Ingerul pazitor al copiilor s-a mutat la cer

* O zi de toamna, in miezul iernii, puhoi de lume adunata, un sicriu, flori, discursuri si un pustiu imens. Dupa o suferinta lunga, Anton Wirtz, unul dintre cei mai mari medici si oameni pe care i-a avut Maramuresul, s-a stins. Dupa mine, necrologurile ar trebui sa fie albe. Foi goale si pustii. Pentru ca marile dureri sunt mute. Imi revine insa onoarea si responsabilitatea de a scrie, pentru ultima data, de Anton Wirtz, desi stiu ca de aceasta data n-o sa mai sune sa-mi spuna ca ne citeste, ca ne admira, ca ne respecta. Stiu ca oricate epitete si exemple as folosi, tot n-ar ajunge sa-l descriu intru totul. L-am cunoscut (din pacate tarziu), pe vremea cand se lupta pentru sectia de Pediatrie a spitalului. Era pensionar, suferise un stop cardio-respirator, avea stimulator cardiac, dar el lupta pentru sectia de pediatrie a spitalului si masurile absurde care au inchis un loborator dotat la standarde europene. Pentru multi, parea un fel de Don Quijote, care in loc sa se relaxeze in statiuni si sa-si traiasca linistit batranetea, consulta pacienti chiar si acasa, la orice ora, cauta donatii pentru spital si lupta pentru dreptatea copiilor. Pentru cei care l-au vazut insa in cabinetul micut, intesat de jucarii, totul era clar: nu putea trai altfel. Parea un bunic care-si ingrijeste nepoteii, ii mangaie pe frunte si le da ciocolata. N-a purtat niciodata halat, pentru a nu crea o bariera intre el si pacienti. N-a refuzat niciodata, indiferent de ora, un bolnav si n-a cerut, niciodata, un leu, nimanui. Traia intr-o casuta modesta, dar cocheta si spunea zambind ca adevarata lui avere sunt pruncii Sighetului pe care i-a facut sanatosi. Din salariul lui le cumpara medicamente, lapte, miere, fructe din piata. In timpul liber, pe vremuri, instruia viitoarele mame, eleve ale liceelor sighetene. Desi ca origini era neamt, avea un atasament fata de Tara rar intalnit. Si, desi vazuse si cunoscuse toate cusururile oamenilor, ii iubea asa cum erau si ii respecta. Avea un fel de a da binete si a a conversa, incarcat de atat de mult respect, incat „paraliza” orice urma de rautate sau badaranie. Incheia discutiile cu „onoarea a fost de partea mea”. Niciodata n-am simtit in vocea sau gesturile lui vreo urma, oricat de vaga, de lauda de sine. Cu modestia care il caracteriza, povestea ca, toate bisericile din Sighet, indiferent de cult, s-au rugat pentru el cand a facut stop cardiac si ca, dupa iesirea din spital, copiii il intampinau cu buchetele de ghiocei. In noiembrie, la Gala premiilor GAZETEI, ne-a sunat de pe un pat de spital din Germania. Castigase marele premiu „O viata pentru Maramures”. Era mandru, magulit si hotarat sa se intoarca. Apoi, a inceput sa se stinga. Cu patru-cinci zile inainte de a muri, a tinut sa ne multumeasca pentru tot si toate. Am simtit ca-si ia ramas bun si am vrut sa protestez. Mi-a raspuns, cu voce slabita, ca uneori medicii nu-ti pot da sanatate daca Dumnezeu ti-a pregatit altceva. Apoi am aflat vestea si mesajele din partea prietenilor, cunostintelor, numelor mari din toate domeniile au inceput sa curga. Pentru toti, s-a stins un mare prieten, un mare medic, un mare OM. Un inger pazitor al copiilor. Daca exista oameni care traiesc fara regrete, doctorul Wirtz a fost unul dintre ei. Pentru noi, ramane in schimb pustiul, foaia alba si un cabinet gol. Chiar daca stim, cu totii, ca locul ingerilor e in Rai. P.S. Onoarea a fost de partea noastra. „Inainte de a pleca in lumea de taina nebanuita a nesfarsirii Dumnezeiesti, as vrea sa-i spun ca ramane in constiinta noastra unul dintre cei mai de onoare cetateni de onoare pentru ca viata lui a fost cautarea si implinirea unui vis. O lectie de speranta si iubire sub lumina nepieritoare a credintei. Si daca Octavian Paler are dreptate ca prin moarte, sufletul omului se muta intr-o stea, cu sufletele cernite de durere si cu ochii in lacrimi vom cauta mereu in pulberea de stele de pe bolta cereasca, steaua noastra norocoasa” - Eugenia Godja, primarul municipiului Sighetu Marmatiei Maxima latineasca ne indeamna ca despre morti sa vorbim numai de bine. Doctorul Anton Wirtz nu are nevoie de aceasta concesie postuma pentru ca despre el, in viata fiind, nu se putea vorbi decat de bine. Afirm aceasta cu toata responsabilitatea si in deplina cunostinta de cauza, avand in vedere cele peste patru decenii de cand il cunosc pe marele defunct. Ca atare, pot afirma, cu profunda convingere, ca prin trecerea in nefiinta a doctorului Anton Wirtz a disparut un OM, cu o probitate civica si profesionala desavarsita, modest, de o generozitate fara margini, cinstit si drept, de o verticalitate de admirat, de o luciditate rar intalnita, om cu frica lui Dumnezeu” - Prof. Dr. Adrian Georgescu, membru al Academiei de Stiinte medicale, fost director al Institutului Mama si Copilul „Viata ta, aici, pe pamant, a fost frumoasa, pentru ca ai clocotit pentru fiecarte necajit. Iubind copilul, iubind deci intotdeauna viitorul, te-ai daruit asa cum putini stiu sa o faca, cu adevarat. Pleci in lumea cea buna, stiind ca ti-ai facut din plin datoria. Eu, care am trudit, iubind de asemenea copilul, spun cu mana pe inima ca nu ai trait degeaba, ci ai fost unul dintre cei mai mari pediatri ai tarii” - Prof. Dr. Nicolae Miu Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro