Informatiile secrete din Irak – ultimul studiu

Ultimul studiu (o investigatie de 601 pagini, intinsa pe durata a 14 luni, costand 10 milioane de dolari) privind informatiile secrete detinute de SUA cu privire la presupusele arme de distrugere in masa detinute de fostul dictator irakian Saddam Hussein reprezinta o incercare absurda de a acoperi adevarul privind felul in care 40 de miliarde de dolari au fost folositi anual pentru a servi schemelor ideologice ale Washingtonului, scrie Maureen Dowd, in The New York Times, citat de Rompres. Acesta este cel de-al patrulea studiu exhaustiv realizat de oficialii americani care a nu au reusit sa raspunda la intrebarea: cum au reusit Casa Alba si Pentagonul sa gestioneze atat de prost informatiile despre Irak si, cu toate acestea, nimeni sa nu fie inca tras la raspundere? Mai mult, cei care au contribuit la gestionarea proasta si la masluirea informatiilor privind Irakul au fost promovati: Condoleezza Rice a devenit secretar de Stat; Stephen Hadley (vechiul adjunct al lui Condi) a fost numit consilier pe probleme de securitate nationala; Paul Wolfowitz (cel care a zugravit transferul suveranitatii catre irakieni in roz, astfel incat trupele americane au ajuns acolo fara o pregatire necesara si fara echipamente suficiente) va conduce Banca Mondiala; George Tenet (aflat la conducerea CIA cand Al-Qaida a atacat SUA si cand zvonul privind armele de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein incepuse sa capete credibilitate) a fost decorat cu Medalia Libertatii. Nu mai avem nevoie de un alt raport de parada. Stim ce s-a intamplat in Irak, stim ca Dick Cheney si apropiatii sai neoconservatori erau nerabdatori sa il prade pe Saddam pentru petrolul sau. Impreuna cu Donald Rumsfeld, Cheney a reusit sa il convinga pe George W.Bush ca a ataca Irakul era ceea ce “barbateste” trebuia facut, mai ales ca toata lumea ar fi facut legatura emotionala cu atacurile de la 11 septembrie. Ahmad Chalabi si apropiatii sai s-au gandit astfel ca vor putea conduce Irakul daca vor oferi administratiei americane arma fumeganda de care avea nevoie pentru a vinde razboiul. Sursa Curveball Atunci a aparut brusc si Curveball (nume de cod al unui dezertor irakian), care a fabricat o poveste ce a stat drept sursa a CIA pentru a certifica faptul ca Irakul fabrica arme biologice in laboratoare mobile desi era evident pentru toata lumea ca acesta era un trisor. Afirmatiile evident obscure s-au sfarsit in 2002, odata cu Raportul CIA si cu discursul tinut de Colin Powell la ONU in februarie 2003, prin care a fost decisa invazia Irakului. Un angajat al Departamentului Apararii si un agent CIA au declarat ca, in momentul intalnirii cu Curveball, au fost ingrijorati de aparenta “mahmureala” a acestuia, precum si de faptul ca informatorul vorbea o engleza excelenta, desi serviciile secrete americane erau la curent cu faptul ca acesta nu stapanea aceasta limba. La inceputul lui 2001, CIA a primit informatii in care se preciza ca informatorul „nu putea fi controlat”. De asemenea, in aprilie 2002 un serviciu secret strain a avertizat CIA in privinta “indoielilor legate de credibilitatea lui Curveball”, precum si de faptul ca “atitudinea sa de vanzator de ponturi parea tipica pentru cei care ofereau informatii false”. Cu toate acestea, afirmatiile lui Curveball au fost crezute, doar pentru ca erau exact ceea ce Casa Alba dorea sa auda pentru a invada Irakul. The New York Times