Inchizitia petrolului

In sfarsit. Presedintele SUA, George W. Bush, a subliniat ca americanii sunt foarte dependenti de petrolul din Orientul Mijlociu, si ca a sosit vremea sa rupa aceasta dependenta cu ajutorul tehnologiei, subliniaza El Periodico, citat de Rompres. Este bine ca remarca acest fapt, avand in vedere ca victoria gruparii islamiste radicale Hamas, la alegerile din teritoriile palestiniene, este un semnal de alarma asupra situatiei explozive pe care o traieste aceasta importanta regiune geostrategica a Orientului Mijlociu, formata din cele 17 tari cele mai mari producatoare de petrol si care au in subsol cele mai mari rezerve de hidrocarburi neexploatate din lume. „Santajul” Uniunii La randul sau, Uniunea Europeana a lansat un avertisment: ori Hamas, considerat in Occident o grupare terorista, renunta la obiectivul sau de a elimina de pe harta Israelul si il recunoaste ca stat, ori nici un euro din miliardele pe care le trimite nu va mai ajunge in zona. Purtatorii de cuvant ai Hamas, desi afirma ca nu vor ceda santajului, au cerut totusi Europei sa nu suprime aceste ajutoare pentru a nu destabiliza si mai mult aceasta zona plina de tensiuni. Un semn, oare, ca sunt pe cale sa se modereze? Deocamdata, este imposibil de pronosticat cum va evolua situatia din Orientul Mijlociu, in teritorii si in fasia Gaza, unde Hamas a pus capat la urne unui deceniu de hegemonie politica a partidului Fatah, infiintat de raposatul Yasser Arafat. Insa victoria Hamas nu a fost surprinzatoare, coruptia galopanta a Administratiei palestiniene si ambiguitatea fata de Israel a partizanilor presedintelui Mahmoud Abbas au fost scump platite. Hamas, care a promovat o politica orientata spre viitor si sprijinita pe o retea de asistenta sociala, are in programul sau puncte tangibile: crearea un stat islamic si distrugerea Israelului. Coplesit de victoria acestor integristi, care au provocat atentatele sinucigase in care au murit peste 400 de israelieni, nu este doar partidul de guvernamant Al Fatah. Tratatul de la Oslo, asupra caruia s-au pus bazele fragile ale acordului dintre israelieni si palestinieni, a ramas litera moarta, asemeni absurdei politici de democratizare promovate de Administratia republicana Bush. Ca si cum democratia ar fi un tipar dupa care s-ar putea modela orice tara, fara sa se tina cont de situatia sa economica si de traditiile sale culturale si religioase! Aceasta politica a esuat deja in Irak, unde lista electorala patronata de SUA a fost invinsa la primele alegeri democratice fara drept de apel si unde nu trece zi fara ca violenta insurgentilor suniti si a Al-Qaida sa-si ia tributul de vieti umane. Departe de a fi obtinut o democratie stabila in Irak, Bush si partenerul sau britanic, Tony Blair, si-au dat mana pentru a plasa omenirea intr-unul din momentele cele periculoase si mai tensionate din ultimii zeci de ani. Tot rodul esecului acestei ‘’politici democratizatoare, si eliberatoare’’ promovate de Bush este si alegerea in functia de presedinte al Iranului a radicalului islamist Mahmoud Ahmadinejad care a indraznit deja sa sfideze lumea occidentala, asigurand ca tara sa va continua sa imbogateasca uraniu, un pas prealabil pentru a se dota cu armament nuclear. Ultimul ingredient SUA ar trebui sa-si reconsidere in mod serios politica externa, actiunile in Irak si in intreaga zona, evaluand numeroasele greseli comise si efectul lor devastator asupra lumii islamice, mai efervescenta ca oricand. Asa cum trebuie sa reconsidere si termenii de sustinere a Israelului, care devine pe zi ce trece „jandarmul intereselor lor petroliere”. Un alt ingredient al acestei explozive situatii este pozitia precara a Israelului. Pentru ca disparitia virtuala a lui Ariel Sharon, azi bolnav incurabil, de pe scena politica israeliana nu este o veste buna pentru nimeni. Fostul vultur, cu un trecut pe care mai bine l-am da uitarii, a fost capabil sa dezactiveze potentialul exploziv al coloniilor din Gaza si constituie, alaturi de Shimon Peres, o speranta pentru politica de centru-stanga a Israelului si o continuitate pe linia acordurilor de la Oslo. Ramane de vazut cum va gestiona statul evreu presiunea tot mai mare ce se exercita auspra lui. Islamul? Macar daca ar incepe odata procesul de reflectie si analiza atat de mult trambitat. Intre cele 22 de tari islamice nu exista nici o democratie adevarata. Este un fapt regretabil ca aproape toate tarile arabe sa fie azi mai putin libere decat in urma cu 30 de ani. Si mai sarace decat in acea perioada. De exemplu in Arabia Saudita, o tara cu uriase resurse naturale, venitul per capita in ultimii zece ani a scazut, de la 17.000 de dolari pe an, la 7.000 de dolari, in prezent. Evident, esecul cultural al lumii islamice la ora asimilarii unei modernitati, care se sintetizeaza in respectarea stricta a libertatii, drepturilor omului si egalitatii intre sexe, este ultimul ingredient letal care ne facem sa privim cu pesimism viitorul Orientului Mijlociu si repercusiunile sale asupra restului lumii. Ca si cum nu ar fi fost suficient, lumea se confrunta cu noi amenintari din partea radicalilor islamici, pentru publicarea in Occident a unor caricaturi reprezentandu-l pe profetul Mahomed. Ca si cum nu am fi avut parte, suficient in trecut, de rugurile Inchizitiei! El Periodico