Înțelesurile ascunse ale picturii

„În haosul pictural al acestor ultimi ani, în care dezlănțuirea exacerbată a instinctului individual a atins frenezia, încearcă să recunoști disciplinele armonice care în toate epocile, au servit în taină drept fundament picturii, ar putea să pară o nebunie. Nebunia aceasta este însă un lucru cuminte, o știință necesară atât pentru cel ce vrea să picteze, cât și pentru cel ce vrea să privească.”
 

Cu aceste cuvinte, Jacques Villon, prefața o carte de referință pentru înțelegerea și cons­trucția operei de artă. Este vorba despre cartea „Geometria secretă a pictorilor” a autorului francez Charles Bouleau, apărută la Editura Meridiane – București în anul 1979. Nelipsită în atelierul de pictură, în care fiecare student ce o achiziționase, aceasta devenise o a „doua legitimație” de student la arte! Mărturisirea autorului, este percutantă și te atenționa să iei în calcul niște repere clare în elaborarea lucrării de pictură: „Geometria Secretă a Pictorilor nu este un tratat de pictură, ci un studiu des­pre construcția internă a operelor, o investigare a formulelor în funcție de ce s-a făcut de-a lungul secolelor, distribuirea elementelor plastice. Ca și în cazul trupului omenesc sau al unui edificiu, această structură este atât de dis­cretă încât uneori aproape că nici nu poate fi sesizată, cu toate acestea, ea nu poate lipsi, conferind
operei acele «linii principale»
despre care vorbea Dela­croix în Jur­nalul său.”
O apariție editorială ce își propune să ofere o selecție de probleme, interogații și aspecte, susținute de incursiuni în „imaginarul corpurilor”, este cartea lui Victor Ieronim Stoichiță, „Despre trup – Anatomii, redute, fantasme”.

Victor Ieronim Stoichiță s-a născut la București în iunie 1949, a studiat la București, Roma (Licențiat în Istoria artei), Paris (doctorat de stat). A desfășurat o prodigioasă activitate didactică și științifică la universități de prestigiu din țară și străinătate. A fost, între 1973-1981, asistent la Catedra de istoria și teoria artei a Academiei de Artă din București, apoi a predat la Institutul de Istorie a Artei al Universității din München (1984–1990), cât și ca profesor invitat la Sorbona (1987), Göttingen (1989–1990) și Frankfurt (1990). Între 1991 şi 2019 a fost titularul catedrei de artă modernă a Univer­sității din Fribourg, Elveția. În semn de prețuire pentru activitatea profesională și științifică, i se decernează, în februarie 2007,
titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte din București. Este membru al Acade­miei Europene şi membru cores­pondent al Academiei Naţionale a Italiei („dei Lincei”), al Academiei Regale a Belgiei și al Academiei Poloneze.

În conținutul acestei cărți, inves­tigațiile sunt direcționate către trei domenii „aparent îndepărtate, dar în cele din urmă convergente”. Ispititoare pentru a te „înfrupta” câtuși de puțin din lectura acestei cărți, punctez în mare doar cele trei direcții de cercetare. Ca primă interogare acesta, va aborda „apoteoza corpului” în arta Renașterii, a doua interogare va aborda „corpul” ca actor și țintă a puterii, iar a treia parte a cărții interoghează „fenomenul limită al corpului – prezent - absent”. Menționăm de același autor titluri importante de cărți, care fac parte din bibliografia de specialitate a studiilor de licenţă, masterat și doctorat în Domeniul Artelor Vizuale: „Ima­ginea Celui­lalt”, „Scurtă istorie a umbrei”, „Creatorul şi umbra lui”, „Vezi? Despre privire în pictura impresionistă”.

Am dorit doar să semnalez această apariție editorială, pe care doar am răsfoit-o, lăsând bucuria lecturii în timpul vacanței de vară și pe care o recomand cu bucurie tuturor celor interesați de arta frumosului.