Instantanee culturale baimarene

* Baia Mare este resedinta de judet si unul dintre orasele frumoase ale Ardealului, chiar daca momentan nu trece printr-o perioada prea fasta. Este orasul care are un rau ce trece prin mijlocul targului, are poduri si multe cladiri emblematice. Baia Mare are multe monumente de for public, sau nepublic, imprastiate prin cartierele orasului. Unele se degradeaza, altele au fost distruse si au disparut din constiinta colectiva. Si totusi… Zilele trecut am primit la redactie un mesaj interesant. Eram anuntati ca cineva scoate acoperisul de pe hotelul Minerul. Am fugit pana acolo si, intr-adevar, muncitori cocotati pe acoperis luau tigla rosie ca focul jos. Incercarile de a vorbi cu cineva au fost in zadar. Totul inchis, blindat, barat. Am avut impresia ca muncitorii aflati la cucurigu s-au inchis pe dinauntru. De la aceasta fapta demna de urmarit am ajuns la fel si fel de informatii. „Cineva vrea sa fure tigla”, „Firma care are hotelul e falimentara si lichidatorul recupereaza ce mai poate si ce e vandabil”, „Schimba tigla cu alta ca sa mai justifice niste bani”, si altele in acelasi registru. A trecut o zi si ce au luat jos, muncitorii ce nu au putut fi identificati, au inceput sa puna la loc. Parca eram intr-un film cu prosti! Dupa cateva ore, acoperisul a fost in proportie de 90% din nou acoperit. A plouat un pic si ne-am spus ca este un noroc. S-ar fi udat nenorocirea care se afla in interiorul hotelului. Acum, la sfarsitul saptamanii, aceiasi muncitori, de jos nu se vad deosebiri, au inceput sa decoperteze acoperisul pe cealalta parte a hotelului. Evident ca nimeni nu stie ce se intampla cu adevarat. Printre placile de metal ce acopera cladirea hotelului la parter, am vazut lacatul pe intrarea in sala cinematografului. Cea mai buna sala din oras, cea mai frumoasa, daca ar fi restaurata, sta sa cada, devine o ruina pe zi ce trece. Cinematograful nu este proprietatea celor care au hotelul. Nu intelegem de ce nu se fac in continuare demersuri pentru a recupera aceasta sala. Ele au fost incepute si acum a ramas un demers in pustiu. Sala are o acustica impecabila, afirma cunoscatorii, si mai sunt sanse sa ramana municipalitatii. Trebuie doar un pic de vointa. Poate totusi facem Filarmonica baimareana! O provocare! Plecand de la Minerul, am ajuns la cinematograful Dacia. Dezastru! Se fac lucrari de reabilitare. In sfarsit se poate vedea in interior. Ceea ce se spunea mai demult, ceea ce GAZETA a scris de mai de mult, si de mai multe ori, s-a adeverit. Lucrarea lui Mihai Olos, cea care innobila scara de acces in sala cinematografului, nu mai exista. Pe tavan mai era o lucrare de arta a unui artist plastic bucurestean, daca nu ne inselam, nici nu mai are importanta, parca. Doua lucrari importante au disparut din patrimoniul Baii Mari. Se spunea mai demult ca cei care au inchiriat cinematograful, cei care au cinematograful, sau bucati din el, ca sunt mai multe variante, au distrus sau au furat una din lucrarile de mari dimensiuni ale lui Mihai Olos. Este o crima culturala si ne-am dori ca autoritatile sa vada ce s-a intamplat la cinematograful Dacia. Speram ca nu isi baga picioarele in continuare in zestrea culturala a Baii Mari, un oras perceput ca fiind mineresc, dar care are multe minunatii pe care, iata, nu stim sa le protejam. Ne dorim ca demersul nostru sa fie ca un denunt penal, iar autoritatile sa vada unde si cine si-a permis sa distruga o opera de arta a unuia dintre cei mai respectati artisti maramureseni, romani, un artist universal. De parca nu ar fi fost de ajuns, am ajuns din nou in Centru Vechi. Din intamplare, am privit celebrul monument aflat intr-o stare de dezagregare accentuata. Iata ce a ajuns sa fie. Loc de odihna pentru cei ce beau si dorm pe acolo si loc de odihna pentru cainii vagabonzi. Macar maidanezii sa profite de pe urma chestiei care a costat o caruta de bani. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro