In puscarie, pentru ca a smuls tarusii executorului!

* O batrana din Salistea de Sus, bolnava si operata recent, a fost condamnata la 7 luni de inchisoare, cu executare, pentru ca a smuls tarusii pusi de executorul judecatoresc * Femeia a fost eliberata dupa 15 zile de inchisoare, dar poate fi trimisa oricand, din nou, inapoi * Mai mult, batrana spune ca a fost stransa de gat de unul dintre politisti pe motiv ca „asa e procedura” * Pentru „dreptatea” pe care i-a facut-o justitia, i se retine, lunar, o treime din indemnizatia de ingrijitor al unei persoane cu handicap. Are 54 de ani. E bolnava, operata recent, are 5 copii, dintre care doi cu handicap si, de aproape 5 ani, se lupta in instanta pentru o palma de pamant. In opinia „oarbei justitii” reprezinta un pericol social. A fost azvarlita dupa gratii doua saptamani in baza unei sentinte care o condamna la 7 luni de puscarie. Infractiunea: a scos tarusii pusi de executorul judecatoresc. O cheama Marisca Chis, sau „Oneata Horii” pentru localnicii din Salistea de Sus. Si, da, traieste in Romania, o tara europeana. O tara in care exista un nenorocit de articol potrivit caruia cetatenii sunt egali in fata legii. O tara in care, cel putin in DEX, justitia e sinomina cu dreptatea si echitatea. Si o tara in care cei acuzati de terorism sunt cercetati in libertate, cei acuzati de coruptie ne zambesc de la televizor, iar cei care au ucis oameni in 1989 sunt liberi... Nedrept? Dimpotriva, in opinia judecatorilor, e un exemplu ca in Romania Justitia e echitabila. Povestea care a trimis-o la puscarie pe Oneata Horii se leaga de o palma de pamant, pe care familia batranei a mostenit-o de la socrii. Pe vremea CAP-ului, si un alt localnic primise in zona 300 de mp de teren, pe care si-a facut o casa, lasata ulterior in paragina. Inainte de „spargerea colectivei”, Marisca Chis „s-a urcat pe teren”. Dupa 1990, Gheorghe Poleac, omul care isi construise casa a venit cu rugaminti la familia Chis, sa-l lase sa o reconstruiasca si ulterior sa le plateasca sau sa faca un schimb de teren. Familia Chis a fost de acord, dar in scurt timp au inceput problemele. Poleac a blocat calea de acces la teren cu o poarta, astfel incat, femeia care i-a intins o mana de ajutor s-a vazut nevoita sa poarte recolta peste dealuri, „cu carca”. Poleac a obtinut titlu de proprietate pe o suprafata mai mare decat folosea si a chemat-o pe Marisca Chis in instanta, sa-i lase terenul in „deplina proprietate si vajnica folosinta”. Procesele au durat vreo patru ani, dar „Oneata Horii” nu a apelat la un avocat. Ca doar stia ca e „dreptul ei de la strabuni” si avea incredere ca justitia ii va face dreptate. Numai ca, justitia i-a dat dreptate, lui Poleac. Si Oneata nici macar nu a stiut ca sentinta e definitiva: „A castigat o sentinta definitiva dansul, dar fara sa stim noi. Am fost la procese, dar nu am stiut ca se da sentinta definitiva”. La scurt timp, a venit un expert, un executor judecatoresc si un politist sa-l puna in posesie pe Poleac. Marisca Chis a fost chemata la fata locului: „De cand a aparut executorul Mariana Roman si expertul Alexandru Ardelean le-am spus sa nu insiste, ca eu ma opun, ca-i dreptul nostru stramosesc. Orice hartie am avut nu s-au uitat, numai sa-l puna abuziv in posesie. Si atata fapta am facut, ca ei au pus tarusii si eu i-am smuls. Nu ne-am certat, nu nimic, si au plecat”. S-a depus o plangere impotriva femeii, dar Parchetul de pe langa Judecatoria Dragomiresti a decis ca fapta nu reprezinta pericol social si nici macar nu a incadrat-o in sfera penalului. Totusi, Marisca Chis a fost sanctionata cu o amenda administrativa de 500 RON. Dar ordonanta procurorilor a fost atacata in instanta si, de la amenda s-a ajuns la o pedeapsa cu inchisoare de 7 luni, cu executare. Argumentul folosit de „cei care impart dreptatea”? Acest caz trebuie sa fie un exemplu de justitie echitabila. Marisca Chis n-a avut la acest proces avocat. Era convinsa ca, intr-o tara europeana un om nevinovat nu poate ajunge dupa gratii. S-a inselat: „La dosarul asta penal orice acte am dus nu s-au luat in considerare. Avocat n-am vrut sa-mi iau ca am sperat sa fie dreptate. Initial s-au amanat vreo 4-5 dezbateri, pentru ca nu s-a prezentat nici executoarea. Eu, din 5 decembrie, am fost foarte bolnava si m-am internat in spital in Borsa. Doua zile mai tarziu am fost operata. Am avut probleme grave de sanatate. Am fost slabita foarte tare si dupa aceea nu m-am putut prezenta. S-a prezentat sotul cu biletul de iesire din spital si le-a spus ca sunt bolnava. Apoi am incercat sa ma prezint eu, am mers pana la Dragomiresti, dar m-a luat o criza si mi-am cerut voie la judecator sa merg acasa. A zis sa ma duc acasa si sa trimit o adeverinta ca-s bolnava. Am venit la dispensar, mi-am luat bilet ca-s bolnava si l-am trimis la Dragomiresti”. La finele lunii februarie a avut loc o alta dezbatere si, desi era grav bolnava, Marisca Chis s-a prezentat in fata instantei: „Atunci nu mi-a spus nimic. Judecatorul l-a intrebat pe Poleac «vreti sa fie condamnata femeia asta?», si el a zis «da, cum sa nu vreau sa fie condamnata?» Eu atunci am zis: «daca credeti ca-s vinovata acuma, sa ma luati sa ma duceti». Si am dat buna ziua si am iesit din tribunal”. Femeia spune ca n-a aflat verdictul instantei si nici n-a primit sentinta. Iar dupa ce s-a intors acasa, a cazut din nou la pat, din cauza unei hemoragii. Abia dupa ce si-a revenit a trecut pe la Judecatoria Dragomiresti, asa, intr-o doara, pentru ca nu credea ca a fost condamnata. Dar grefiera i-a spus ca, potrivit sentintei, are de executat 7 luni de inchisoare. Cele 10 zile in care putea face apel au trecut, dar a depus totusi o cerere. Insa, potrivit sentintei, din 11 martie putea fi arestata oricand. Mai tarziu a aflat ca n-a fost arestata atunci datorita „bunavointei” politistilor, care au lasat-o sa petreaca Pastele in familie, motiv pentru care unul dintre ei chiar a spus ca femeia ar trebui sa-i pupe si picioarele... Dupa Paste, „bunavointa” a disparut brusc. Marisca Chis spune ca: „Au tot venit politistii si m-au amenintat ca-s condamnata. Le-am spus ca nu s-o terminat procesul, ca io am trimis cerere la Baia Mare, dar nu m-o crezut. Au venit iar, peste vreo doua saptamani, si m-au cautat, dar eu eram plecata la Borsa, ca trebuia sa ma internez din nou. Au revenit seara si o zis: «Matusa, trebuie sa te arestam!»”. Dupa ce sotul femeii a cerut mandatul de arestare, politistii s-au „dezumflat” brusc si au plecat. Au revenit insa a doua zi, in 8 mai, la 6 fara un sfert dimineata, cu girofarul pornit, fluturand o hartie ce sustineau ca reprezinta mandatul de arestare. Marisca a inceput sa rada, crezand ca politistii incearca s-o sperie. Mai ales ca ei au fost de fata in momentul comiterii „infractiunii”: „O venit ca dupa un mare criminal. Eu am ras cand i-am vazut. Am zis: «Mai oameni buni, lasati-ma sa-mi gat legea, lasati-ma sa-mi vad de treburi!»”. Sotul femeii a intrebat unde vor s-o duca si i-a rugat sa-l lase pe el s-o predea „oamenilor legii”. Politistii au plecat din nou. Marisca Chis avea treaba la primarie, asa ca a plecat spre centru. Pe drum, si-a dat seama ca politistii o urmaresc: „M-am dus la consiliu, asa cum se duce oaia in gura lupului. Si cand am iesit, un politist de la noi din sat, Rad il cheama, a venit de pe cealalta parte de strada, si m-o zvarlit catre masina. Eu am tipat. S-o adunat lume. Nu mi-o zis nimic numai «doamna Chis» si m-o apucat de mana si m-o zvarlit catre masina si m-o bagat in masina ca pe un criminal, desi io-s femeie batrana, bolnava si operata. O femeie de pe cealalta parte de drum o lesinat cand o vazut ce-mi face”. Marisca povesteste ca s-a simtit precum un infractor periculos. Masina a mers cu girofarul pornit pana in Baia Mare si femeia n-a avut dreptul nici macar sa raspunda la telefon, ca sa explice familiei ca merge „la zdup”: „Nu mi-o pus catuse, dar unul m-o tanut de o parte, unul de cealalta. Am stat cu mainile la spate. Mi-au spus ca ma duc in puscarie, ca ei o fost buni si m-o lasat sa-mi fac Pastele cu copiii. O inceput sa-mi sune telefoanele, dar le-o luat si le-o aruncat in fata, o zis ca n-am voie sa raspund”. In momentul in care au ajuns langa un grup de oameni, femeia a vrut sa deschida usa, ca sa le strige ce se intampla. Bineinteles ca, bolnava fiind, n-a avut forta sa clinteasca usa. Dar gestul a fost suficient pentru a infuria politistii: „Politistul Rad mi-o pus mana in gat si m-o strans de gat de numa’ un pic de n-am pierit in masina. I-am spus: Mai baiete, de ce m-ai strans de gat? Tu stii ca pe ma-ta ai strans-o de gat? Mi-a spus ca «asa facem noi cand ii ducem la puscarie pe cei care se zbat». Si, scuzati-ma ca nu-s bata, nu-s nebuna, o zis ca «pe altii ii strangem de coaie. Apucam de unde putem». Atata m-am rugat de ei sa-mi deie un pic de apa, dar ce sa-mi dea apa? S-o dus cu sirena intr-una. M-o dus la centru intai, de acolo m-o dus intr-o sala. O doamna s-o rasculat:«matuse, ia zi ce ai facut?» Zic, «doamna, io n-am facut nimic, io mi-am aparat proprietatea!» Zice: «dumneata esti cu 7 luni de condamnare, dar acuma ti s-a redus la 5»”. De acolo a ajuns la penitenciar, intr-o celula cu trei femei condamnate pentru infractiuni de drept comun: furturi si omoruri. Era agitata si tipa intruna. Lasase acasa doi copii bolnavi si un sot care se putea pierde usor cu firea. Plus ca, spune ca avea bratele si gatul pline de vanatai de la „bunavointa” politistului. Si stia ca familia ei nu are cum sa afle ce s-a intamplat. Fiica ei, Lena, povesteste ca n-au fost anuntati de politie, cum era normal, ci de sateni. Au urmat drumuri peste drumuri, cereri, hartii si disperare. Peste cateva zile, Marisca Chis trebuia sa se prezinte la Tribunalul Maramures, care i-a admis apelul. Dar, in dulcele stil romanesc, cei de la penitenciar nu stiau de proces si cei de la tribunal nu stiau ca femeia a fost arestata. In final, s-a prezentat la o infatisare... si la inca una.... Dupa 15 zile de puscarie, a fost eliberata. Tribunalul a anulat mandatul de arestare si a inlocuit pedeapsa cu o amenda penala de 300 RON. Dar decizia a fost atacata cu recurs, asa ca Marisca Chis poate ajunge din nou, la puscarie. Femeia spune ca: „La penitenciar s-o purtat frumos cu mine. Plangeau politistele de mila mea. Atata ca m-o dus cu catuse la spital, desi le-am spus ca io nu-s pericol si nu fug, ca stiu ca-s nevinovata. N-am facut nimic rau in viata mea. N-am furat, nu m-am certat cu nimeni. Am noua frati, toti is casatoriti in orasul asta, si niciunul n-a avut probleme sa merga la puscarie. Acolo, in Baia Mare, judecatoarea m-o intrebat «doamna, vreti sa fiti suspendata?» Io am inceput sa plang si am zis: «da, doamna, cum sa nu». Politista de langa mine si ea a inceput sa planga. «No, zice, sunteti libera»”. Acasa, la Salistea de Sus, Marisca a fost asteptata ca o eroina. Zile la rand oamenii au venit s-o sarute si sa-si faca cruce ca s-a intors: „Si astazi ma mai pupa oamenii si plang cand ma vad, parca 10 ani am fost in pamant si am iesit dupa 10 ani, ase sa mira”. Acum, femeia a introdus o actiune in instanta si cere anularea titlului de proprietate a lui Poleac. Si asteapta hotararea Curtii de Apel Cluj, dupa care e decisa sa ceara daune pentru „portia de dreptate” pe care i-a servit-o instanta. „Dreptate” pentru care are de platit cheltuieli judiciare de vreo 45 de milioane de lei vechi, motiv pentru care, lunar, i se retine o treime din indemnizatia de asistent personal, de 300 RON, pe care o primeste pentru ingrijirea fiul sau. Desi, zilnic, ii zambesc de la televizor suspectii de terorism, coruptie sau tradare, Marisca Chis mai crede inca intr-o justitia sinonima cu dreptatea: „Inca mai cred. Un an de puscarie daca faceam, tot credeam. E pamantul meu si nu ma las. Speranta nu mi-o ia nimeni!”. Uneori, isi aminteste insa ca in opinia „oarbei” e pericol social. Ca, intr-o tara europeana, a fost azvarlita dupa gratii pentru ca a scos tarusii pusi de executorul judecatoresc. Nedrept? Dimpotriva, in opinia judecatorilor, e un exemplu ca, in Romania, Justitia e echitabila. „Nu s-a pus problema de violente” Cum era de asteptat, Politia are o alta versiune a povestii arestarii. Purtatorul de cuvant al Inspectoratului Judetean de Politie Maramures, Voichita Zehan, a declarat ca politistii „au procedat conform regulilor de executare a unui mandat. Nu s-a pus problema de exercitare de violente”. Revolta satenilor Arestarea si mai ales modul de ridicare a femeii a generat o mini-revolta in Salistea de Sus, care aduce a rezistenta anti-comunista din „epoca rosie”. Familia Mariscai Chis spune ca satenii au depus plangeri impotriva politistului acuzat de abuz si cer mutarea lui din oras. Oamenii spun ca exista deja precedentul unui politist cu un comportament similar, in perioada comunismului, care a fost izgonit din localitate cu furci si topoare. Si spun ca daca cererea nu le va fi rezolvata, vor aplica metoda de atunci. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro