IN TARA STRAMOSILOR SI A RENASTERII (II)

In sfarsit ajungem la Roma. Primul obiectiv Colosseum. Este denumit si Amphiteatrum Flavium dupa numele familiei imparatului Vespasian (69-79) e.n., sub a carui domnie incepuse constructia in 72 e.n. Acest imens amfiteatru era terminat si inaugurat de catre Titus, fiul si urmasul la tron al lui Vespasian, in anul 80 e.n. Festivitatile de inaugurare au durat 100 de zile. Pentru inceput au fost luptele intre fiare, apoi a venit randul oamenilor sa lupte cu animalele, urmati de gladiatori care se infruntau intre ei pe viata si pe moarte. Scopul acestor lupte era de a trezi si alimenta spiritul razboinic care ii facea pe romani stapanii lumii. In sec. XI primeste numele de Colosseum. Este de forma eliptica, are axa mare de 188 m, axa mica de 156 m si inaltimea zidurilor de peste 52 m si in plus are doua etaje la subsol. Arena centrala este inconjurata de 80 de randuri de gradene de marmura si granit in care puteau lua loc 80.000 de spectatori. In imediata apropiere de Colosseum a fost inaltat Arcul de Triumf al lui Constantin de catre Senatul si poporul roman la extremitatea Forului, in memoria victoriei castigate asupra lui Maxentius la Ponte Milvio in anul 312. Aproape de Arcul lui Constantin se vede pe pavaj un cerc, in acest punct era o fantana numita ”Meta Sudans” care exista inca din timpul lui Nero si a fost construita de Domitian. Aici veneau gladiatorii sa se spele dupa terminarea luptelor. Mergand de la Colosseum spre Columna lui Traian trecem pe langa ruinele ce reprezinta Pietele lui Traian, Forul lui Iulius Caesar, Forul lui Augustus. Columna lui Traian este un monument care se afla in Roma, in Forul lui Traian, ridicat in cinstea imparatului si construit de arhitectul Apolodor din Damasc. Columna este un basorelief care prezinta luptele dintre romani si daci in cele doua razboaie. Are inaltimea de 30 m, cu postament 40 m, compusa din 18 blocuri cilindrice de marmura de Carrara, suprapuse, pe suprafata carora se desfasoara in spirala lunga de 200 m si lata de 0,90 m, de la baza spre varful Columnei sunt aproximativ 2.500 de figuri care ofera viziunea documentara a armelor, artelor si obiceiurilor romanilor si dacilor. Aici vedem podurile pe care le-a construit Traian, fortaretele pe care le-a atacat, campurile de lupta care-i cunoscusera victoriile. Camera aflata la postamentul monumentului adapostea urna funerara de aur a lui Traian si a sotiei sale Plotina. Diametrul Columnei este de 3,5 m si in interior are o scara cu 185 de trepte ce duce pana in varf. Dupa ce vedem atata istorie, admiram ruinele si incercam sa ne imaginam cum aratau cand erau in plina glorie, ne incheiem ziua vizitand Monumentul lui Vitorio Emanuele care se inalta la baza Capitoliului in inima Romei. In centru se afla Altarul Patriei. Statuia ecvestra a regelui terminata dupa moartea sa in 1901. Seara, inainte de culcare, facem o plimbare prin fostul sat olimpic de la Roma cand a avut loc Olimpiada in 1960, vedem Stadionul Olimpic, Complexul Olimpic impodobit cu statui antice. A doua zi vizitam Pantheonul, glorie a Romei, unicul monument arhitectonic clasic ramas intact in Roma, inaltat de Agrippa in 27 i.Hr. si dedicat divinitatilor tutelare ale familiei Iulia. In 16 martie 609 Bonifaciu al IV-lea a schimbat templul pagan intr-o biserica crestina. In 1929 biserica devine Catedrala Palatina – biserica nationala a tuturor italienilor. Vizitam Vaticanul – resedinta papilor din anul 1377. In 11 februarie 1929 Vaticanul s-a constituit stat independent. Acest grandios simbol arhitectonic a fost realizat in decurs de 176 ani. In Piata Sfantul Petru se inalta cel mai mare templu al crestinatatii: Catedrala Sfantul Petru. In vara lui 1505 Papa Iulius al II-lea a decis sa demoleze cel mai venerabil monument al crestinatatii – biserica construita de Constantin cu peste 1.000 de ani inainte, adapostind mormantul Sfantului Petru si sa reconstruiasca alta. Noua sa bazilica urma sa devina una din minunile lumii. Arhitectul ales a fost Donato Bramante, care are meritul de a fi introdus stilul renascentist in Roma. Dupa moartea lui Iulius al II-lea in 1513, urmata de cea a lui Bramante, ritmul constructiei a incetinit. Succesorul lui Iulius, Leo al X-lea l-a solicitat pe Rafael ca succesor al lui Bramante, urmat de Michelangelo care continua planurile lui Bramante. Cupola a fost inceputa de Michelangelo la o varsta destul de inaintata, dupa 1546, astfel incat la moartea lui, in 1564, fusese completat doar inelul tamburului. Restul lucrarii a fost facuta intre 1588 si 1589 de Giocamo della Porta si Domenico Fontana. Lui Bernini ii apartine colonada – intrarea in Catedrala Sfantul Petru, de asemeni, statuile sfintilor in numar de 140, care decoreaza cele doua aripi desfasurate in forma de semicerc, deschise pentru a primi intr-o imbratisare universala toata umanitatea. Dupa ce intram in interiorul Catedralei suntem impresionati de grandoarea lacasului. Lungimea interiorului 186,36 m, lungimea exterioara 211,5 m, bolta are inaltimea de 44 m. Cupola este inalta de 119 m in interior si 136 m in exterior. Perimetrul unuia din cei patru stalpi de sustinere a cupolei este de 71 m. Baldachinul de bronz, inalt de 21 m, opera a lui Bernini, terminat in 1633, acopera altarul papal. Am coborat in interiorul Catedralei, in galeria numita Grote Noi, unde sunt asezate monumentele funerare ale papilor, dar si ale unor regi, regine, numerosi cardinali si episcopi. Treziti mai de dimineata, dupa ce servim micul dejun, ne indreptam spre Capela Sixtina. Dupa doua ore de asteptare la un rand interminabil, surprinsi si de ploaie (noroc cu imigrantii din Somalia care ne ofera umbrele de unica folosinta la numai 2 euro) ajungem si la intrare. Capela a fost inaltata de arhitectul Giovanni de Dolci, intre 1475 si 1483 din ordinul papei Sixt al IV-lea. Acesta, angajeaza pe cei mai buni pictori ai epocii sa realizeze istoriile paralele din vechiul si noul testament, care stau fata in fata pe fasia centrala a ambilor pereti. Deci primele fresce reprezinta, in mod paralel, pe doi pereti laterali, viata lui Moise (vechiul testament) pe de o parte si viata lui Hristos (noul testament) pe de alta parte. In 1508 Iuliu al II-lea ii incredinteaza lui Michelangelo pictarea tavanului Capelei, care are o suprafata de 800 metri patrati. Dupa decorarea tavanului, Michelangelo decoreaza pe peretele altarului mare Judecata de Apoi, din insarcinarea Papei Paul al III-lea in 1535, terminata in 1541. Pe scena grandioasa domina chipul lui Hristos, judecator cu bratul drept ridicat in semn de condamnare a pacatosilor. La dreapta Mantuitorului sunt alesii, la stanga condamnatii. Capela este inchisa publicului numai atunci cand are loc Conclavul – convocat dupa moartea unui papa pentru alegerea noului papa. Am avut un mare noroc ca m-am aflat intr-un grup unde prof. de istorie Ion Telman, specialist in istoria artei si a religiilor, ne-a explicat cu lux de amanunte frescele de pe peretii Capelei. Spre regretul meu si a celorlalti turisti, aflam numai la aceasta varsta ca sunt lucruri minunate in lume. Tind sa cred ca osanditii din decembrie mai erau inca in viata daca lasau mai multa libertate romanilor. Mergem la Fontana di Trevi unde legenda spune ca band apa sau aruncand o moneda in bazin iti asiguri reintoarcerea la Roma. Opera a arhitectului Salvi in 1753, cea mai somptuoasa fantana din Roma. Basorelieful din partea dreapta a fatadei ii arata pe soldatii lui Agrippa cautand apa, o copila aratandu-le izvorul. Pe partea stanga, Agrippa ii explica lui Augustus cum sa duca aceasta apa la Roma, iar in centru statuia lui Ocean, pusa pe o trasura in forma de cochilie trasa de cai inaripati. Daca tot ce am vazut pana acum era la nivelul solului sau pe apa, pestera Postojnska Jama, lunga de 20 km, aflata in Slovenia, prezinta o adevarata bijuterie subterana caracterizata prin carene, doline, grote si prapastii, formate ca urmare a procesului de dizolvare a rocilor solubile cu ajutorul apei. Mocanita pesterii te poarta prin galerii si cavitati largi si inalte cu o acustica deosebita. Datorita acusticii exceptionale, aici au loc numeroase concerte. Unele galerii sunt uscate, altele strabatute de cursuri de apa, ba chiar inundate, oferindu-ti privelisti de basm. Dialogul dintre stalactite si stalagmite prin repetatele picaturi au creat forme geologice de o rara frumusete care, am convingerea ca fantezia si mana omului nu le-ar fi putut realiza. Inca de la urcarea in autocar la Posojnska, Wili, soferul nostru, il contacteaza pe domnul Fekete pentru cazarea in Szekesfehervar, o localitate langa Budapesta, si o masa cu gulas. Borot palinka si palinca noastra de creanga ce-a mai ramas, simpaticele noastre doamne de etnie maghiara fac ca repertoriul la cina de adio sa varieze cu cantece romanesti si unguresti. Incheiem petrecerea cu ”Asa beau oamenii buni” pe care o stie toata lumea. Rapusi de oboseala, dormim dusi in pensiunea domnului Fekete cu gandul ca in dimineata urmatoare plecam spre casa, unde e mai bine ca oriunde. Text si foto prof. Aurel Ghilezan