Întâlnirea Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto

Ministrul Mediului şi Pădurilor, Rovana Plumb, va însoţi delegaţia de experţi români la cea de-a douăzecea întâlnire a ramurii de implemantare a Comitetului de Conformare a Protocolului de la Kyoto, organizată în perioada 11-12 iulie la Bonn, Germania. Evenimentul se desfăşoară sub auspiciile Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC).

Ministrul Mediului şi Pădurilor, Rovana Plumb, va însoţi delegaţia de experţi români la cea de-a 20-a întâlnire a ramurii de implementare a Comitetului de Conformare al Protocolului de la Kyoto, organizată în perioada 11-12 iulie la Bonn, Germania.

Evenimentul se desfăşoară sub auspiciile Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC).

Cu această ocazie, ministrul Mediului şi Pădurilor va avea o întâlnire bilaterală informală cu secretarul executiv al Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, Christiana Figueres.

În 1992, România a semnat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice, ratificată prin Legea nr. 24/1994, angajându-se să acţioneze pentru stabilizarea concentraţiilor gazelor cu efect de seră, în atmosferă, la un nivel care să împiedice perturbarea antropică a sistemului climatic. De asemenea, România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1999, fiind prima Parte aflată pe Anexa I a UNFCCC care l-a ratificat prin Legea nr. 3/2001.

Protocolul de la Kyoto este un acord internațional privind mediul. Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către 160 de țări.

Acordul prevede, pentru țările industrializate, o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% în perioada 2008-2012, în comparație cu cele din 1990.

Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puțin 55 de națiuni (condiție deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiție a fost îndeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului.

După Conferința de la Marrakech, a șaptea conferință a părților semnatare, 40 de țări au ratificat Protocolul de la Kyoto.

În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului. În noiembrie 2004, țările participante erau în număr de 127, inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeelandă, Rusia, cei 25 de membri ai UE împreună cu România şi Bulgaria, precum și Republica Moldova.

Printre țările care nu au ratificat acest protocol se află și Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de seră.

Obiectivul pe termen lung al UNFCCC este „de a stabiliza concentraţiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să prevină interferenţele antropice periculoase cu sistemul climatic.”. Protocolul de la Kyoto este un prim pas în realizarea acestui obiectiv. Acesta stabileşte obiective de reducere a emisiilor pentru multe ţări industrializate, inclusiv majoritatea statelor membre ale UE, şi limitează creşterile de emisii în celelalte ţări:

• Cele 15 state membre mai vechi ale UE au un obiectiv comun de reducere a emisiilor de 8%, sub nivelurile din 1990, până în 2008-2012. Printr-un acord intern al UE, unora dintre statele membre ale UE le este permisă creşterea emisiilor, în timp ce altora li se recomandă reducerea acestora.
• Majoritatea statelor membre noi au obiective de 6-8% faţă de anii lor de bază (în general 1990).

Statele Unite ale Americii, care au un nivel ridicat de emisii de gaze cu efect de seră, nu au ratificat Protocolul.

Se preconizează ca ţările să-şi realizeze obiectivul, în principal prin intermediul politicilor şi măsurilor interne. Acestora li se permite să îşi realizeze parţial obiectivele de reducere a emisiilor prin realizarea de investiţii în proiecte de reducere a emisiilor în ţările în curs de dezvoltare sau în cele dezvoltate. De asemenea, MCD este prevăzut a sprijini dezvoltarea durabilă, de exemplu prin finanţarea de proiecte de energie regenerabilă.

IPCC solicită reducerea emisiilor la nivel global cu aproximativ 50% până la jumătatea secolului XXI. Aceasta implică o reducere a emisiilor cu 60-80% în ţările dezvoltate. Ţările în curs de dezvoltare cu emisii considerabile, precum China, India şi Brazilia, vor fi nevoite să-şi limiteze creşterea emisiilor.

În cadrul UNFCCC se negociază un acord internaţional pentru perioada de după 2012. Obiectivul este să se ajungă la un acord în cadrul conferinţei privind clima, planificată la Copenhaga pentru decembrie 2009.

Multe ţări europene au adoptat programele naţionale destinate reducerii emisiilor. Diverse politici şi măsuri au fost, de asemenea, adoptate la nivelul UE prin Programul European privind schimbările climatice, de exemplu:

• creşterea utilizării energiei regenerabile (eoliană, solară, de biomasă) şi a instalaţiilor de generare combinată a căldurii şi electricităţii;
• îmbunătăţiri în eficienţa energiei, de exemplu în construcţii, industrie, aparate electrocasnice;
• reducerea emisiilor de dioxid de carbon generate de autoturismele noi;
• măsuri de reducere în industria producătoare;

măsuri de reducere a emisiilor provenite din depozitele de deşeuri.