Incredibil! Tunul de la muzeu a ajuns la 10 miliarde

Scandalul financiar de la Muzeul de Istorie si Arheologie creste precum voinicul din poveste. Daca, in urma cu cateva luni, prejudiciul cauzat de fosta contabila, Melania Ghiman, era de peste doua miliarde de lei, dupa un nou control, s-a ajuns la peste 9 (noua) miliarde de lei vechi. In aceste zile, a fost finalizat si al doilea control la Muzeu (asta, in ideea in care, prin Muzeu, intelegem de acum inainte fostul Muzeu Judetean Maramures). Raportul intocmit de controlorii financiari a ajuns pe masa procurorilor. Acest al doilea control vizeaza anii 2005-2006. Potrivit unor surse informate, pe masura ce se scot la verificat dosarele contabile ale fostului Muzeu, prejudiciul cauzat de Melania Ghiman si cei care au ajutat-o creste exponential. Este incredibil cum s-a putut ajunge la astfel de escrocherii. Am incercat sa vorbim la Curtea de Conturi, dar, ca si data trecuta, de la aceasta institutie nu se poate obtine nicio informatie. Pentru a afla ce s-a facut cu banii publici la una din institutiile de cultura ale judetului, am „sapat” mai multa vreme. Ca de obicei, nu inutil. O informatie de ici, una de colo si, incet-incet, puzzle-ul s-a completat. Trebuie sa mentionam ca nimeni nu a dorit sa dea declaratii oficiale, ca lumea se teme, ca perioada aflata acum in verificare este cea a directoratului lui Grigore Man, respectiv perioada 2005-2006. De altfel, fostul director este implicat, sub mai multe aspecte, in aceasta poveste urata. Pentru ca cititorii sa inteleaga mai bine, dar si pentru a face comparatii, revenim cu un scurt istoric al scandalului de la Muzeu. In ianuarie 2008, Camera de Conturi a poposit la Muzeul de Istorie si Arheologie pentru o verificare a activitatii financiare. Dupa cateva zile, expertii financiari au sesizat ca pe unele facturi apar semnaturi care nu se potrivesc cu cele ale persoanelor in cauza. De aici, a inceput totul. Melania Ghiman, contabila Muzeului, este cea care a „instrumentat” modul de operare. Cel putin aparent… Contabila a „lucrat” de-a lungul anilor cu mai multe societati, de unde cumpara materiale de constructii, birotica, aparatura electronica, electrica si altfel de produse „bune pe langa casa omului”. Daca se iau facturile si deconturile, pe luni, pe ani, se observa ca firmele sunt cam aceleasi. De aici, rezulta ca s-a realizat o punte intre contabila si aceste societati. Puntea poate duce spre rezolvarea problemei. Contabila a platit unor firme facturi ale unor materiale, dar acestea nu au intrat niciodata pe poarta Muzeului. Nu exista procese verbale de receptie, nu exista nimic, doar actele cu semnaturi false. In mod normal, la Muzeu se procedeaza in felul urmator: seful unei sectii are nevoie de materiale de constructii, face un referat, il semneaza si il trimite directorului. Acesta il semneaza si il da spre „executare”. Cu multe dintre actele anului 2007 nu s-a procedat asa. Nu exista referatele sau, daca exista, au semnaturi falsificate. Sunt sase-sapte persoane din Muzeu care nu au avut habar ca au comandat un material sau altul. Interesant e faptul ca, in prima faza a cercetarilor, Ghiman a dat o declaratie prin care recunoaste ca „a calcat pe bec”. A si adus o parte din bani inapoi. Sapte sute de milioane de lei vechi (760 de milioane), din peste doua miliarde de lei. Dupa acel moment de deruta, Ghiman a intrat intr-un con de umbra. Nu a putut fi gasita, nu a mai adus nimic din prejudiciul cauzat si totul s-a terminat cu noul control, alt dosar, alte sume. Mai mari… Controlul Camerei de Conturi a continuat si pentru anii 2005-2006. Au fost descoperite alte infractiuni realizate de Melania Ghiman, in aceasta perioada. Cum se proceda? Ghiman ridica de doua-trei ori pe saptamana diferite sume din Trezorerie. Nu folosea registrul de casa si nu cumpara ce trebuia. De regula, lua cate 30 de milioane de lei vechi. Cecurile erau semnate si de Grigore Man, la vremea respectiva marele director al Muzeului, “capo di tuti capi”. In 2005, sub aceasta forma, a fost ridicat peste un miliard de lei. Cand ridica salariile, Ghiman mai solicita si alte 30 de milioane, pentru niste „cheltuieli materiale”. Asa era trecuta suma in registrul de casa, dar banii ii lua ea. In fiecare luna, in ziua de salariu, Ghiman mai „salta” 30 de milioane de lei. Au fost „pacaliti”, prin aceasta metoda, 300 de milioane de lei. Varianta prin care banii isi gaseau alta destinatie era urmatoarea: cand Ghiman si „asociatii” aveau nevoie de „malai”, faceau cate o dispozitie de plata catre casierie pentru diferite cheltuieli: benzina, motorina sau altele. De regula, actele erau intocmite pe numele administratorului (Pop Virgil – n.red.). Asta le era mai la indemana, cu toate ca nu Virgil Pop facea cumparaturile. Nu intra in atributiile lui de serviciu, pentru ca exista o magazionera. Scriau pe acte „Pop Virgil” sau chiar „Ghiman” si atat. Unele acte erau semnate numai de director, altele, numai de contabila sefa, altele, doar de casiera. Nu se stie ce cumparau. E vorba, doar pentru 2005, de peste 200 de milioane. Cu Betina s-a lucrat in acelasi fel in care s-a procedat in 2007, suma „supta” de firma respectiva fiind de 100 de milioane. Cu o alta firma s-a procedat in acelasi fel, cu diferenta ca vorbim de 400 de milioane. O poveste mai aparte este „dosarul paiele”. Virgil Pop era singurul care mergea la cumparaturi cu banii in buzunar. Au fost verificate dispozitiile de plata, ca sa se vada daca oamenii care au vandut paie Muzeului au primit banii. O alta neregularitate, pentru ca, cu dispozitii de plata, nu dai bani la oamenii care nu sunt angajati ai institutiei. Pe trei dispozitii de plata, un anume B. Gavril, taran care a vandut paie Muzeului, avea trei feluri de semnaturi. Altele nu erau semnate deloc de cei care ar fi trebuit sa primeasca banii. Nu se stie exact ce cantitate de paie a intrat in muzeu. Se stie insa ca, in 2005, 300 de milioane au fost alocate pentru paie, iar in 2006, alte 700 de milioane. Pentru 2006, Pop Virgil a prezentat niste referate de necesitate aprobate de director, adica de Grigore Man, dar acestea nu erau inregistrate nicaieri. Ele puteau fi facute cu o zi inainte sau in aceeasi zi in care au fost prezentate. Mai mult, era vorba de niste copii, nici macar de originale. S-a calculat la ce suma s-a ajuns pentru cumpararea paielor (potrivit referatelor de necesitate) si a fost comparata suma respectiva cu suma care rezulta din dispozitiile de plata. A rezultat ca oamenii care au vandut paie Muzeului au incasat 100 de milioane ori, din referate, reiese ca s-au platit 400 de milioane! In 2006, problemele sunt aceleasi: sume ridicate din Trezorerie (1,6 miliarde), 330 de milioane luate in plus in zilele de salariu (doar cand Man a fost plecat in concediu nu s-a ridicat suma respectiva). Man semna cecurile, banii erau ridicati si nu se mai regaseau nicaieri. Am aflat ca directorul Muzeului din perioada respectiva s-a scuzat ca nu avea de unde sa stie, ca nu-i contabil. Daca se intampla de trei ori pe an, exista posibilitatea ca Man sa fi fost pacalit de Ghiman, dar, in conditiile in care el semna lunar cecurile pe care aceasta i le punea sub nas, e greu de crezut ca nu stia ce se intampla in propria-i ograda... La fel de greu de crezut este ca el nu s-a intrebat niciodata ce face doamna Melania cu 30 de milioane in plus, in fiecare zi de salariu. Alte 200 si ceva de milioane s-au dus pe cheltuieli materiale fictive. Firma Betina figureaza cu incasari de peste 450 de milioane, alte firme apar si ele cu sume substantiale. In perioada in care Man plecase de la conducerea Muzeului si institutia avea o conducere interimara, Ghiman a hotarat sa cumpere ceva mobila, de vreo 65 de milioane, care n-a ajuns niciodata la Muzeu si nimeni nu stie unde e. Cu alte firme, a caror nume urmeaza sa-l aflam in curand, se repeta aceeasi poveste: ordine de plata si facturi fara nicio receptie. Concluzie: in total, in perioada 2005-2007, au fost „subtilizate” aproape 10 miliarde de lei. Am aflat ca Grigore Man a fost chemat sa dea declaratii lamuritoare si sa semneze pentru luare la cunostinta de rezultatele controlului. A cerut raportul ca sa mearga cu el acasa, cu promisiunea ca va reveni a doua zi cu un specialist. Nu asta e procedura. I s-a dat voie sa citeasca documentul si sa-si ia notite. Man l-a sunat pe Virgil, ca sa intrebe de documente. Cu toate ca „amenintase” ca se intoarce cu un „specialist”, nu s-a mai intors niciodata... Dosarul cuprinzand raportul pentru perioada 2005-2006 a fost trimis la Parchet, iar raportul din 2007 a ajuns deja la Politia Economica, care a demarat investigatiile necesare unei astfel de cauze. Din ceea ce am reusit sa aflam, nu s-a mai recuperat nimic din prejudiciul cauzat, in afara de cele 700 de milioane, despre care am mai scris. Pentru cei care nu ne-au citit la vremea respectiva, fiind probabil plecati in concediu, reamintim ca Melania a facut vreo doua ture pe la Muzeu, ducand in pungi ieftine sute de milioane. Oricum, ea pare convinsa ca va scapa basma curata, afirmand, nici mai mult, nici mai putin, ca: „orice se poate rezolva in lumea asta!” De curand, doamna a considerat ca e bine sa anunte o alta doamna, cu care probabil a colaborat in vremurile de glorie, ca a fost in Delta, ca se simte foarte bine si ca s-a apucat de pictat. Noi, cei de la GAZETA, care nu ne pricepem asa de bine precum Ghiman la „devidcoperffieldisme financiare” si nici la pictura, ne oferim sa-i vernisam prima expozitie personala, oferindu-i si cateva titluri de tablouri (oricum, pe noi ne-a lasat tablou): „Vine duba dupa noi, Grigore” (peisaj compozitional de Baia Mare), „Ce rau am facut la lume?” (autoportret) si „Ce buget am ratat” (natura moarta cu buget secat). Intr-o emisiune intitulata „Ora exacta a Maramuresului” (din 19 februarie 2008), cu subtitlul „Gauri” la muzeu, moderatorul emisiunii afirma ca Grigore Man a plecat din functia de director al Muzeului cu „acte in regula”. Invitatul emisiunii, insusi Grigore Man, afirma atunci ca isi doreste un control al Curtii de Conturi. Dorinta i s-a indeplinit. Moderatorul s-a aratat extrem de revoltat, afirmand ca: „Daca, la un buget de 10 miliarde, nu se pot justifica 2 miliarde, mie mi se pare absolut strigator la cer”, afirmatia fiind facuta in conditiile in care, la vremea respectiva, controlul viza doar anul 2007! In acelasi timp, cei doi se invarteau in jurul ideii ca nu putea nimeni sa fure o suma atat de mare fara acordul „comenduirii”. Cum isi explica atunci situatia in care Grigore Man este si el vinovat de „disparitia” a peste sapte miliarde de lei? Nu de alta, dar iata ce spunea, in emisiunea respectiva, Man: „Este evident ca lucrurile au scapat de sub control. Altceva nu se poate spune.” Moderatorul si-a permis o intrebare: „In ce ar putea consta lipsa asta?” Raspunsul lui Man: „Nu stiu, nu as putea sa ma pronunt. Oricum, acolo, la o asemenea suma, ceva e putred in Danemarca. (...) Se vor gasi adevaratii vinovati, nu se va arunca vina pe unul sau pe altul”. Intrebare: daca erati asa de revoltati ca s-au furat doua miliarde de lei in 2007, de ce nu ziceti niciun cuvant de cei peste 7 miliarde furate in vremea directoratului lui Man? Mai zicea moderatorul: „Mie imi vine foarte greu sa accept ideea ca o femeie, o contabila, a facut intr-un singur an de zile nu stiu ce, ca sa nu poata sa justifice 2 miliarde de lei. Nu accept ideea”. Si Marele Guru Man raspundea: „Ceilalti ce-au pazit acolo?” Intrebare: Da’ el ce-a pazit, cand s-au furat 7 miliarde? Moderatorul isi exprima regretul ca GAZETA nu scrie despre acest subiect. Acum, am scris. Incheiem cu o concluzie care poate elucida multe din punctele de sprijin ale filozofiei de conducere a Muzeului in vremea lui Man: „Cand vrei sa cheltuiesti niste bani, gasesti motive si gasesti obiectul”. Grigoras, ai dreptate… Pe Man cine il controleaza? Interesant este faptul ca, exact in perioada in care Ghiman „inginerea financiar” la greu, Grigore Man si-a facut casa. Se vorbeste ca multe materiale (scanduri, vopsele) au ajuns la el. Unde mai pui ca pavelele platite de nu stiu cate ori, care trebuiau sa acopere curtea Muzeului, nu au ajuns nici azi la institutia despre care facem vorbire? O parte a acestora, poate, se regasesc in curtea casei de vacanta a unui director. Suntem siguri ca s-a luat in calcul o verificare incrucisata a fostului director, care ar limpezi enigma disparitiei pavelelor, scandurilor, vopselelor si, cine stie, poate si a celor 20 de bideuri. Firma fantoma Contabila descurcareata a avut relatii de colaborare cu o alta firma din Baia Mare, care are ca obiect de activitate constructii si alte prestari de servicii. Au fost gasite numai facturi si ordine de plata emise catre aceasta firma. Banii s-au dat, dar situatii de lucrari si procese verbale de receptie nu exista. E vorba de pardoseala de brad, mobilier, rafturi, reparatii tamplarie, rafturi pentru depozit. Asta scrie pe facturi, dar nu exista nicio dovada ca aceste produse sau servicii au fost receptionate. Nervi degeaba Chemat „sa dea cu subsemnatul”, Grigore Man s-a zburlit cum ca actele care nu exista trebuie sa existe, dar adevarul este ca nu este inregistrat nici macar un contract semnat cu firma respectiva. Singurele contracte existente, din cele semnate de Man, sunt cele cu Distrigaz sau Renel. In cazul achizitiilor de paie, documente justificative exista doar in cazul reparatiilor executate la Casa Preluca, cu toate ca suma de peste 300 de milioane este prea mare – asa spun cei care se pricep – pentru lucrarea respectiva. La firma al carei nume urmeaza sa-l aflam au plecat, numai in 2005, 950 de milioane de lei... Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro