INTERVIU

Interviurile GAZETEI: azi, parintele Vartolomeu, staretul manastirii Cozia

Monahul din mijlocul oamenilor

Temelia manastirii Cozia a fost pusa de Mircea cel Batran intre 1386 si 1388, intr-o regiune unde cresteau nuci, numele locului derivand de la termenul pecenego-cuman “coz”, adica nuc, care a devenit Cozia, adica “crangul cu nuci”. Fara indoiala, Mircea cel Batran a zidit acest sanctuar in aceste locuri nu numai datorita frumusetii imprejurimilor, ci cu certitudine si din ratiuni militare si strategice, manastirea fiind la inceput intarita asemeni unei fortarete. Parintele Vartolomeu Andronic s-a nascut la 27 martie 1952. In 1971 a ajuns la manastirea Cozia. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Craiova, apoi cursurile Facultatii de Teologie de la Bucuresti si cursurile de doctorat la Sibiu. Si-a sustinut teza de doctorat la Cluj, cu lucrarea “Cele trei sfintiri ale Mantuitorului Hristos in teologia apuseana”. Este staretul manastirii Cozia si profesor de teologie in Ramnicu Valcea. Scaldandu-si zidurile incarcate de istorie in Oltul care isi aduna apele printre stancile abrupte, manastirea Cozia este situata intr-unul din cele mai pitoresti locuri, constituind o mandrie a Olteniei. In Saptamana Patimilor am stat de vorba cu parintele staret al manastirii, Vartolomeu Andronic.
Reporter: Cum e sa fii staretul unei manastiri aflate in permanenta sub asaltul vizitatorilor si in ce masura viata monahala este influentata de turisti?
Vartolomeu Andronic: Exista manastiri mai izolate si manastiri mai expuse. In amandoua cazurile exista cate un risc: in cazul manastirilor intens vizitate exista riscul de a nu avea liniste pentru exercitarea vietii spirituale, iar in cazul unei manastiri izolate se poate ca putina lume sa stie de existenta ei. Din perspectiva monahala, e de ales totusi ca o manastire sa fie izolata. Nu trebuie insa sa uitam ca Iisus Hristos, care este modelul nostru, si-a desfasurat intreaga activitate in mijlocul oamenilor. La fel si noi, ne ducem viata in mijlocul oamenilor si pentru oameni. Un monah isi poate desfasura activitatea si in cetate si in pustie, daca este constient de menirea sa. A fi calugar nu inseamna neaparat sa traiesti in pustie.
Rep: Faptul ca sunteti staretul unei manastiri, cu traditia si insemnatatea Coziei, are pentru dumneavoastra o semnificatie aparte?
V.A.: Manastirea Cozia nu este o manastire oarecare. Este un simbol. Ctitorul nu este unul oarecare, ci un intemeietor de tara, iar lucrul asta se reflecta cu mare pregnanta si cu mare responsabilitate si asupra celor care au staretit la manastirea Cozia. Predecesorul meu, care venea de undeva din partile Dejului, a fost coplesit de faptul ca este staret la manastirea Cozia. Istoria manastirii a fost foarte dramatica. La sfarsitul secolului al XIX-lea a fost transformata in puscarie, iar in timpul primului razboi mondial a fost lagar de prizonieri. Viata monahala a fost reinviorata in anii ’40, iar parintele Gamalin Vaida poate fi considerat unul dintre marii stareti ai manastirii Cozia din partea a doua a secolului XX. Din aceste motive, manastirea Cozia nu este una oarecare. Ne obliga la foarte multe. Noi facem in asa fel incat viata spirituala sa nu stagneze. Ne ajuta si credinciosii, care isi lasa aici obolul.
Rep: Ati avut dezamagiri ca monah?
V.A.: Poate in viata fiecaruia dintre noi, indiferent daca suntem monahi sau laici, exista perioade mai sumbre. Au fost momente in care am crezut ca poate era mai bine sa fi ramas in lumea laica; poate altfel actionam, poate nu aveam aceleasi probleme. Odata facuta aceasta alegere, trebuie sa fii constient ca ti-ai luat o sarcina pe umeri. Ma mai amarasc uneori, atunci cand nu pot sa fac ce as vrea.
Rep: V-am vazut cu ochelari de soare si cu celular prin curtea manastirii. Cum se impaca tehnologia cu viata monahala care se vrea traditionala?
V.A.: Ochelarii acestia mi-au fost recomandati de un medic din Germania pentru ca am o suferinta cu ochii. In ce priveste celularul, va pot spune ca imi rezolv un sfert din activitate cu ajutorul lui. Manastirea Cozia este o manastire mare, cunoscuta si foarte vizitata. Prin telefon randuim cele de cuviinta atunci cand vin persoane importante in vizita.
Rep: Ce le transmiteti cititorilor GAZETEI de Maramures acum, in ajunul sarbatorilor de Pasti?
V.A.: Am fost prin Maramures in special in perioada in care am fost seminarist. Am vazut Valea Izei, am vazut bisericile din Maramuresul istoric si am fost la manastirea de la Rohia. Stiu ca maramuresenii respecta cu mare strictete postul Pastelui. De aici, de la Cozia, transmitem tuturor credinciosilor ortodocsi din Maramures urari de bine si sanatate. Acest Pasti care vine sa fie un nou pas spre intelegere si impacare. Unul pentru altul sa ne rugam, pentru ca toti avem nevoie de rugaciune. Ma gandesc in aceasta Saptamana a Patimilor cu dragoste la pamantul asta unde ne-am nascut. Cu toate greutatile prin care trecem, fiinta noastra nationala poate fi mantuita prin credinta. Pe maramureseni ii asteptam cu dragoste la Cozia. Aici, noi am fost uniti din totdeauna; astazi, traim impreuna viata monahala munteni, maramureseni, moldoveni si chiar ucraineni din Maramures. Urez cititorilor GAZETEI ca marea sarbatoare a Invierii Mantuitorului sa-i gaseasca in pace, intelegere si iubire crestineasca.

Nestemata Vaii Oltului

Arhitectura manastirii reprezinta un tot unitar, o imbinare intre linii si forme specifice arhitecturii sarbe a acelor vremuri si elementele bizantine si locale, o combinatie care marcheaza tranzitia spre o formula de arhitectura bisericeasca particulara, deosebita: un viitor stil autohton, al carui prototip e Cozia. Ctitoriei lui Mircea cel Batran i-au fost adaugate noi cladiri de catre Neagoe Basarab (in 1517) si Constantin Brancoveanu (in jurul anului 1707). Ca fortareata, Cozia a fost folosita ultima oara in 1821 de catre Tudor Vladimirescu. La Cozia sunt ingropati Mircea cel Batran si mama lui Mihai Viteazul, care s-a calugarit aici in 1601, sub numele de Teofana. Colectia de obiecte religioase vechi este expusa in muzeu, intr-o succesiune de sase incaperi, unde publicul vizitator poate sa admire documente originale, icoane valoroase pictate pe lemn sau sticla si inramate in argint, obiecte de cult lucrate cu multa maiestrie, manuscrise cu caractere chirilice, slavone si grecesti, evanghelii legate in metal pretios si batute cu pietre pretioase (printre ele se afla si Psaltirea in versuri a lui Dosoftei), fragmente de piese din secolul al XIV-lea, precum si cateva fragmente din piatra funerara a lui Mircea cel Batran.

Manastirea fara clopote

In partea exterioara pridvoarelor, pe un deal care domina manastirea, se inalta bolnita. A fost zidita intre 1542 si 1543 de Petru Voievod (cunoscut sub numele de Radu Paisie), pentru bolnavii si batranii comunitatii. In imediata apropiere a bolnitei se gaseste cimitirul si clopotnita. Clopotele sale, donate in 1395 si in 1413 de Mircea cel Batran, au fost mai apoi mutate in 1879 la Curtea de Arges si Ramnic si inca mai asteapta sa raspandeasca vocea de mult uitata a intemeietorului manastirii. Parintele staret Vartolomeu e mahnit de faptul ca manastirea nu are clopote. Si pentru ca nu vrea sa revendice vechile clopotele (pe de o parte pentru ca ar trebui daramate clopotnitele unde se gasesc acum, iar pe de alta parte pentru ca e nevoie de ele atat la manastirea de la Curtea de Arges, cat si la Episcopia de la Ramnic), staretul s-a gandit sa toarne un clopot nou. A achizitionat deja mai multe obiecte din argint (necesar aliajului din care va fi turnat clopotul de doua tone). Mai ramasese problema gasirii mesterului. O problema pe care GAZETA a rezolvat-o. In curand, la Cozia, sunetul clopotului se va face din nou auzit.

Ioan BOTIS

S.O.S.

Ne-am saturat de vorbe! GAZETA initiaza o actiune concreta de rezolvare a unor cazuri sociale disperate

Daruind vei dobandi

E vremea sa intelegem ca numai cuvintele nu sunt suficiente. In Saptamana Patimilor, mai aproape de Dumnezeu si de oameni, GAZETA de Maramures a decis sa initieze o actiune concreta pentru ajutorarea unor semeni care au nevoie de noi. De fiecare dintre noi. Incepand din 5 mai, vom prezenta in fiecare saptamana cate un caz disperat. Oameni bolnavi, batrani, singuri, nevoiasi, copii orfani, care nu pot gasi drumul catre Speranta. Pentru a-i ajuta, avem nevoie de fiecare dintre dumneavoastra! GAZETA va deschide un cont, banii stransi urmand a fi folositi pentru rezolvarea cazurilor prezentate. In fiecare saptamana vom prezenta o situatie a banilor adunati si modul in care vor fi folositi. Donatiile in medicamente, haine sau diferite obiecte vor fi stranse la Redactie, urmand a se indrepta apoi spre cei care au disperata nevoie de ele. Alte idei sau actiuni sunt binevenite. Generozitatea dumneavoastra si eforturile GAZETEI vor reusi sa rezolve ceea ce unii nu mai cred ca se poate intampla. Nu avem dreptul sa lasam nepasarea sa distruga solidaritatea in fata greutatilor unor semeni de-ai nostri! Suntem in Sarbatoarea Luminii. Impreuna putem lumina viata celor care traiesc in intuneric. Urmariti aceasta rubrica si alaturati-va demersului nostru.