In orice perioada ai trai, ai avea aceleasi nefericiri

Recent, Alexandru Buican si-a prezentat cartea „Brancusi. O biografie” in Baia Mare. Biografia lui Brancusi, realizata de Alexandru Buican, nu si-a propus sa ofere o imagine cosmetizata a sculptorului de geniu. Intre paginile cartii, pot fi gasite intamplari grotesti si macabre, drame si tragedii individuale si scene pitoresti, ce demonstreaza comportamentul nonconventional, uneori radical, al artistului, aspectele ce pot fi considerate mai delicate din viata acestuia nefiind trecute sub tacere. Carte de vizita Alexandru Buican s-a nascut la Bucuresti, la 16 mai 1953, unde si-a facut primele studii si unde, mai tarziu, si-a obtinut licenta in stiinte juridice la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti. In 1979, a plecat in Statele Unite ale Americii, stabilindu-se in orasul New York, unde si locuieste o parte a timpului. Intre anii 1998-1999, tot la New York, a editat, sporadic, revista de politica si cultura „Polemici”, de orientare net anticomunista. A publicat dramele „Neintelegerea” si „Incercarea”. Eseul „Posteritatea lui Bacovia si istoria lui... G. Calinescu”, aparut la Editura Stiintifica Bucuresti, 1994, este o incursiune critica in lumea tristului poet al Bacaului. Reporter: Ati lucrat vreme de sapte ani pentru elaborarea biografiei „Brancusi”, mare parte a timpului, la New York. Exista diferente majore intre conditia cercetatorului roman in tara lui si conditia cercetatorului roman in America? Alexandru Buican: Am lucrat timp de cinci ani, nu sapte, cu foarte scurte pauze, cauzate de obicei de accidente care s-au petrecut din cauza lipsei mele de prevedere. Munca de cateva luni s-a sters din calculator, iar eu nu-mi salvasem materialul. In privinta regimului de lucru al cercetatorului roman aflat la New York si in tara, pot spune ca e vorba de diferente extraordinare. Am mai afirmat si in alt interviu ca, daca eu as avea autoritate asupra personalului de la Biblioteca Academiei, mai mult de jumatate dintre angajati ar pleca frumos la pensie. Intrebarea dumneavoastra e cea care imi face o deosebita placere. Vreau sa spun ca NY Public Library este o institutie care nu e surclasata nici macar de Library of Congress de la Washington. Nimeni nu poate spune cate volume poseda, dar se vehiculeaza cifre de sute (Da! Sute!) de milioane de carti. In cazul in care biblioteca nu-ti poate pune la dispozitie un anume volum, regulamentul ei de functionare prevede obligatia (nu privilegiul!) de a ti-o gasi intr-un timp util, prin schimb bibliotecar. Eu am fost de cateva ori in situatia de a primi un „pass” cu care m-am deplasat cu metroul la Columbia University, unde se afla cartea dorita. In cateva cazuri, au aflat-o aiurea si m-au anuntat acasa. Cea mai dificila parte a cercetarii a fost identificarea surselor documentare si eu am descoperit un numar foarte mare de materiale inedite. Faptul a fost deseori subliniat in cronicile la adresa cartii mele de catre exegeti ai lui Brancusi. Evidentiez asta nu din orgoliu, ci ca sa arat ca a fost nevoie de consultarea unui mare, foarte mare numar de volume de memorialistica. Acest lucru a fost usurat de faptul ca biblioteca iti ofera posibilitatea de a imprumuta cate trei volume, la fiecare cinsprezece minute. Eu faceam zilnic un maraton prin memoriile, jurnalele si culegerile de scrisori ale unor prieteni de-ai lui Brancusi, care se numeau uneori Ezra Pound, Anaïs Nin, James Joyce, Man Ray, Marcel Duchamp, Fernand Leger, Jean Cocteau, Erik Satie, John Quinn etc. Rep.: De ce ati ales o biografie Brancusi si nu o biografie Eliade, Cioran sau Ionesco? In fond, si pentru o biografie a celor amintiti trebuie cunoscute, asa cum ati afirmat, cele trei culturi: romana, franceza si americana. A.B.: Personal, cred ca nici Cioran, nici Ionesco si nici Eliade nu sunt personalitati de talia lui Brancusi, care este unul dintre acei artisti ce se nasc o data la 500 de ani. Si apoi, Brancusi este un personaj legendar in America. Iar fascinatia acestui om, care nu numai ca a „vazut idei”, dar le-a si intrupat in piatra, a fost asupra mea tiranica. Si cei trei, daca prestigiul lor de acum se va sustine prin proba timpului, isi vor gasi biograful lor. Rep.: Toti cei amintiti anterior au promovat initial valori nationale, pentru a deveni, in timp, creatori de valori universale. Ce are special universalitatea lui Brancusi? A.B.: Se spune ca Brancusi e „inventatorul” sculpturii moderne. Lui nu i-ar fi placut acest apelativ. Si este, desigur, impropriu. Dar el va fi folosit in continuare, in lipsa unei categorii mai potrivite. De fapt, Brancusi se considera mai mult un „revelator” al „Artei”, pur si simplu. Intr-un interviu dat la Londra, in care era agasat cu chestiuni despre arta, el a spus memorabilele cuvinte: „Arta, arta, dar care arta? Arta abia incepe!”. Pentru el, sculptura de pana atunci era doar o imitatie de forme, o fabricare de cadavre. Incepuse in vremea anticilor, adica in vremea tineretii omenirii, era naiva si antropomorfa. Pentru Brancusi, decadenta acelei sculpturi, care era totusi patrunsa de o credinta de inceput, se petrecuse odata cu aparitia lui Michelangelo. El ii intreba pe cei din preajma daca ar putea trai in aceeasi incapere cu „Moise”. Iar „muschii” sculpturilor lui Michelangelo ii aduceau aminte de un grajd de cai. Brancusi se considera un „trezitor la realitate”, la realitatea adevarata. El propunea lumii sa vada dincolo de aparente, adica „in spatele” lucrurilor supuse senzorialitatii noastre, ca sa descopere „ideile” generale ale acelor lucruri. Adica, era un platonician. Pentru el, pasarea de pe creanga unui pom nu era o pasare adevarata. Era doar forma „degradata” a ideii de pasare. Brancusi era, cum s-ar putea spune, un chirurg oculist care, printr-o operatie de cataracta, redaruia omenirii vederea. Rep.: Cum traiesc Alexandru Buican si Constantin Brancusi in lumea contemporana romaneasca? A.B.: Intrebarea este una dintre acelea care par a-ti intinde o capcana. Sa spunem doar ca biograful, adica Alexandru Buican, este doar un mediu psihologic in care se recreeaza acel Constantin Brancusi care a trait intre anii 1876-1957. De aceea, eu mi-am numit cartea „O biografie”, constient fiind ca, intr-o alta perioada, intr-un alt mediu cultural de intelegere, altcineva va veni si va face o noua interpretare a lui Brancusi, folosindu-se pe sine ca mediu de intrupare a incomparabilului „trezitor la realitate”. Brancusi are de partea sa timpul si poate sa astepte oricat. Din punct de vedere tehnic, cartea mea este „o biografie” si nu „Viata lui...”, deoarece altii vor folosi documentele diferit, chiar si altele, dar si ei vor ajunge la acelasi Brancusi obiectiv. Mai pot sa spun ca, si pentru mine, Brancusi a fost o influenta decisiva. Si ca si eu traiesc in lumea contemporana ajutat de frumusetile create de Brancusi, de acele forme exclusive, care nici macar nu mai sunt sculpturi, ci claritati psihice. Rep.: In ce perioada a istoriei lumii v-ar fi placut sa traiti si in ce calitate? Argumentele ar fi interesante... A.B.: Nu ma pot gandi prea departe, dar as fi vrut sa-i am contemporani pe un Liviu Rebreanu, un Bacovia, un Camil Petrescu, un Brancusi, dar sa mor inaintea instaurarii regimului comunist in Romania. Stiu ca, in orice perioada ai trai, ai avea aceleasi nefericiri, aceleasi dorinte de altceva. Ioan BOTIS