Incendierea dovezilor hotiei!

Scenariul distrugerii agriculturii de Stat a fost violent musamalizat, documentele aflate in arhiva Directiei Agriculturii de Stat (cea care avea ca obiect de activitate privatizarea principalelor institutii agricole) au fost distruse din ordin ministerial. Astfel, dovezile dubioaselor privatizari agricole din anii ’90 au fost radiate. Singurele marturii ale unor privatizari dubioase din agricultura romaneasca post-decembrista au fost incinerate. Arhiva Directiei Agriculturii de Stat (DAS - structura care a avut ca obiectiv privatizarea principalelor institutii din sectorul agricol romanesc) a fost casata. O data cu arhiva au disparut si ultimele probe care prezentau modul in care s-au realizat aceste privatizari, atat de profitabile pentru un grup restrans de personaje din Romania. La inceputul anilor ’90, DAS era o importanta structura a Ministerului Agriculturii si avea un efectiv de aproape 500 de angajati in directiile subordonate din teritoriu. Transformarile suferite de organigrama ministeriala au influentat si evolutia DAS, responsabila printre altele si cu arhivarea dosarelor de privatizare. In aceasta situatie, la sfarsitul anilor ’90, cand deja se vanduse aproape tot ce era de vandut, s-a hotarat desfiintarea DAS si a directiilor afiliate. Cum DAS a fost trecuta pe „linie moarta”, s-a stabilit ca si dosarele sunt inutile. Astfel, s-a hotarat distrugerea arhivei. Contrar dorintei celor implicati in aceasta mare hotie nationala, prin „unele fisete” au mai ramas dovezi. In viitorul apropiat, GAZETA va va prezenta scenariile unor privatizari dubioase. Cert e ca ingredientul principal al acestor privatizari agricole a fost divizarea. Divizarea agricola Inainte de 1989, in Romania domeniul agricol cuprindea trei forme organizatorice: CAP-uri (cooperative de productie), sectorul de Stat reprezentat de IAS-uri (intreprinderi agricole de stat) si sectorul intermediar, AEI-urile (asociatii economice intercooperatiste). Revolutia a generat schimbari semnificative ale formelor de organizare, implicit si multiplicarea numarului de proprietari. Procesul de privatizare a inceput avand la baza Legea nr. 42/1990 si Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, legi care au determinat ca 80% din terenul agricol de Stat sa fie distribuit si impartit intre 5,5 milioane de noi proprietari. Dar adevaratele „mine de aur” au fost intreprinderile agricole de stat (IAS), vandute pe bucati si la preturi infime. Marile fluctuatii inregistrate in portofoliul Fondului Proprietatii de Stat, mai ales pana in 1996, reflecta extrem de frecvente divizari de societatilor comerciale. Cel mai cuprinzator exercitiu de acest gen a fost realizat in ’95-’96, cu privire la societati furnizoare de servicii pentru agricultura, pe care “Legea PPM” le-a destinat scindarii in societati mai mici, ale caror actiuni sa poata fi oferite in conditii preferentiale. Dupa ’97 acest sindrom a fost, in linii mari, eradicat, dar scopul (privatizarea activelor Statului avand ca principal factor spaga oferita celor indreptatiti sa decida ce si cum se privatizeaza) fusese atins. Se vanduse aproape tot. Ultimele reminiscente ale unui patrimoniu candva consistent au fost trecute in portofoliul Agentiei Domeniilor Statului (ADS - institutie specializata in privatizarea societatilor comerciale agricole si concesionarea terenurilor proprietate publica si privata a Statului cu destinatie agricola, administrate de aceste societati). ADS a fost infiintata prin Legea nr. 268/2001, ca institutie de interes public din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Numai ca obiectivele agricole profitabile fusesera deja vandute. Vom reveni. Mihaela MIHALEA