Insemnari din „Tara lui Pintea”

Un targ retras dupa coama Pietrisului. Doar cand e zi de marturie, zgomotul se ridica deasupra stradutelor inguste. La finele lui Martie, scriitorii s-au adunat spre a sarbatori poezia, daruind lapusenilor versuri adunate in carti si reviste. Mai nou, Targul de pe malul Lapusului are poarta de intrare cu litere cioplite, incat tremura soferul de TIR cand se apleaca sa treaca pe sub ea, de spaima haiducului Pintea si-a ortacilor lui pititi prin ceturile ce coboara de pe Pietris. Iara umbra justitiarului erou legendar, ca un gand ascuns, ca un tremur imperceptibil, se strecoara in inima calatorului ce paseste dincolo de poarta, si, cu atat mai mult, in constiinta functionarului public, a agentului de circulatie, a micului intreprinzator sau a parvenitilor vremii, incat peste targusor domneste ordinea si disciplina, ca intr-o cazarma. Dara sa lasam deoparte aspectele administrative si de amenajare urbana (desi despre tunuri tot vreau sa aduc vorbire) si sa ne apropiem cu pas linistit si cu sufletul deschis de asezamantul de cultura al Tarii Lapusului. Facem popas in fata cladirii, cat sa ne aducem aminte ca aici, pe vremuri, cultura era la ea acasa, cu lansari de carte si teatru, cu hori din grumaz si spectacole de folclor autentic, cu toate cele trebuincioase unei institutii ce reprezinta cultura lapuseana. Insa, venit-au vremi de restriste, iar in cladirea pazita de tunuri abia de mai rasuna din cand in cand cate-o batuta pe picior. Speranta avem, ca odata ce asezamantul va intra sub patronajul spiritual al regretatului filosof Vasile Grigore Latis, iar respectul pentru scrierile si numele sau se va regasi si intr-o viziune manageriala cu deschidere pentru adevaratele fapte de cultura, muzele vor reveni in Casa de Cultura din centrul targului. Pana atunci, vorba poetului, cand se aud (vad) tunurile, tac muzele… Folosind tehnica basoreliefului, pentru a scoate in evidenta anumite lucruri de valoare si prin comparatie, dar si prin jocul de lumini si umbre, am purces la a va povesti ce-am vazut saptamana trecuta in Targu Lapus. Nu pentru a condamna inadins starea de moleseala a celor ce „administreaza” asezamantul cultural, ci pentru a arata ca proiectele culturale sprijinite de oameni cu suflet reusesc sa se concretizeze si sa marcheze un punct literar notabil pe harta culturala a Maramuresului. Concret, este vorba de o manifestare culturala care a oferit orasului trei productii literare si jurnalistice: cartea poetului Zorovavel Petrehus - „Insemnari din inconstient”, un nou numar al „Caietelor cenaclului Ion Filip” si o varianta noua a ziarului local, „Gazeta Lapuseana”. Nu e lucru tocmai usor sa lansezi un produs cultural in celebra versiune 3 in 1 (aici, carte, caiet si gazeta), avand in vedere ca atat coordonarea, cat si investitia materiala a cazut in mare parte in sarcina scriitorului Paul Beldi Ladislau. Cu „apucaturi” de vechi boier, sustine de ceva vreme creatia literara de pe malurile Lapusului, avand curajul chiar sa initieze o mini-tabara de literatura in batatura, unde a adunat peste 30 de scriitori. In dulcele viers al frunzei lui Nucu Pandrea, manifestarile culturale lapusene prind contur, devenind traditie pe Valea Lighetului. Revenind la manifestarea de saptamana trecuta, ne facem o datorie in a multumi acelor oameni care inca mai cred si isi iau in serios pasiunea pentru literatura, reusind sa ofere lapusenilor carti si reviste reprezentative. Astfel, alaturi de poetul-debutant Zorovavel Petrehus au stat scriitorii Ioan Burnar, Nicolae Scheianu, Ion Iuga Maramureseanu, Simona Pop, Vasile Tomai, Paul Beldi Ladislau, Ovidiu Git, Stefan Bisztricki Florian si artistul Nucu Pandrea, intr-o sarbatoare a poeziei in targul de pe malurile Lapusului. Iar dupa ce gazdele au intins masa bogata intre sculpturile lui Perta Cuza si frunza a prins a doini, am inteles la ce se referea Nicu Scheianu cand repeta obsesiv intr-un poem: „sa ma fi nascut si eu intr-un orasel de provincie...” Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro