a intari capul de pod si asa abia mentinut de britanici. Contraatacul lui Model a dat rezultate, tancurile germane reusind sa intrerupa coridorul de la Veghel.
In 26 septembrie, 219 avioane de transport au reusit sa aterizeze pe un teren amenajat sumar, la 12 km de liniile inamice, si din peste 10.000 de oameni ai lui Urquhart s-au mai intors in Anglia doar 2.165 de supravietuitori. “Astfel a esuat cea mai mare operatiune de desant aerian din timpul acestui razboi. Desi Montgomery a declarat ca ea constituia un succes in proportie de 90%, afirmatia sa a fost o simpla figura de stil consolatoare. E adevarat ca, in afara de Arnhem, fusesera cucerite toate obiectivele, dar fara Arnhem celelalte nu valorau nimic. Drept rasplata pentru o bravura extraordinara si pentru atatea sacrificii, aliatii au castigat un de 80 km care nu ducea nicaieri”, afirma C. Ryan.
In ziua Z a debarcarii din Normandia, pierderile fortelor aliate au fost estimate la 10-12.000 de soldati. In cele noua zile ale operatiunii Market-Garden pierderile (morti, raniti, disparuti) s-au ridicat la peste 17.000 de oameni. Germanii au pierdut 3.300 de oameni, dintre care 1.300 de morti, iar din randurile civililor, pierderile ramase nedeclarate par sa fi fost sub 500 de oameni.

Acuzatiile printului

Printul Bernhard al Olandei considera ca infrangerea de la Arnhem ar fi putut fi evitata. Dupa parerea sa, Monty a refuzat sa admita ca tancurile nu se puteau deplasa in afara drumurilor obisnuite, inpotmolindu-se in solul format in urma retragerii apelor marii (el nu credea nici in necesitatea ca infanteria sa inainteze in acelasi timp cu tancurile, cu scopul de a elimina capcanele antitanc). In fine, printul aprecia ca lansarea de parasutisti la distanta mare in nordul Arnhemului a fost o greseala, in conditiile in care serviciile de spionaj semnalasera forta apararii germane.

Presupusa tradare a lui “King Kong”

“Pentru a-si scuza greselile de apreciere, serviciile de informatii aliate au facut sa se vorbeasca imediat de tradare, pe care au imputat-o unui agent al Rezistentei olandeze, Christiaan Lindemans, supranumit King Kong, care fusese arestat si care s-a sinucis in inchisoarea de la Scheveningen, in iulie 1946 (…) Lindemans ar fi predat sefului serviciului Abwehr III F un mesaj britanic adresat luptatorilor din rezistenta Eindhovenului, in care le ordona sa astepte arme si instructiuni, inainte de a declansa insurectia. Era vorba deci de o posibila ofensiva apropiata, nicidecum de o certitudine (…) Colonelul Oreste Pinto, care l-a cunoscut pe Lindemans la Anvers, a folosit orice mijloc pentru a-l condamna pe acesta, dar nu a adus niciodata probe care sa-i dovedeasca vinovatia in legatura cu o operatiunile de la Arnhem.” – Jacques de Launay

Sustinatorul riscului

Pana la planul elaborat de Montgomery nimeni nu se gandise vreodata la folosirea pe scara atat de larga a trupelor aeropurtate in combinatie cu o intreaga armata de tancuri ce ar fi putut sa ajunga in inima Germaniei, dandu-i lovitura finala. Insasi ideea de a ateriza la 100 km in spatele liniilor inamice si sa cuceresti un teritoriu vast era atat de indrazneata si de riscanta, incat a starnit imediat antipatia multora si sprijinul pentru ea s-a limitat practic la acela care conta cu adevarat: cel al lui Eisenhower. Riscurile derivau tocmai din ingeniozitatea planului si erau inerente unei desfasurari atat de mari de forte in plin teritoriu inamic. Exista riscul unor informatii gresite despre fortele inamice si aparitia in zona de lupta a unor trupe germane care nu fusesera luate in calcul. Un aspect deosebit de important al planului l-a reprezentat dependenta victoriei de indeplinirea tuturor obiectivelor pe toata lungimea coridorului, un singur esec putand impiedica ducerea la bun sfarsit a operatiunii.

Ioan Botis





* Cartea care te impiedica sa uiti sinistrul comunist

In urma cu cativa ani, nostalgicul Ion Iliescu a declarat ca singura cale de dezvoltarea armonioasa a muribundei agriculturi romanesti este sub forma intovarasirii micilor proprietari de pamant in cooperative agricole. Batranul presedinte a recidivat din nou acum doua saptamani, cand a definit retrocedarea padurilor ca pe o ”prostie istorica” si a sugerat ca n-ar strica renationalizarea codrilor particulari.

Pe taramul neutru al stiintei, la Sighetu Marmatiei s-a lansat cartea ”Colectivizarea in Maramures - Contributii documentare (1949-1962)”, scrisa de Andreea Dobes, Gheorghe Mihai Barlea si Robert Furtos. Opisul (183 de documente la numar) este editat sub egida Editurii Fundatia Academia Civica din Bucuresti, in seria ”Documente”, fiind al optulea volum tiparit in aceasta serie.
Gazduita de libraria Luceafarul, manifestarea a fost inflacarata de vorbele lui Romulus Rusan (editor, scriitor si coordonator al Fundatiei Academia Civica), dr. Mihai Dancus (directorul Muzeului Maramuresului), Echim Vancea (directorul Bibliotecii Municipale Sighet), Eugenia Godja (primarul municipiului si, totodata, dascal de istorie), conf. dr. Gheorghe Mihai Barlea (directorul Memorialului) si Andreea Dobes (alaturi de Robert Furtos, cercetator stiintific in cadrul Memorialului). Prezenta specialistilor la acest eveniment a fost umbrita de prezenta prea putin numeroasa a oamenilor de cultura. Cat despre profesorii de istorie, prezenta lor la un moment de referinta privind dezvelirea arhivelor PCR Maramures a fost nula.

Despre “Contributii”

Documentele editate, in mare parte inedite, provin din Arhivele CNSAS, SRI, ale Memorialului, Judecatoriei Viseu si mai ales, ale DJAN (fondurile PMR si PCR). Simpla lor rasfoire releva un tablou zguduitor: pe de o parte, drama inimaginabila a taranilor furati de statul comunist, chinuiti, pusi sa se tradeze unul pe altul pentru inchipuite vini de ”sabotaj”, iar pe de alta, pozitia organelor locale comuniste, semi-alfabetizate, pline de marlanie, supuse patimilor (unii dintre indivizii travestiti in activisti apar ca betivi, afemeiati, indiferenti fata de ”lupta de clasa” sau delasati) ca oricare alti ”chiaburi”, precum si debandada, hotia si minciuna din cooperativele constituite.
Volumul prezinta si momentele rupturii taranului de traditiile sale ancestrale, inceputul indoctrinarii sale, geneza folclorului ”nou” (”cine a facut colhozu’/ drag sa-i fie umbletu’ ”- Hora colectivistilor din Ieud), dar mai ales rezistenta pasiva sau ofensiva la colectivizare. De altfel, in toti acei ani de “dictatura dejista” (sub Gheorghe Gheorghiu-Dej), doar 18 CAP-uri au putut fi constituite (cele mai multe din ele dupa anul 1960). In cenusiii ani ‘50 au fiintat doar 8 gospodarii agricole in intreg Maramuresul istoric: Gheorghe Doja (din Campulung), Drapelul Rosu (din Teceu), Partizanul Pacii (din Sapanta), Veac Nou (din Remeti), Viata Libera (din Sighet), Scanteia (din Ieud), Steaua Rosie (din Cuhea) si, preferata mea!, Brazde Unite (din Salistea de Sus). Simpla alegere a denumirilor acestor mini-gulaguri denota intentia de indoctrinare dusa pana la indobitocire, a mandrilor moroseni. Importanta lucrare a cercetatorilor sigheteni va fi urmata de o alta, cuprinzand noi documente smulse din colbul arhivelor si legate de acelasi subiect fierbinte: sinistrul fenomen al colectivizarii din Maramures.

Teofil Ivanciuc *SPORT *Unire pentru divizia A

*In disputa ACR-Fundatia Ranedo

*Apostrof

*„Masini pe pista aeroportului”

*Sport pe scurt *Unire pentru divizia A

Campionatul Diviziei B la futsal a debutat la inceputul acestei saptamani la Alexandria prin desfasurarea primului turneu. Unirea Seini, reprezentanta Maramuresului, abordeaza campionatul cu obiectivul clar stabilit: promovarea in prima divizie. Un obiectiv indraznet, pentru o echipa care se confrunta cu multe probleme.

Ineditul echipei din Seini consta in faptul ca toti componentii formatiei sunt din Cluj Napoca. „Nu avem ce sa facem, poate e mai bine asa. In Seini nu avem sala de sport, nu aveau unde sa se antreneze. Antrenorul este din Cluj, ii supravegheaza pe fotbalisti, ii urmareste la antrenamente si tot ce consta in pregatirea lor. Mi-ar fi convenit sa fie jucatori din Seini, dar daca nu le poti oferi conditii de pregatire esti la zero. Totul se rezuma la bani”, spune Ovidiu Horotan, presedintele echipei Unirea.
Oficialii echipei au facut mai multe solicitari la autoritatile locale pentru a sprijini echipa. „In campania electorala domnul primar (Gheorghe Carabat, n.red.) ne-a promis sprijin deplin. Am ramas doar cu promisiunile. Suntem singura echipa de sport din orasul Seini. Un minim de interes ar trebui sa se indrepte si spre noi”, a declarat Dan Badica, unul dintre sponsorii echipei maramuresene. Conducatorii echipei intentioneaza sa mute formatia in alta parte daca nu vor primi sprijin de la autoritatile locale. „Astept sa vad ce se va intampla pe plan local, dupa alegeri. Trebuie sa se inteleaga faptul ca avem cheltuieli mari, iar daca vom promova acestea se vor dubla”, declara Horotan. Pentru deplasarea la Alexandria (cu un microbus si masini personale) s-au cheltuit aproximativ 45 de milioane de lei. Promovarea in prima divizie ar fi si o reclama pentru Seini. Vor fi meciuri televizate in direct si tot ce decurge din aceasta. Liderul echipei seinene este Cristi Dulca. Fost divizionar A, Dulca a jucat la „U” Cluj, Rapid si la echipe din campionatul Ungariei.
Primarul Seiniului, Gheorghe Carabat s-a spalat pe maini. „Madaienii (aluzie la unii dintre sponsori, n.red.) ii ajuta, Consiliul Local nu stie prea multe”. Proiectul unei sali de sport este in discutie, ramanand jenant aspectul ca unul dintre orasele Maramuresului nu are sala de sport! Chiar si terenul de fotbal (unde au jucat „U” Cluj, „Poli” Timisoara, FC Arges, ASA Tg. Mures si multe alte echipe cu traditie in fotbalul romanesc) este acum intr-o stare avansata de degradare. Sportul se pare ca este pe lista de „asteptare” a alesilor locali. Pana cand? O mana de oameni inimosi incearca revigorarea sportului si a fotbalului din Seini, dar, din pacate, se “alimenteaza” doar cu sperante. Un minim ajutor pare prea anevoios pentru cei care conduc „ostilitatile” orasului. Sau este comoda rea-vointa?

Istoria echipei de futsal din Seini

Echipa de futsal Unirea este „descendenta” fostei divizionare B cu acelasi nume l Initiatorul ideii este Bela Cseh l Este singura echipa de futsal din Maramures l In editia 2003-2004 a activat in Divizia B, la finalul campionatului situandu-se pe locul 11 l Anul acesta Unirea are ca obiectiv promovarea in Divizia A l Media de varsta a jucatorilor este de 30 de ani l Presedinte si sponsor: Ovidiu Horotan l Antrenor-jucator: Horatiu Gabor l Lot de jucatori: Gheorghe Muntean, Cristian Borbeli, Miklos Tamas, Vasile Brumar, Liviu Litoi, Sergiu Marian, Alin Albu, Iulian Bonda, Mihai Nicoara, Horatiu Gabor, Cristian Dulca, Ciprian Boca, Victor Motet, Szabolcs Tasnadi l Sponsori: Dan Badica, Mircea si Sorin Madaian, Adrian Barbu, Vavir Zetea l Primul turneu se disputa in aceasta saptamana la Alexandria l Unirea isi va depune candidatura pentru organizarea celui de-al treilea turneu.

Ovidiu Horotan: „Nu avem sala de sport!”

La doar 33 de ani, presedintele echipei Unirea Seini, Ovidiu Horotan are intentii serioase, si anume promovarea in prima divizie. Horotan a inchegat un lot format doar din jucatori din Cluj Napoca. „La inceput am avut jucatori din Seini, dar nu au avut unde sa se antreneze (nu avem sala de sport in oras). Un prieten din Cluj m-a pus in legatura cu actualii jucatori si am continuat activitatea la echipa. Am facut contracte cu toti, dar asteptam sprijin de la autoritatile locale. De unul singur nu pot sa fac fata”, a spus Ovidiu Horotan.
Din lipsa de fonduri financiare, Horotan a intentionat sa cedeze locul unei alte echipe. Oferte au fost din Timisoara, Constanta si Bucuresti insa, la solicitarea jucatorilor si pentru pasiunea conducatorilor echipei, locul a fost pastrat. „Pentru mine fotbalul este un virus. Am fost jucator, nu pot ramane departe de fotbal. Cat imi va permite buzunarul voi sprijini echipa de fotbal in sala. Daca vom promova in A, Seini va fi un nume in fotbalul romanesc”, spune Horotan. La inceputul acestei saptamani Unirea a disputat primele trei partide din Campionatul Diviziei B.

Despre situatia financiara
„Ne-am propus ca obiectiv promovarea in Divizia A. Cheltuielile vor fi mai mari si daca nu vom fi sprijiniti de autoritatile locale vom vinde locul sau vom muta echipa in alta parte.” – Ovidiu Horotan, presedinte Unirea Seini.
„Primaria ne-a promis sprijin, dar nu ne-a ajutat cu nimic. Jucatorii nu vor juca benevol pana la nesfarsit. Trebuie sa-i motivam. Avem echipa si ne putem bate pentru promovare.” – Dan Badica, sponsor.
„Anul acesta suntem hotarati sa luptam pentru promovare. Avem un lot omogen, se cunosc relatiile de joc, pe teren se va decide.” – Horatiu Gabor, antrenor.
„Facem ce putem. Ii vom sprijini in masura posibilitatilor financiare.” – Gelu Carabat, primar Seini.

Ioan Petrusan





* In disputa ACR-Fundatia Ranedo

Razboiul continua!

In urma articolelor publicate in GAZETA, ACR a revenit cu un comunicat referitor la scandalul starnit de ceea ce ar fi trebuit sa fie un eveniment sportiv: Cupa Eurocarpatica. ACR sustine ca “nu a dorit sa impiedice pur si simplu organizarea unui raliu tot-teren, ci a dorit sa respecte in 2004 aceleasi prevederi regulamentare existente si in 2003.”

Ioan Pop, presedintele Fundatiei Ranedo, sustine ca presedintele ACR, Constantin Niculescu se contrazice in multe aspecte privind organizarea raliului tot-teren Cupa Eurocarpatica. Regulamentul Federatiei Internationale de Automobilism (FIA), la care este afiliata ACR, prevede ca o tara poate organiza o etapa de campionat pe teritoriul unui stat invecinat, pe linia de frontiera, cu conditia ca si federatia respectivului stat sa fie afiliata la FIA. Fapt respectat.
„Este o prevedere a regulamentului ACR, nu trebuia sa le cer lor acordul. Numai ca ei una scriu si alta fac”, a spus Ioan Pop. Cat priveste taxele impuse de ACR, in acelasi regulament, este inclusa o lista cu toate taxele necesare organizarii unui raliu international pe teritoriul Romaniei, care prevede sume si costuri de licente (toate in euro). „Trebuia taxa pentru observator. Care ce face? Vine, se uita, bea, mananca si pleaca. Comparativ cu observatorii de la FR de Motociclism, care si-au platit din propriul buzunar toate cheltuielile”, a declarat Pop. Presedintele Fundatiei Ranedo nu a renuntat la intentia de actiona in instanta ACR. „Adunam toate probele si dupa aceea le punem pe masa”, a declarat Pop.
Se pare ca ACR trece printr-o pasa neagra, tot mai multi automobilisti contestand conducerea forului automobilistic. Un grup de oameni implicati in miscarea sportului pe patru roti au pus bazele legale infiintarii unei noi Federatii de Automobilism in Romania. Unul dintre principalii fondatori este baimareanul Calin Petrusca, presedintele CS Siromex. In aceste conditii, zilele lui Constantin Niculescu nu se anunta prea linistite.

„Nu am nimic cu ACR si nu dau importanta atacurilor lui Niculescu. Si le stie pe ale lui, eu le am pe ale mele. Ceea ce face acum e regretabil. Noi vrem sa sprijinim automobilismul in Maramures.” – Ioan Pop, presedintele Fundatiei Ranedo.
„Vom infiinta o noua federatie de automobilism, care sa spijine acest sport. Este necesara o schimbare! Nu este numai parerea mea, ci si a multora din tara.” – Calin Petrusca, presedinte CS Siromex.

Ioan Petrusan





*Apostrof

Dupa primele trei meciuri din preliminariile CM de fotbal din 2006, scenariul a fost respectat (trei victorii). Numai ca „actorii” au jucat fals. Tricolorii au fost de doua ori in pericol de poticnire: pe teren propriu, cu Finlanda si Macedonia (amatorii din Andora nu au contat). Problema este ca adversarii nu au aratat mai nimic, dar tot le-au pus probleme romanilor care au avut de fiecare data noroc cu Mutu. O fi fost consecinta fricii de a nu mai putea conduce pe drumurile din patrie. De piatra sa fii, si plutonier major Capsuna sa te numesti, si tot i-ai inapoia lui Mutu carnetul. Nu de alta, dar poate in viitor se supara baiatul tot meciul si nu-i trece decat la trei minute dupa fluierul final. Este bine ca norocul sa fie de partea ta, dar este arhicunoscuta zicala: „ulciorul nu merge de multe ori la apa”. Iordanescu trebuie sa schimbe ceva in echipa fiindca altfel, participarea la un nou turneu final devine o himera. Si nu ne putem lasa mereu la mana norocului.

Ioan Petrusan





*„Masini pe pista aeroportului”

„Este un concurs inedit, prima cursa legala de masini. Cadrul oferit de Aeroport este perfect pentru asemenea curse. Spectatorii care vor fi prezenti la concurs vor avea parte de multe alte surprize.” – Adi Hadean, organizator.

Pe 18 septembrie, de la ora 12, Aeroportul Baia Mare va gazdui un inedit concurs de masini pe distanta de 1.000 de metri. La concurs vor participa aproximativ 100 de concurenti din Cluj, Timisoara, Bistrita, Bucuresti, Constanta si Baia Mare. Se va rula pe o distanta de 1.000 de metri, in linie dreapta, distanta de franare fiind de 800 de metri. Nu exista limita de viteza, se vor intrece cate doua masini (tunning) simultan, in competitie va ramane masina care va trece prima linia de sosire. La finish va fi instalata o camera video digitala care va inregistra toate cursele pentru a se elimina orice contestatii. Un radar al Politiei va inregistra viteza cu care concurentii au depasit linia de sosire. Diferentierile se vor face pe baza capacitatii cilindrice a masinilor, in trei pana la cinci grupe. „In Baia Mare nu s-au organizat astfel de curse. Ne place ceea ce facem. Castig mare nu o sa avem dar oferim baimarenilor un spectacol pe cinste”, a spus Adi Hadean, unul dintre organizatori (George Pletea Catalin fiind celalalt organizator). Se vor acorda 20 de premii constand in accesorii pentru masini. „Premii in bani nu ne-am permis. Cu toate acestea, concurentii au fost incantati de concurs”, a spus Hadean.

Ioan PETRUSAN





*Sport pe scurt

Atila Csorba (CSM Baia Mare) s-a clasat pe locul 1 cu echipa Romaniei si pe locul 3 la individual in proba de tir-talere skeet la Campionatul Balcanic de Tir desfasurat in Grecia l Mirela Corjeutan si Diana Ramona Marc (ex-CSS 2 Baia Mare) au fost convocate la lotul national de volei pentru meciul de sambata, decisiv pentru la calificarea la CE (Grecia – Romania). Ambele jucatoare evolueaza in strainatate, in Spania, respectiv Italia l Pe 18 septembrie, de la ora 11, la Sala Polivalenta „Lascar Pana” din Baia Mare, se va desfasura Cupa „Castanelor” la dans sportiv cu participarea a 12 cluburi din tara.