Incredibil! Păduri de bambus în Dumbrăviţa

În curând ciobanii din Maramureş nu vor mai sta cu toiag în mână ci sprijiniţi în bote de bambus pentru că sunt mai estetice, mai uşoare şi mai rezistente. Cum este posibil asta? Foarte bine! Am găsit dovada că bambusul creşte în Maramureş „ca la el acasă”. În comuna Dumbrăviţa sunt două locaţii unde bambuşii s-au înmulţit în aşa fel încât îţi dau impresia că au format un fel de pădure.

Am văzut-o şi pe asta! Gazeta a descoperit o adevărată pădure de bambus în comuna Dumbrăviţa! Deşi mulţi ar spune că este imposibil, pentru că se ştie că bambusul este o plantă exotică, doctorul Andrei Prie a demonstrat că orice om bine informat poate obţine rezultatele pe care şi le doreşte, dacă îşi face temele dinainte.

Doctorul Andrei Prie este „tata bambuşilor din Dumbrăviţa”, reuşind performanţa ca în 5 ani să formeze două „mici păduri de bambus” în satul Rus şi în satul Dumbrăviţa.

„Am dus bambuşi şi în Rus, dar prima dată am dus la Dumbrăviţa, că ştiam sigur că la tata sunt îngrijiţi pentru că locuia acolo. Eu nu aveam încă locuinţă în Rus. Cum mi-a venit ideea? M-am întrebat ce plantă s-ar preta pentru gard viu, care să rămână şi foarte verde iarna şi să crească şi foarte repede şi să se întindă, să nu aştept 20 de ani. Am tot căutat pe Internet şi am găsit bambuşii. Şi m-am interesat de speciile de bambuşi care trăiesc la temperaturi scăzute, că sunt specii de bambus care trăiesc pe munte. Aşa că am ales speciile şi m-am dus la sigur să le caut. Nu a fost pe încercări. De obicei când fac ceva, îmi fac lecţiile înainte. Aşa a fost şi cu bambuşii. Am adus 4 firicele din 4 specii diferite şi toate 4 s-au prins. Trei specii s-au dezvoltat foarte bine, iar o specie nu se simte prea bine, dar s-a prins”, spune dr. Andrei Prie.

L-am întrebat dacă bambuşii au nevoie de ceva îngrijiri speciale. „Absolut niciuna. Nici măcar umezeală multă nu le trebuie. Primăvara le trebuie umezeală, iar vara nu trebuie nici măcar udaţi. La noi, dacă este mai secetos, lor le place zona. Primăvara le trebuie umezeală, dar nu le place să stea în apă. Sunt şi specii de acelea, dar acestora nu le place să stea în baltă. Pur şi simplu le plac solurile argiloase cum sunt la noi la deal”.

L-am întrebat pe „tata bambuşilor din Dumbrăviţa” cum se înmulţesc, pentru că în mod sigur multe doamne se gândesc în acest moment că îşi vor lua un fir de bambus din acela cu vârf răsucit cum există în florării, îl vor pune în apă, va face rădăcină şi îl vor planta în curte să se poată lăuda prietenelor cu recolta exotică. Dar am primit un răspuns surpriză: „Ăla de la florării nu-i bambus, cel pe care-l ştim cu toţii că are formă răsucită în partea de sus. Nu are nicio treabă cu bambusul. Chinezii îi spun „bambusul norocos”, dar nu e bambus. Bambusul se poate înmulţi prin rădăcină. Se ia practic unul dintre puii de pe margine. Sau se poate înmulţi la fel ca şi viţa de vie, adică, una dintre tulpini se îngroapă în pământ, dar asta păstrând legătura cu rădăcina. Au o creştere foarte interesantă. Pentru că primăvara cresc mugurii din rădăcină, care cresc foarte repede. Câteodată cresc şi 20 - 30 cm pe zi, deci cresc văzând cu ochii. Prin China şi alte părţi cresc 60 – 70 cm pe zi”.

Se ştie că mugurii de bambus sunt comestibili, aşa că l-am întrebat pe doctorul Prie, dacă a mâncat din producţia proprie: „De la noi nu am mâncat, pentru că i-am lăsat să se întindă întâi. Dar i-am gustat. Sunt nişte rădăcini dulci, pe care le-au identificat însă şi câinii că sunt bune, aşa că trebuie să fim atenţi când cresc”.

Ce spun oamenii din Dumbrăviţa când văd ciudăţenia? Cu atât mai mult cu cât frunzele de bambus nu se scutură iarna, deci este ciudat să vezi o „tufă verde” înconjurată de omăt: „Nu ştiu dacă oamenii din Rus şi Dumbrăviţa ştiu ce „tufă verde” am eu acolo iarna. Cei din jurul casei mele ştiu despre ce este vorba, dar cei care au văzut iarna tufa verde, precis s-au mirat. În comună nu am dat rădăcini de bambus, nu mi-au cerut, probabil nu au îndrăznit. Dar am dat la mai mulţi cunoscuţi. Au ajuns bambuşi de Dumbrăviţa să crească în Bucureşti. Bambusul înfloreşte o dată la 100 de ani şi după aceea planta moare. Chinezii fac din seminţe pâine, dar eu sper ca în cursul vieţii mele să nu înflorească. Şi chiar dacă planta moare, din seminţe ies alte plante”.

Bineînţeles că am vorbit şi cu tata doctorului Andrei Prie, cu Constantin Prie, fostul doctor binecunoscut de maramureşeni, care după pensionare s-a stabilit în Dumbrăviţa. Pentru că pe terenul acestuia au crescut primii bambuşi din Maramureş: „Bambusul creşte în ţări tropicale, dar s-a adaptat foarte bine şi la Dumbrăviţa. Prima dată a adus fiul meu Andrei 4 fire de bambus în ghiveci din Ungaria şi le-a pus aici în pământ. Acum are şi el la Rus bambuşi, dar pe atunci încă nu se mutase la Rus. Andrei este un om informat şi i-a venit ideea să aducă bambus în Dumbrăviţa. Tot ce vedeţi aici, a crescut în 5 ani. Care-i utilitatea? Pentru mine sunt numai cu rol decorativ, dar au multe utilităţi. Ultima dată i-am folosit când a trebuit să pun nişte rude la roşii şi am pus şi la fasole. Pentru că lemnul de bambus nu putrezeşte. Oamenii din sat nu ştiu că noi avem bambus şi că bambusul creşte în Dumbrăviţa şi Rus. Cei care văd cred, probabil, că este ceva răchită, că nimeni nu se gândeşte că poate fi bambus. Interesant este că bambusul rămâne verde şi peste iarnă. S-au aclimatizat, pentru că Europa nu este zona lor. La început a fost un singur fir şi dintr-o singură rădăcină s-au înmulţit, că acum sunt foarte mulţi. A adus 4 fire de bambus de soiuri diferite, erau mici, dar puşi în ghiveci.

Într-un an, bambusul creşte de 4 metri. Sunt comestibili doar când ies din pământ, mugurii de bambus sunt buni. În rest, lemnul este foarte tare”.

De asemenea, doctorul Constantin Prie se mândreşte că la el, în grădina din Dumbrăviţa s-a aclimatizat şi un copac exotic. Este vorba de un copac paulownia, care face nişte flori foarte frumoase şi care are un lemn extraordinar de valoros pentru că nu are noduri. La anumite dimensiuni aceşti copaci sunt folosiţi pentru mobilă şi lambriuri.

Eram curioşi ce alte pasiuni are doctorul Constantin Prie după pensionare: „Eu m-am mutat la Dumbrăviţa pentru linişte şi odihnă după pensionare. Mai lucrez prin grădină pentru că un pic de mişcare nu strică. De exemplu, zilele trecute am făcut un mic solar şi am pus ceapă. Pasiuni? Am făcut un cuptor de pâine. Dar este făcut tip termos, nu mai există aşa ceva. Are trei straturi, cu cărămidă, apoi lemn şi apoi aluminiu. Are trei straturi, dar cu aer între ele. Am şi copt în el şi ţine căldura extraordinar. Am fript şi un purcel în acest cuptor, care are un sistem electronic în el de măsurat temperatura. Acest cuptor l-am făcut eu din cap în coadă. De asemenea, am în curte plugul cu care a lucrat tatăl meu. L-am adus tocmai din Sibiu să îl am lângă casă ca amintire de la el.

Aici este pluviometru, de măsurat apa de ploaie. Este făcut de mine. Uitaţi-vă, se vede cât a plouat de ieri până astăzi. Luna asta a plouat peste 100 de litri pe metru pătrat. Am măsurat cât volum are o jardinieră pentru flori şi am văzut că este exact a 12 parte dintr-un metru pătrat. Şi apa care se adună în ea se adună într-o sticlă şi pot calcula cantitatea de precipitaţii. Dacă se umple sticla aceasta de 2,75 litri înseamnă că pe metru pătrat a plouat 33 de litri. Deci eu trebuie să înmulţesc cu 12. Din câte am văzut, în ultimii ani vremea este tot mai secetoasă. Fac aceste măsurători de când lucram. Am luat acest teren imediat după Revoluţie, dar în pensie sunt de 8 ani şi ne-am mutat aici. Mi-a fost în plan să ne mutăm într-un loc liniştit aşa că am vândut un apartament şi o casă în Bucureşti şi am ridicat casa de aici. Eu după ce am intrat în pensie, a doua zi am rupt-o cu medicina. Dar încă visez pacienţii şi că sunt în sala de operaţie. Acum mă bucur în sânul familiei şi mă mândresc cu cei doi băieţi care mi-au făcut fiecare câte o nepoţică”, spune Constantin Prie, doctorul în curtea căruia cresc bambuşi.

Vom urmări subiectul şi dacă pe viitor apare în Dumbrăviţa şi un urs panda, vă anunţăm!

„Bambusul are şi o valoare locală în sensul că planta aceasta creşte foarte repede. Şi de exemplu ar putea fi pusă în locurile în care pădurile au fost tăiate pentru că fixează foarte repede solul. Are nişte rădăcini subţiri, dar foarte lungi, care pur şi simplu străbat zeci de metri de sol.

Rădăcina ei adevărată, rizomul, care nu creşte la înălţime mare de pământ, ci la maxim 20 - 25 cm, dar se întinde foarte repede, şi în cazul alunecărilor de teren fixează foarte repede solul. De exemplu, firele plantate la 2 – 3 metri transformă zona în 3 – 4 ani într-o zonă compactă. În tufele de bambus cresc multe păsări înăuntru pentru că îşi fac adăpost, menţine umiditatea solului prin umbră şi fac un fel de covor de frunze moarte. Ele îşi schimbă frunzele, dar le schimbă primăvara treptat, aşa că nu vezi. Cade frunza veche şi apare frunza nouă direct. Asta doar primăvara. Dacă a ieşit tulpina, ea aşa rămâne, nu se mai îngroaşă, doar se întăreşte. Lemnul se face foarte tare. Bambusul poate fi folosit în construcţii, împletituri etc. Iar cărbunele de bambus, mangalul de bambus este printre cele mai scumpe mangaluri din lume.

Este o plantă care conţine mult siliciu, de aceea este aşa de tare tulpina. Rezistă la geruri. Nu extrem de mari. Dar şi de exemplu dacă ar fi un ger foarte mare, planta totuşi se regenerează, chiar dacă mor părţile de deasupra. Ea se reface din rădăcini. Eu nu am avut

probleme, deşi acum doi ani a fost iarnă foarte grea, cu zăpadă mare şi temperaturi scăzute.

Au mers ele un pic mai greu, dar şi-au revenit”.

Dr. Andrei Prie

 

 

„Tot ce vedeţi aici a crescut în 5 ani. Care-i utilitatea? Pentru mine sunt numai cu rol decorativ, dar au multe utilităţi. Ultima dată i-am folosit când a trebuit să pun nişte rude la roşii şi am pus şi la fasole. Pentru că lemnul de bambus nu putrezeşte. Oamenii din sat nu ştiu că noi avem bambus şi că bambusul creşte în Dumbrăviţa şi Rus. Cei care văd, cred, probabil, că este ceva răchită, că nimeni nu se gândeşte că poate fi bambus”.

Dr. Constantin Prie