Integrarea, de la vladica la opinca

In timp ce in Capitala guvernantii se „infiebanta” cu strategii prin care Romania sa respecte obiective propuse in procesul de aderare (remanierea Guvernului, raportul din toamna...), taranii maramureseni asteapta ca din prima zi a lui ianuarie 2007 sa se „integreze”. Ceea ce, in conceptia lor, este sinonim cu prosperitatea, locuri de munca, infrastructura... Ora pranzului, mercurul din termometre o ia razna, la fel ca si colbul de pe ulita ce duce spre mina din Ilba, vanturat de un tractor vechi. Curtile, aproape pustii, asteapta sa fie animate de cei intorsi de la camp cu sapele in spinare, sau de vreo femeie care spala rufe la fantana. Nici macar la buticul din centrul satului nu e prea mare inghesuiala, doar cate un carutas oprit sa-si astampere setea, care bea pe nerasuflate, isi sterge mustatile, si o ia din loc, de parca s-ar grabi undeva. De cand mina din localitate si-a incetat activitatea, satenii “in putere” si-au cautat un loc de munca la oras sau au ramas acasa sa lucreze pamantul. Sunt oamenii care, dupa integrare, vor deveni fermieri europeni. Adica cei carora astazi UE le cere ferme, tehnologii de muls avansate, sau eutanasierea animalelor inainte de taiere. Cum vrea Tatal… O batrana care sapa in gradina din spatele casei isi face timp pentru a ma privi mirata atunci cand o intreb de integrare. Dupa o pauza de cateva momente, spune incet: “a fi cum a vrea Tatal. Io is nascuta in ’28 si am invatat ca astia de pe pamant nu pot face nimic fara voia Domnului”. Nici vecina iesita la poarta pentru a afla ce treaba avem prin zona nu vrea sa vorbeasca de integrare. Simion Stefu (61 de ani) vine de la cooperativa, cineva i-a facut cadou o pereche de tenisi chinezesti, insa nu-i vin. Cat despre integrare: “a fi bine, numa’ sa fie fabrici si uzine! Dupa integrare cred ca or fi mai multe locuri de munca”. Pe Stefan Ghisa l-am intalnit pe drumul ingust ce ducea spre fosta mina din Nistru. E pensionar si nu e prea multumit de nivelul de trai, dar e convins ca dupa integrare va fi mai bine: “cred ca se va schimba modul de trai. Vor creste veniturile populatiei si cred ca se va moderniza si infrastructura”. Mai jos, in centrul localitatii, oamenii sunt ceva mai sceptici. Iacob Kovalic e pensionar si are indoilei ca “va apuca” integrarea: “e la voia sortii. Eu am trait si razboiul, si comunismul. In fiecare etapa oamenii au sperat ca va fi mai bine, dar vedeti ca de 16 ani nu s-a schimbat nimic”. Situatia e similara si in alte sate. Primarii sustin ca se straduiesc sa-i informeze pe oameni, dar unii, mai ales varstnicii, nu prea inteleg cu se mananca integrarea asta. Liviu Lazarciuc, primarul din Bocicoiu Mare, spune ca satenii asociaza integrarea cu ceea ce asteapta de ani de zile: cresterea nivelului de trai, repararea drumurilor… Pentru altii, 1 ianuarie 2007 e momentul in care problemele de infrastructura se vor rezolva.: “in primul rand, oamenii cred ca se vor rezolva problemele de infrastructura. Si eu cred asta”, crede Ioan Buzdugan, primarul din Remetea Chioarului. Cert e ca pana la momentul integrarii mai sunt doar cateva luni. Vor reusi pana atunci guvernantii sa le explice oamenilor ce ii asteapta dupa 1 ianuarie 2007. Sau ne integram fara tarani? Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro