Ingineria boierilor PNL

Pe terenul aflat in fata Spitalului Judetean de Urgenta Baia Mare se ridica un supermarket (investitie benefica, daca tot vrem sa promovam concurenta si o piata libera). Numai ca pana la a se ajunge la constructia mega-magazinului, mai multi “oameni de bine” din Consiliul Local Baia Mare, dar si din alte zone politico-financiare, au tras sforile pentru a-si vedea, o data cu aprobarea construirii magazinului, si propriii saci in caruta intereselor personale. Un exemplu de afacere tipic romaneasca in care pierzatorii sunt Statul, respectiv noi, contribuabilii. SC Kaufland Romania, filiala unui puternic concern din Austria, s-a aratat interesata de construirea unui supermarket in Baia Mare, iar reprezentantii societatii au pornit demersurile pentru gasirea unei locatii. Terenul considerat corespunzator se situeaza intre raul Sasar si strada George Cosbuc, in fata Spitalului Judetean (de la Biserica ortodoxa aflata in constructie, inspre cladirea care gazduieste Inspectoratul Teritorial de Munca). Acest spatiu, ca si acela pe care s-au ridicat constructiile ce „infrumuseteaza” zona, face parte din ceea ce in urma cu vreo 5-6 ani fusese botezat, pompos: „Parcul tineretului”. Pentru ca memoria nu ne joaca feste, ne amintim ca pentru acest parc s-a primit chiar o sponsorizare de 15.000 de dolari, bani care n-au fost utilizati pentru crearea de locuri de joaca pentru copii, plantarea copacilor, a gazonului... In schimb, in zona au rasarit, ca si ciupercile dupa ploaie, fel si fel de constructii aprobate cu frenezie de toti consilierii locali din ultimele trei mandate. Topazul de pe Sperantei Pe firul acestei afaceri, a aparut un nume “greu” in politica maramureseana, un nelipsit al tranzactiilor mobiliare, imobiliare, de tot felul: actualul deputat Ioan Hoban. Nasul de copoi dresat sa amusineze afacerile banoase i-au aprins liderului liberal beculetul de alarma. La acea vreme, printre alte proprietati, Hoban detinea un teren de peste 3 hectare intr-o zona „moarta”, respectiv intre strazile Sperantei si Topazului. Insa acesta nu a constituit un impediment pentru actualul deputat, la acea vreme consilier local, pentru a demara discutiile cu firma austriaca, reprezentata in Romania de SC Baca Romus. Din motive „necunoscute”, aceasta firma cumpara terenul lui Hoban (la un pret despre care se spune ca ar fi fost consistent). Toate actele legate de aceasta tranzactie au fost redactate de avocatii bucuresteni ai firmei. Dupa aceasta miscare, neeconomica daca gandim in spiritul economiei de piata, SC Baca Romus porneste ofensiva pentru detectarea terenului necesar amplasarii supermarketului. Terenul a fost gasit, asa cum am mentionat, pe malul Sasarului, in vecinatatea bisericii ortodoxe de langa Spital. Pentru super-magazinul „cu marfuri ieftine” (cum ne lumineaza un panou publicitar plantat acolo) era nevoie de circa 1 hectar. Avand terenul lui Hoban, societatea Baca Romus propune Consiliului Local un schimb de terenuri. Cel plin de maracini, contra unei bucati din fostul Parc al Tineretului. Evident, aceasta solicitare s-a facut in mai multe etape, cu mai multi actori-consilieri locali si pe parcursul mai multor luni. Modificarea Planului Urbanistic Am pornit pe urmele acestei afaceri, curioase doar la prima vedere, in fapt, una foarte normala in cazul nenorocitei de tranzitii romanesti. Am ajuns sa ne minunam de cate se intampla in minunatul municipiu. Terenul aflat in fata Spitalului Judetean din Baia Mare a apartinut mai multor persoane, care au fost expropriate in timpul regimului comunist. Dupa ‘90, Primaria Baia Mare a oferit o bucata de 150 de metri lungime din acest teren unei parohii (cu drept de folosinta de 50 de ani), pentru construirea unei biserici. Constructia Bisericii cu hramul „Nasterea Domnului” a inceput instantaneu, dar nu s-a finalizat nici azi (intre timp, terenul a fost solicitat de fostii proprietari, dar nimeni nu le-a solutionat cererea - caz asupra caruia vom reveni). La mijlocul anilor ‘90, reprezentantii parohiei au dorit sa delimiteze terenul si datele problemei s-au schimbat, pentru ca intre terenul Bisericii si strada trebuia lasat un spatiu de cativa metri, iar intre teren si malul Sasarului un alt spatiu, pentru construirea unei piste de biciclete. Si s-a inaintat cu imprejmuirea inspre vest. In 2003, SC Kaufland (prin intermediul reprezentantei acesteia, SC Baca Romus) si-a manifestat interesul de a construi in zona un supermarket, langa Biserica. Desi exista un Plan Urbanistic Zonal care prevedea un parc, acesta a fost modificat si s-a aprobat un nou plan care includea si magazinul (fara a se renunta la ideea pistei de biciclete), dupa ce, in prealabil, un teren de 1,2 ha a fost scos din domeniul public al Municipiului Baia Mare si trecut in domeniul privat. In aceeasi hotarare de Consiliu Local, care viza trecerea respectiva, se mentiona ca o suprafata de 0,5 ha din terenul respectiv va fi vandut prin licitatie publica. Nu a trecut decat o luna si datele problemei s-au schimbat radical, iar licitatia nu a mai avut loc. Nimeni nu stie nimic Numai ca mai exista o problema. Kaufland detinea doar 1 ha de teren, iar restul de 2.000 mp, erau inca in posesia parohiei. S-a tratat “elegant”, s-au promis multe, si preotul paroh a fost de acord sa lase terenul pentru construirea unei parcari (care urma sa deserveasca atat magazinul, cat si Biserica). Cei 2.000 mp au fost cumparati cu 168.000 euro de firma Baca Romus (in favoarea Kaufland), fara licitatie, asa cum au decis aceiasi admirabili consilieri locali. Dupa toate etapele, Kaufland si-a intabulat un teren de 1,2 ha in fata Spitalului, unde construieste un supermarket. Biserica s-a ales cu un teren ciuntit, in suprafata de 0,9 ha, intabulat si acesta, iar Ioan Hoban si-a vandut terenul de pe “Depozitelor” cu cateva sute de mii de euro, deci toata lumea e multumita. Ce a castigat Consiliul Local Baia Mare? Nimic. S-a ales cu un teren intr-o zona moarta. Viceprimarul Istvan Ludescher a declarat despre acest „biznis” cu iz balcanic: “terenul a fost dat in folosinta Bisericii pe o perioada mare de timp, asa cum s-a procedat dupa 1990. Inca din acea perioada exista un Plan Urbanistic Zonal, care prevedea construirea unui parc. Dupa ce au aparut cei de la Kaufland, s-a intocmit un alt Plan Urbanistic, care viza construirea unui supermarket. In acel plan este prevazuta constructia unei alei pentru biciclete si a unei punti pietonale peste Sasar, in dreptul magazinului. Conform autorizatiei de construire, realizarea aleii si puntii cade in sarcina celor de la Kaufland.” Este curios ca viceprimarul UDMR nu este la curent cu defavorabilul schimb de terenuri. Nici Rodica Brad (secretarul Primariei) nu cunoaste prea multe. Nici consilierii Puterii. Nici cei ai Opozitiei. Nimeni nu stie nimic, normal, avand in vedere ca este vorba de Hoban. Toti sustin ca nu stiu de vreo „afacere” pe spatele proiectului Kaufland. Am constatat ca nici nu se stie cine a venit cu firma, cu ideea. Pe de alta parte, neoficial, majoritatea consilierilor stie de poveste, dar… Argintii Vasile Dodea, preotul paroh al Bisericii Nasterea Domnului, isi aminteste cum a decurs afacerea: “in anul 1990, Bisericii i s-a dat un teren de 1,7 ha, prin concesiune. De-a lungul strazii se intindea 150 de metri. In perioada ‘97 - ‘98, mi s-a spus ca trebuie sa lasam un spatiu, in caz ca se lateste drumul. Ni s-a recalculat suprafata si am inaintat (pastrand totalul de 1,7 ha) inspre zona Meda cu 26 de metri. Alexandru Matei, care lucra la sistematizare la Primarie, a semnat planul de situatie intocmit de Institutul de Proiectari Miniere, impreuna cu un alt reprezentant al Primariei, iar noi am imprejmuit suprafata. Apoi, de la Primarie mi s-a cerut procesul - verbal intocmit cu ocazia delimitarii suprafetei, dar asa ceva nu aveam, pentru ca Matei murise. Aveam doar plansele de urbanism. Trecand prin sedintele de Consiliu Local (CL), noua configuratie a terenului a fost respinsa. Au aparut cei de la Kaufland. Am fost contactat de CL, rugandu-ma sa fiu de acord sa cedez suprafata ingradita in plus, pentru ca austriecii ne vor ajuta la Biserica, vor face o parcare comuna pentru magazin si Biserica. Mai mult, au promis, prin reprezentantul lor de la Bucuresti, ca vor muta gardul pe cheltuiala lor si ca atunci cand va functiona cantina sociala pe care intentionam sa o ridicam in curtea Bisericii, ne vor sponsoriza cu produse alimentare. Daca nu acceptam varianta propusa, CL avea posibilitatea retragerii dreptului de folosinta pentru acea suprafata in plus. Dar cei de la Kaufland au zis ca daca nu ajungem la o intelegere, vor face parcarea deasupra magazinului. Problema s-a discutat in Consiliul parohial si s-a decis cedarea pe cale amiabila a acelei suprafete. In compensatie, nemtii au donat in contul parohiei suma de 30.000 euro (1,3 miliarde lei la acea data), pentru pictura Bisericii. Acum, ceea ce are Biserica este un teren de 0,9 ha, intabulat.” Desi fostilor proprietari in zona nu li s-a retrocedat terenul, Consiliul Local a derulat diverse afaceri cu aceste terenuri. Am stat de vorba cu proprietarul terenului de sub actuala biserica, nemultumit de modul in care Primaria a gestionat retrocedarea si vom reveni cu amanunte interesante. Sa amintim si de faptul ca in toata aceasta nebunie cu terenuri si constructii nu s-a tinut cont ca la doar 50 de metri este Spitalul Judetean si ca, potrivit legii, Spitalul are nevoie de un spatiu „sa respire”... Vom reveni. Ioan Hoban: „O afacere buna pentru Primarie!” Deputatul Ioan Hoban considera ca la afacerea Kaufland nu a pierdut nimeni, ba din contra: „in ultimii trei ani eu am vandut circa 5 hectare din terenul primit de parintii mei la Legea 18. L-am vandut cum am putut, prin ziar, prin agentie. Deci, cine a vrut teren l-a cumparat. Cu ce s-a ales Primaria, Consiliul Local (CL) din schimbul de terenuri? In opinia mea CL s-a ales… a fost foarte rentabil, deoarece a fost un raport de 1 la trei. Am a dat 3,5 ha si s-a primit 1 hectar. A fost rentabil pentru ca CL nu avea suficient teren pentru retrocedari etc. Trebuia sa se finalizeze Legea 18. Nu este numai acest caz, a mai fost si cu AGECOM si cu altii, in sensul sa se castige suprafete mai multe ca sa se poate asigura teren pentru Legea 18. Am toate actele, a fost totul legal, am grija sa nu gresesc. Acum nu ma mai ocup de afacerile mele, dar va pot pune la dispozitie orice act. Vad ca reprezint un interes deosebit si cu terasa, si cu parcarea. Da, sunt o persoana publica si nu am nimic de ascuns!” Ce-a vandut Hoban? Istoria terenului din zona “Depozitelor” e simpla. Acel teren a apartinut lui Pavel Hoban, tatal deputatului Ioan Hoban. S-a restituit in baza Legii Fondului Funciar si a fost vandut catre copiii lui Ioan Hoban, respectiv Paul Andrei Hoban si Maria Andreea Hoban, minori, cu interdictie de vanzare fara acordul parintilor. Printr-o procura speciala, parintii Ioan si Steluta Doina Hoban, erau imputerniciti de copii sa vanda terenul. Ceea ce s-a si intamplat in 19 mai 2003, cand cele 3,3 ha teren au fost instrainate catre SC Baca Romus SRL, cu sediul in Bucuresti, societate detinuta in proportie de 100% de grupul Bank Austria Creditstalt Leasing GmbH. Firma austriaca este una cu o putere financiara remarcabila in tara de origine, avand ca obiect de activitate operatiuni de leasing imobiliar international si construirea de magazine de tip Kaufland in Romania. Dupa ce, in 19 mai, terenul de pe “Depozitelor” a fost intabulat, la exact o saptamana, in 26 mai, consilierii locali (printre care si Ioan Hoban) au aprobat un schimb de teren intre cel proaspat achizitionat de Baca Romus de la Hoban, cu un teren de circa 1 ha, amplasat pe strada George Cosbuc, in fata Spitalului Judetean (cel scos din domeniul public). Uitand ca in urma cu o luna votasera vanzarea terenului prin licitatie, consilierii au acceptat schimbul respectiv, multi dintre ei fara sa stie ce se ascunde in spatele afacerii si ca tocmai incarca sacii in caruta lui Hoban. Oameni care cunosc bine afacerea “schimbului” ne spun ca pretul terenului de pe “Depozitelor” nu a fost platit de austrieci lui Hoban pana ce consilierii locali au votat schimbul cu terenul din fata Spitalului. Asa se explica graba derularii evenimentelor. Le-au furat terenul! Unul dintre mostenitorii familiei Sebok ne-a declarat ca familia sa este cea care a detinut terenul respectiv inainte de expropiere: „aveau terenul si o casa care era amplasata in locul in care acum se afla magazinul Aurora. Era proprietatea lui Ludovic Sebok si casa a fost demolata in 1981. Dupa 1990, am depus actele pentru retrocedarea terenului. Dar, dupa cativa ani, in care nu s-a intamplat nimic, am aflat ca acestea s-au... pierdut! Am fost la secretarul Primariei, Rodica Brad, si i-am prezentat situatia, dar mi-a spus ca atata lucru putem face si noi, sa dam nitel teren Bisericii. I-am spus sa dea ea, daca doreste. Dar un teren de 10.000 mp deja fusesera dat Bisericii prin hotarare de Consiliu Local. Apoi, am intocmit un nou dosar, dupa aparitia Legii 10/2001, solicitand despagubiri pentru o suprafata de 7.114 mp. Nici pana in ziua de azi nu s-a facut nimic.” Nicolae TEREMTUS, Ciprian DRAGOS