In plina criza financiara, saracii nu trebuie uitati

Exista doua lectii importante oferite de istorie si, in acelasi timp, de experienta noastra personala. Acestea nu se exclud una pe alta, ba, mai mult, se completeaza reciproc. Prima consta in faptul ca, atunci cand apare o criza, cei mai putin vinovati devin, de obicei, victimele cele mai grav afectate si cele mai putin capabile sa faca fata situatiei. A doua lectie - crizele pot crea momentul oportun pentru reforma si schimbare radicala. Aceste momente sunt trecatoare si trebuie sa se profite de ele in asa fel incat crizele sa nu revina. In lumea globalizata din ziua de azi, acest lucru presupune ca noile solutii sa fie mai rapide, mai eficiente si mai corecte – scriu, pentru Financial Times, Kofi Annan, fost secretar general al ONU, Michel Camdessus, fost director general al FMI, si Robert Rubin, fost ministru de finante in administratia Clinton, actuali membri ai Consiliului pentru Progresul Africii. Astfel stau lucrurile si in cazul actualei crize financiare. Impactul ei nu a fost inca resimtit complet, dar va include o incetinire economica globala, o scadere a nivelului comertului, o mai mare competitie in domeniul creditelor si cautarea securitatii de catre investitori. Presiunea asupra cheltuielilor publice si asupra ajutoarelor oferite va spori. In momentul de fata, politica se concentreaza asupra protejarii consumatorilor si contribuabililor din tarile industrializate. Insa populatiile si tarile sarace ar putea ajunge, in curand, sa plateasca pretul cel mai mare pentru o problema pe care nu au provocat-o ele. O solutie pentru aceasta criza, ce nu ar lua in considerare nevoile tarilor sarace - sau, mai grav, care ar conduce la o mai slaba implicare in aceste regiuni - ar fi teribil de incorecta, sunt de parere semnatarii articolului. Comunitatea internationala isi poarta partea sa de vina pentru perpetuarea saraciei, a foametei si a bolilor. Sentimentul de nedreptate pe care il creeaza reprezinta o amenintare la adresa securitatii economice si politice. Responsabilitatea care a determinat politicienii occidentali sa intre in actiune pentru a recastiga increderea in sistemul financiar ar trebui, intr-o lume globalizata, sa aduca dupa sine si o serie de masuri menite sa produca progrese si in planul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). Termenul-limita pentru atingerea acestor obiective, anul 2015, apropiindu-se, este clar ca eforturile nu sunt suficiente. In acelasi timp, povestile succeselor punctuale ofera o baza de pornire pentru obtinerea unui progres real in dezvoltarea umana - nu in urmatorii 50 de ani, ci in urmatorul deceniu. O guvernare mai responsabila si mai eficienta in tarile africane este esentiala. Ea poate fi adusa odata cu o combinatie fericita intre angajamentul politic din partea liderilor tarilor aflate in dezvoltare si cresterea nivelului investitiilor si ajutorului tehnic si financiar din partea tarilor bogate. G-8 si tarile din Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) trebuie sa-si onoreze angajamentele deja existente, in special in ceea ce priveste oferirea de ajutoare, catre tarile in curs de dezvoltare, fara a folosi aceasta criza drept scuza pentru a le abandona. Aceste angajamente au fost castigate cu greu si incurajeaza multe tari africane in dezvoltare sa isi faca planuri de viitor in jurul ODM. Neonorarea acestor angajamente ar transmite un mesaj negativ acestor tari, subminand sentimentul fragil, dar crescand, de responsabilitate reciproca dintre Africa si partenerii ei traditionali in rezolvarea problemelor continentului. Energia investita in discutiile pentru stabilirea unui nou sistem global de gestionare financiara este mai mult decat binevenita. Ultimele cateva luni au demonstrat cat de inadecvat a devenit actualul sistem: pietele sunt globale, dar controalele de reglementare au ramas locale. Noul sistem necesita implicarea tuturor „jucatorilor”, nu doar a Europei, SUA si Japoniei, ci si a Braziliei, Chinei, Indiei, Arabiei Saudite, Africii de Sud. Tarile mai sarace trebuie sa aiba si ele o voce in aceste discutii. Fondul Monetar International trebuie sa fie si el implicat in monitorizarea pietelor globale si in reactia fata de crize. De asemenea, el trebuie sa devina mai reprezentativ si mult mai activ. Responsabilitatea pentru deciziile strategice importante trebuie luata din mainile Consiliului director si oferita unui for mai reprezentativ si cu mai multa putere politica. Aceste idei nu sunt cu totul noi, au fost propuse in urma crizelor mexicana si asiatica din anii ‘90. Momentul oportunitatii pentru instituirea unui sistem de reglementare puternic a fost pierdut - sa nu lasam ca si aceasta noua ocazie sa fie irosita, indeamna semnatarii articolului. Problemele grave aduc cu sine oportunitatea gandirilor stralucite. Stim cu totii ca globalizarea poate fi o forta a binelui, insa pentru ca beneficiile ei sa fie impartite - si pentru ca lumea sa nu fie polarizata intre cei puternici si cei marginalizati - este necesar un stil nou de gandire si o noua ordine globala. Ne confruntam cu un moment atat riscant, cat si ofertant. Liderii politici trebuie sa aiba curajul si viziunea necesare pentru a profita de situatie, fac apel, in final, semnatarii. AGERPRES