Indrazneala sperantei

Orator stralucit si politician renovator, senatorul de Illinois concureaza in dezavantaj cu rivala sa democrata, Hillary Clinton, noteaza ziarul El Pais, citat de Rompres. Exista un mare interes pentru a asculta primul discurs al lui Barcak Obama asupra politicii externe. Se presupune ca tanarul senator de Illinois este lipsit de experienta in acest domeniu si, prin urmare, au putea fi punctul sau vulnerabil. Dincolo de o foarte discreta misiune de buna vointa fata de Orientul Mijlociu si Sudan, nu i se cunoaste in curriculumul sau nicio activitate care sa fi ajutat la crearea celui care isi spune „liderul lumii libere”. Barack Obama pare deocamdata atins de sarutul norocului, iar discursul sau de luni de la Global Affairs din Chicago, a fost, asemeni tuturor celor pronuntate de el in ultimul timp, un succes. Acest noroc trebuie insa pus la incercare, iar prilejul se va ivi in confruntarea celor opt candidati ai Partidului Democrat, prima dintr-o lunga serie de dezbateri care se vor incheia cu alegerile primare, din ianuarie 2008 si alegerile prezidentiale, din noiembrie acelasi an. In discursul sau pronuntat la Chicago - preconizand si altele asupra politicii externe in urmatoarele zile pentru a-si consolida imaginea prezidentiala - Obama s-a aratat dispus sa repare daunele grave provocate de George W. Bush si de razboiul sau din Irak - si a promis o noua era de intelegere cu restul lumii si de intarire a leadershipului american. „SUA nu pot face fata singure amenintarilor acestui secol”, a spus el, „dar nici lumea nu poate face acest lucru fara SUA. Nu trebuie sa ne retragem din lume, dar nici sa o supunem; trebuie sa conducem lumea prin faptele si exemplul nostru”. O aventura proprie Ca atatea alte lucruri, Obama reuseste sa transforme complexa politica internationala a SUA intr-o aventura proprie, intr-o problema cu care el se identifica din ratiuni personale. Pentru a convinge asupra necesitatii ca SUA sa se implice in cauzele restului lumii, a recurs la o particulara si exotica biografie. Senatorul a povestit ca in prima sa calatorie in Kenya pentru a cunoaste satul in care s-a nascut tatal sau, care a murit cand el era mic, a intrebat-o pe bunica lui ramasa aici ce lucruri i-ar putea servi pentru a-l cunoaste mai bine. Bunica i-a aratat o cutie cu copii ale scrisorilor trimise de tatal lui universitatilor si personalitatilor academice din patru colturi ale SUA, cerand un loc unde ar putea munci. „Multumita cuiva de aici care a raspuns favorabil rugamintilor sale ma aflu azi in fata voastra dispus sa ajut la scrierea unui alt capitol din istoria tarii noastre”, a conchis candidatul prezidential. Obama a demonstrat inca o data ca este un minunat orator, o calitate care l-a facut sa treaca de la anonimat la celebritate cu discursul de la Conventia Democrata din 2004. Oratoria lui Obama, cum spune editorialistul David Brooks, „poate fi profunda, sau goala, in functie de cum se judeca”. Pana acum, cel putin cei care l-au judecat, mai ales presa, au fost suficient de binevoitori cu el. Obama are deocamdata vantul la pupa. Poate nu doar pentru fizicul sau atragator si retorica lui frumoasa, ci si pentru meritele acumulate de aceasta stea in ascensiune in timpul muncii sale ca activist social in orasul Chicago sau a activitatii sale ca senator, mai ales in programele de lupta impotriva saraciei si marginalizarii. „Osama Obama” Atat pentru unele cat si pentru altele, adevarul este ca actuala cariera politica a lui Obama este fara pata. Cu siguranta acest lucru explica linistea cu care republicanii ii urmaresc cursa prezidentiala. Marea parte a strategilor republicani mizeaza pe faptul ca Obama nu va ajunge sa fie ales candidat democrat la presedintia tarii si ca, daca ar ajunge, ar fi un adversar usor de invins, motiv pentru care inca nu si-au indreptat grosul artileriei critice asupra lui. Cu exceptia comentatorului radiofonic Rush Lumbaugh care il numeste ironic „Osama Obama”, nici macar cei mai inversunati purtatori de cuvant ai dreptei nu s-au „luat” de tanarul senator. „Republicanii spun ca familia Clinton va avea grija de Obama”, afirma editorialistul conservator George Will. Partidul Democrat va fi intr-adevar scena unui razboi fratricid intre doua dintre cele mai bune valori ale sale din ultimii ani pentru a prezenta o noua fata in cursa pentru Casa Alba. Acest razboi risca totusi sa submineze posibilitatile oricaruia dintre ei sa iasa invingator, sau, in caz contrar, se poate incheia cu un armistitiu in care ambele personaje sa-si uneasca fortele intr-o singura candidatura. Intr-o aparitie recenta la programul de televiziune al lui David Letterman, Obama a fost intrebat asupra posibilitatii crearii unui tandem (ticket) presedinte-vicepresedinte cu Hillary Clinton. „In ce ordine?”, a intrebat Obama care a spus ca nu s-a lansat in aceasta cursa pentru a fi al doilea. Obama pare un politician cu o sinceritate ne mai intalnita pana acum. Intr-o epoca a discursurilor previzibile si fete de carton, acest barbat parcurge tara in lung si-n lat si strange bani (desi conturile sale sunt mai subtiri decat ale lui Hillary) cu promisiunea de a schimba regulile jocului politic si a depasi diviziunea dintre democrati si republicani. Ultima sa carte „The audacity of hope” (Indrazneala sperantei) este o dovada a acestei rare onestitati. A povesti in actuala situatie ca George W. Bush nu este un tip rau, ca Adminstratia lui face ceea ce considera ca este mai bine pentru tara si ca prima data cand s-a intalnit cu el a sfarsit prin a rade alaturi de el si ca i-a pus o mana pe umar, este o dovada clara a acestei indrazneli insolite. El Pais