„Îngerul morţii” şi cei şapte pitici din Rozavlea

Familia Ovitz din Rozavlea este singura care a supravieţuit în întregime holocaustului, deşi a „beneficiat” de un tratament special din partea lui Josef Mengele, sinistrul medic poreclit „îngerul morţii”. Trupa celor şapte pitici, Liliput, a devenit celebră în întreaga lume. Sătenii spuneau că după concerte se întorceau în sat cu saci de bani. Tot ei au adus prima maşină în Rozavlea. Acum, familia Ovitz a ajuns subiect de film, cu eroii din Harry Potter.

Pentru maramureşeni sunt “piticii din Rozavlea”. Pentru lumea întreagă sunt “piticii care l-au învins pe doctoral morţii, Mengele” şi au supravieţuit holocaustului. O poveste ca-n filme, despre o viaţă de om trăită la un metru şi zece.

În perioada interbelică, după ce Regele Carol al II-lea le-a văzut numerele: cântece româneşti şi ungureşti interpretate la instrumente mici, fraţii Ovitz, sau trupa Liliput, deveniseră celebri în întreaga Europă. Sătenii spuneau că după concerte se întorceau în sat cu saci de bani. Tot ei au adus prima maşină în Rozavlea.

De fapt, ei erau o familie normală, din Rozavlea. Tatăl lor, Shimshon Itik Ovitz s-a căsătorit de două ori cu femei de înălţime normală. Din cei 10 copii, şapte erau pitici. Prin 1930, fraţii Ovitz s-au apucat de cântat. A început un vis frumos, care însă s-a prăbuşit odată cu cel de-al Doilea Război Mondial. Au fost duşi toţi la Auschwitz şi au devenit cobaiul celebrului medic Josef Mengele. Îi numea adesea “familia mea de pitici”. Pentru el, aceştia reprezentau o ilustrare perfectă a anormalului. Curiozitatea lui i-a ţinut însă în viaţă. Familia de pitici devenise obiect de studii şi, atâta timp cât medicul era interesat de ei, preferau să ajungă la laborator, nu în camera de gazare.

Mai mult, familia Ovitz spune că o altă familie de pitici ajunsă în lagăr a fost fiartă de vie, aşa că, pentru ei torţionarul Mengele a devenit salvator. Se spune că celebrul doctor chiar a filmat reprezentaţia artistică a piticilor ca să-i arate lui Hitler ce lucrează.

După eliberarea din lagăr, au pornit pe jos acasă, 7 km. Dar după Război lumea se schimbase. Nu mai gusta nimeni circul lor, pentru că aveau “circ” în viaţa de zi cu zi. Aşa că, “Ovitzii” s-au mutat la Sighet. Casa lor a ajuns la un tânăr, iar maşina a fost dezmembrată de săteni.

Apoi, familia s-a mutat în Israel. Acolo, la Haifa, au început o viaţă nouă, cu o trupă nouă: “Cei şapte pitici de la Auschwitz”. 

Ultimul supravieţuitor al familiei de pitici, “Perla Ovitz”, a murit în 2001, măsurând… 75 de centimetri. Povestea lor a rămas însă vie. Piticii din Rozavlea au impresionat o lume întreagă cu destinul lor.

În toamna acestui an, echipa canalul de televiziune ITV din Marea Britanie va filma la Rozavlea, Vişeu de Jos şi Sighetu Marmaţiei un documentar despre familia Ovitz. Prezentatorul filmului va fi actorul Warwick Davis, cunoscut publicului românesc din numeroase filme de mare succes, printre care „Harry Potter” şi „Războiul stelelor”.

Pentru maramureşeni, ei rămân “piticii din Rozavlea”. Pentru lumea întreagă sunt “piticii care l-au învins pe doctorul morţii, Mengele” şi au supravieţuit holocaustului. O poveste ca-n filme, despre o viaţă de om trăită la un metru şi zece şi cu certitudinea că, în sufletele lor, toţi cei 7 pitici au fost nişte uriaşi.

Prima baie şi prima maşină din sat

„Erau 7 pitici, 5 băieţi şi două fete. Aveau maşină, baie, la acea vreme. Mergeau peste tot, erau iubiţi de oameni. În Rozavlea stăteau aproape de primărie, când au filmat aici documentarul, se vedea încă bazinul de la baie. Oamenii îşi amintesc şi acum cu plăcere de ei. Erau pe atunci mulţi evrei în Rozavlea. Până prin 62 mai trăiau în sat vreo 6 familii de evrei, fiecare se ocupa cu altceva. Unul achiziţiona piei, altul fructe de pădure şi melci, unul era referent la primăriei, cu terenurile etc. Eu am însoţit echipa de filmare din America când au făcut primul documentar aici” - Gheorghe Vişovan, fostul primar din Rozavlea.

Unul dintre cele mai odioase personaje ale celui de-al Treilea Reich a fost, fără îndoială, doctorul nazist Josef Mengele, născut la 16 martie 1911, în orăşelul Gunzbourg, într-o familie înstărită de industriaşi catolici, tatăl având o fabrică de construcţie de maşini agricole. Părinţii săi, Walburga şi Karl, au mai avut doi copii, pe Karl şi Alois. În anul 1939 s-a căsătorit cu Irene Schoen, cu care a avut un fiu, Rolf. Activitatea sa se va desfăşura, începând din 1940, în cadrul Institutului Eredităţii Biologice şi Purităţii Rasiale. În 1943 a fost trimis în complexul de lagăre de concentrare nazist din Auschwitz, Silezia, pentru a înlocui un medic care era bolnav. La 24 Mai 1943 a devenit medic militar al aşa-zisului “lagăr al ţiganilor” din centrul concentraţionar Auschwitz-Birkenau. În august 1944, acest lagăr a fost închis şi toţi prizonierii gazaţi. Mengele a devenit apoi ofiţerul-şef al medicilor de la Birkenau, însă nu şi la Auschwitz, unde şef era Eduard Wirths.

Mengele şi-a primit renumele de “înger al morţii”, ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în cursul cărora a desfăşurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obişnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deţinuţilor. Printre experimentele lui Mengele se numărau injectarea unor substanţe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre şi alte operaţii brutale şi cel puţin o tentativă de a transforma o pereche de gemeni în “siamezi” prin sutura venelor lor. Un alt experiment monstruos a fost introducerea deţinuţilor în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.

După capitularea Germaniei, s-a stabilit pentru o perioadă la Viena, apoi pleacă în Argentina, la Buenos Aires, unde va deschide un cabinet pe Calea Virey Ortiz 970, sub numele de Fritz Fisher. În 1959 a zburat la Altos, Paraguay, deoarece adresa i-a fost descoperită de vânătorii de nazişti, s-a mutat la Embu, un oraş mic, în apropiere de Sao Paulo, Brazilia. Mengele a murit în 1979, după ce a suferit un atac cerebral, în timp ce înota. Treisprezece ani mai târziu, identitatea sa a fost confirmată de teste ADN. În jurnalele sale, acesta susţinea că dacă omenirea nu va adopta programe de purificare a rasei, precum cele pe care le experimenta el la Auschwitz, rasa umană va fi blestemată, “chiar şi fără   război”.

Pitici, celebri şi bogaţi “Într-o familie de evrei s-au născut 9 fraţi, dintre care 7 pitici. Părinţii au hotărât să-i dea la şcoala de muzică la Sighet, au învăţat să cânte la instrumente şi la voce şi au înfiinţat trupa Liliput. Iniţial au cântat la restaurante, apoi aveau concerte. Au ieşit şi în străinătate un pic, au devenit cunoscuţi şi foarte-foarte bogaţi. Ei au fost primii din Rozavlea care şi-au cumpărat autoturism prin 1934-1935. Apoi a venit Războiul, n-au mai cântat, au rămas acasă. Apoi a venit Holocaustul, au fost duşi iniţial la Dragomireşti, apoi la Auschwitz. Acolo, când au coborât din tren, i-a zărit doctorul Mengele.

A început să facă toate tipurile de experimente pe ei, transfuzii de sânge, experimente sexuale. El vroia să afle cum se pot naşte pitici într-o familie normală. Dar în acelaşi timp îi hrănea foarte bine, avea grijă să nu-i omoare, ca să poată experimenta cât mai multe lucruri pe ei. De asta au şi supravieţuit. Pentru că, cu toate chinurile, au supravieţuit toţi. Ştiu că au cântat şi în lagăr. În 1945 s-au eliberat, s-au întors şi s-au stabilit la Sighet.

Prin ’47 au plecat în Belgia, apoi în Israel. Au reînceput să cânte,să facă înregistrări. Iar au devenit celebri şi bogaţi. Apoi au murit unii după alţii. Există un film documentar despre ei, acesta care se va face acum este al doilea”- a spus Teofil Ivanciuc, cel care a scris despre familia Ovitz în cele două cărţi ale sale.