Influenta sovietica

Rusia pierde din influenta, acolo unde inainte domina. In fostele republici sovietice, regimurile autocratice se prabusesc unul dupa altul. Ulrich Heyden, analistul cotidianului austriac Die Presse, citat de Rompres, opina ca in aceasta situatie, Kremlinul manifesta nervozitate si demonstreaza neputinta. Oriunde te-ai uita, sunt revolutii. Strainatatea apropiata, dupa cum ii place Rusiei sa numeasca pretinsa sa „curte din spate”, traieste din ce in ce mai mult dupa cum ii dicteaza propria minte. Initial, Georgia, apoi Ucraina si iata ca acum si Kargazstanul... O tara dupa alta se elibereaza din stransoarea sufocanta a autocratilor, care, in pofida incapatanarii lor, erau pentru Moscova cel putin niste figuri previzibile. O serie fara precedent de miscari populare ii matura de pe scena politica pe diriguitorii corupti, care incearca sa se mentina la putere prin intermediul falsificarii rezultatelor inregistrate in alegeri. Totul a inceput in toamna anului 2003, in Georgia. In timpul Revolutiei rozelor, presedintele Eduard Sevardnadze a cedat presiunilor strazii si s-a retras. Un an mai tarziu, Revolutia portocalie din Ucraina a pus capat clanului promoscovit din jurul presedintelui Leonid Kucima. Iar acum, in Kargazstan, a fost doborat regimul lui Askar Akaev, pe care inca nu demult unii din Occident il prezentau drept democrat. In Republica Moldova, presedintele comunist Vladimir Voronin s-a contopit cu randurile miscarii populare, cerand integrarea cat mai grabnica a tarii in Uniunea Europeana si retragerea imediata a trupelor rusesti din Transnistria. La toate aceste evenimente, reactia Moscovei seamana cu cea a unui elefant care isi constientizeaza neputinta. In Ucraina, presedintele rus Vladimir Putin l-a sprijinit deschis pe candidatul din partea fostilor lideri politici, Viktor Ianukovici, chiar si atunci cand devenise evidenta o falsificare a rezultatelor alegerilor. Astfel „proorocii de la Kremlin” nu au inteles cat de respingator devenise clanul Kucima pentru clasa de mijloc din Ucraina. De altfel, aceasta greseala s-a repetat: din cauza amestecului sau, Moscova a pierdut din simpatii chiar si in regiunile unde altadata avea multi adepti. De exemplu, in Abhazia (regiunea care s-a separat de Georgia): fostul colaborator al serviciilor secrete, Raul Hadjima, sprijinit la alegerile prezidentiale de Putin, a si pierdut alegerile in fata candidatului opozitiei, Serghei Bagaps. Politica externa pe care Moscova o desfasoara in fostele republici sovietice este una ofensiva, insa, dupa aceste infrangeri, a devenit una destul de pragmatica. Astfel, fostul ministru rus al afacerilor externe, Igor Ivanov, s-a deplasat la Tbilisi in timpul fazei culminante a Revolutiei rozelor, pentru a-l determina pe Sevardnadze sa-si dea demisia. In acest fel, Rusia l-a aparat pe „batranul vulpoi” Sevardnadze de actiuni de razbunare si, totodata, si-a facut simtita prezenta. Surprinzator de pragmatica a fost si prima aparitie a lui Putin la Kiev, dupa Revolutia portocalie: in discursurile sale, liderul de la Kremlin a fost conciliant, declarand ca intre Rusia si Ucraina nu exista divergente. Totusi, incercarile Moscovei de a impiedica „revolutiile colorate” par a fi sterile, deoarece Kremlinul nu doreste sa discute in mod serios despre cauzele acestor revolutii: coruptia, falsificarea rezultatelor din alegeri, saracia. In Rusia continua sa exista temeri ascunse cu privire la faptul ca „democratia dirijata” de tipul celei impuse de Putin ar putea pierde in fata „democratiei occidentale”. De aceea, liderii de la Kremlin nu doresc sa asiste prea mult, fara sa se implice, la furtuna care a cuprins tarile vecine. Si iata ca Putin l-a numit pe politologul Modest Kolerov sef al unui nou departament in cadrul Administratiei prezidentiale. Acest departament se va ocupa de problemele „relatiilor regionale si culturale” cu strainatatea, mai ales cu tarile din Comunitatea Statelor Independente. Mai exact, acest departament va continua sa „falfaie drapelul rus”. Kolerov doreste ca Rusia sa-si mentina prezenta in strainatatea apropiata si sa aiba in continuare baze militare in Asia Centrala si in Caucaz. De asemenea, potrivit noului departament, nici Ucraina nu trebuie sa se transforme intr-o „marioneta” a SUA. Astfel, cotidianul rus Kommersant scrie ca scopul lui Kolerov este, probabil, cel de a „preintampina izbucnirea altor revolutii in spatiul postsovietic”. In orice caz, s-a reperat care este „noul-vechiul” pericol ce paste Rusia: acesta vine din directia Occidentului. In „Frontul impotriva Rusiei”, Kolerov scria despre necesitatea de a nu permite ca Rusia sa fie rupta in doua, de-a lungul Volgai (unde locuiesc cele mai multe popoare musulmane din Rusia), si de a nu accepta ca partea europeana a Rusiei sa fie „dirijata de la distanta” de Bruxelles. Die Presse