Inlocuitorul lui „El lider maximo”

Chestiune de timp: Raul Castro este ultimul dintre cei sapte fii ai lui Angel Castro, cu cinci ani mai mic decat Fidel Castro, a fost revolutionar in Sierra, dar eclipsat de “Che” Guevara si Cienfuegos, in fine ministru al Apararii si numarul doi in guvernul cubanez. Dar oare cand ii va veni randul lui Raul..., se intreaba Corriere della Sera, citat de Rompres. Trecerea anotimpurilor nu este in favoarea sa. A intuit acest lucru in urma cu 30 de ani, intr-un discurs rostit in fata Comitetului central al Partidului Comunist, la Havana: “un minut dupa celalalt, timpul ne prezinta nota sa de plata inexorabila. Si ne scurteaza viata”. Chiar daca el lider maximo i-ar preda timona, nu ar fi realist sa ni-l imaginam multa vreme la putere, fiindca Raul Castro si-a sarbatorit zilele acestea 75 de ani de viata: la aceasta varsta mai poate fi oare considerat succesorul lui Fidel? Pentru Constitutia cubaneza (articolul 94) nu exista nici o indoiala: “In caz de absenta, boala sau moarte a presedintelui, functia va fi preluata de prim-vicepresedinte”. Chiar Fidel a avut grija in repetate randuri sa-l “investeasca” pe fratele mai mic; prima data oficial, in 1985: Raul la putere, afirma Fidel, este “o certitudine”. Dispozitivul castrist De cealalta parte a Golfului, vecinii, eterni dusmani si deci atenti observatori, americanii, confirma ca intre cei doi frati intelegerea ramane puternica: “Daca nu ar fi asa, Fidel l-ar fi concediat deja. In schimb, Raul este foarte respectat si este considerat inca in deplinatatea facultatilor”, afirma Frank Mora, expert in probleme cubaneze al Institutului militar din Washington. “Trebuie luat foarte, foarte in serios”, adauga colegul canadian Hal Klepak. Considerat o persoana dura, autoritara - unii isi amintesc si de represiunea “contrarevolutionarilor” din anii ‘60, dupa rasturnarea dictatorului Batista - si chiar brutala. Multi il considera insa o persoana serioasa si credibila, care ar fi in masura sa controleze, fara probleme, dispozitivul castrist. Si sunt multi si cei care spera: o predare a puterii “soft” intre frati ar merge pe linia continuitatii - dar si a capacitatii “de ghepard” a regimului de a “se schimba pentru a dura” (aluzie la fraza din romanul Ghepardul, de Giuseppe Tommasi di Lampedusa, “sa schimbam totul, pentru ca totul sa ramana asa cum este”). In favoarea predarii stafetei sunt si cei care au interese comerciale in insula: potrivit unor analisti, Raul ar conduce Cuba spre o ulterioara deschidere capitalista. Dupa modelul chinez de “socialism-liberal”, pentru care a manifestat un interes accentuat in timpul vizitei efectuate la Beijing in 1997. Se spune ca a fost foarte curajos in perioada Revolutiei, dar niciodata carismatic, nici capabil sa starneasca entuziasm. El a fost, inainte de Fidel, cel care a “descoperit” comunismul, cu calatoriile sale la Moscova si la Praga; el l-a intalnit in Mexic pe Ernesto Guevara, care i-a inteles forta si l-a adus in Cuba; el a faurit pretioasele relatii cu URSS si a elaborat apoi strategiile pentru a aborda prabusirea blocului socialist (privind spre China). Dar mai cu seama, el a fost cel care a strans randurile in jurul lui Fidel. Totusi, locul sau a fost intotdeauna in umbra. Iar multi, acum cand “el lider maximo” se apropie de varsta de 80 de ani (in august), iar cel mai mic a implinit 75, se intreaba daca este cazul sa-l scoata din culise chiar in momentul crepusculului. Insusi Fidel si-a pus intrebarea. In Le Monde Diplomatique, presedintele cubanez abordeaza problema succesiunii, afirmand: “Raul incepe sa se apropie ca varsta de mine, anii continua sa se adune... Noile generatii sunt cele care le inlocuiesc pe celelalte, pe cele mai vechi...” Corriere della Sera