In Europa fara voievozi

Ilie Gherhes este unul dintre cei mai apreciati istorici din Romania si presedintele filialei maramuresene a celei mai prestigioase institutii de stiinte istorice din tara. In interviul acordat GAZETEI de Maramures, Gherhes vorbeste deschis despre „Cernobalul didactic”, masacrarea manualelor de istorie, valori uitate sau „imprumutate”. Ilie Gherhes s-a nascut in 1962 in comuna Petrova. A absolvit Universitatea Bucuresti, Facultatea de Istorie Filosofie. A devenit doctor in stiinte istorice la Universitatea „Al. Ioan Cuza”, din Iasi. Este lector universitar la catedra de istorie a Universitatii "Vasile Goldis" Baia Mare si presedintele Societatii de Stiinte Istorice din Romania, filiala Maramures, postura din care, anul trecut a reusit sa reia si sa organizeze cursurile de vara ale acestei societati, care nu mai fusesera organizate din 1949. Este cercetator la Muzeul Judetean de Etnografie si Arta Populara Maramures. A publicat mai multe articole, lucrari stiintifice si cartea „Maramuresul intre Dictatul de la Viena si Conferinta de Pace de la Paris- 30 august 1940-10 februarie 1947”. A organizat mai multe simpozioane si manifestari pe teme istorice. Reporter: Asadar, domnule profesor, de curand v-ati intors de la Bucuresti... Ilie Gherhes: E adevarat. Si-mi place cum incepe dialogul nostru, de parca as fi fost la Tokio sau Paris, de fapt, tot intr-o capitala. In perioada 24-25 mai a avut loc, la Bucuresti, Consiliul National al Societatii de Stiinte Istorice din Romania. Din fericire pentru mine, sunt membru al acestui prestigios for de conducere. Din nefericire pentru noi, auspiciile sub care au avut loc dezbaterile au fost cat se poate de sumbre, pentru multi dintre noi orizonturile in cuprinsul carora se va studia istoria in viitorul apropiat se arata a fi demne de un adevarat Cernobal didactic. Infrigurat fiind de aceste prefigurari, am uitat sa va spun ca acesta a fost chiar subiectul principal al intrunirii, respectiv, orizontul istoriei in manualele noi, pregatite a ni se livra de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii. Rep.: Care a fost reactia Societatii de Stiinte Istorice la acest „macel” al istoriei? I.G.: Se cuvine sa precizez ca intre cei care au luat cuvantul au fost oameni care au cariere didactice de mare prestigiu in spate, autori de manuale, fosti dregatori ministeriali etc. Cu totii ne-am aratat socati, aproape neputinciosi in fata ofensivei antiromanesti si antididactice prezumate. Nu se va mai folosi termenul de „Istoria romanilor”, ci doar de istorie, dispar lectiile despre razboaie, raman doar capitolele despre relatiile dintre state, viata sociala etc., s-a redus, a nu stiu cata oara, numarul de ore, se introduce istoria universala din clasa a IV-a. Din glasul de revolta al celor prezenti, am mai desprins remarci de felul ca asa ceva nu s-a intamplat nici in vremurile de trista amintire, ale stalinismului. Cu totii am fost de acord ca trebuie sa ne aparam profesia, sa ripostam fata de modul netransparent in care se face reforma didactica azi, un mod politic care ne pune in fata faptului implinit. Ca atare, a fost redactat un protest pe care l-am depus la toate institutiile considerate de noi responsabile de acest „genocid educational” si nu numai, pentru ca necunoasterea valorilor noastre istorice, duce, intr-un final, nu numai la neglijarea lor, ci si la negarea acestora. Rep.: Care au fost motivele oficiale ale acestei reforme? I.G.: Numarul de ore se va reduce cu 30%, cu alte cuvinte. Istoria Romanilor ni se va livra ca sarea in bucate: mai putina, si in rate. Argumentul forte ar fi repulsia fata de unele manuale prea incarcate, prea stufoase, de la unele discipline cum ar fi limba romana, matematica, fizica si altele. Adica, se incearca acum o manipulare a cadrelor didactice. Rep.: S-au adoptat astfel de masuri si in alte state UE? I.G.: De exemplu, vecinii nostri bulgari sau unguri nu s-au aratat la fel de zelosi in a masacra manualele de istorie si, prin aceasta, in a-si perverti propria statuie identitara dintr-o administratie atat de fecunda fata de monumentul noii alteritati europene, monument la care ne inchinam, mai nou, cu steagu-n bat, cum se zicea in alte vremuri. Rep.: In timp ce noi ne anihilam valorile, altii nu numai ca si le promoveaza, dar chiar le „imprumuta” pe ale noastre. Maghiarii, de exemplu, l-au prezentat recent, la o manifestare organizata la Casa Teleki, pe Matei Corvin ca fiind ungur. I.G.: Da, cunosc aceasta indeletnicire a istoriografiei maghiare de a se improprietarii, din cand in cand, ba cu istoria Transilvaniei, ba cu diferite personalitati istorice. E o metoda a acestor vremuri. E o moda aceasta rebranduire. Dar fara a intra intr-o disputa papagaliceasca, va asigur ca am nenumarate motive sa ma uit cu admiratie istorica maramureseneasca si romaneasca la statuia marelui rege „neinvins de nimeni, infrant doar de propriu-i neam”, ca sa-l citez aproximativ pe Nicolae Iorga. In primul rand, Matei Corvin are origine romaneasca. Un alt motiv de admiratie ar fi „vitejia impinsa pana la sacrificiu suprem a nobililor romani care au facut parte din garda personala a lui Matei Corvin”, l-au inconjurat cu trupurile lor pe regele ranit, in timpul bataliei din 15/16 decembrie 1467, de la Baia. In 1469, mai multi nobili romani au primit titlul de baroni liberi: Ambroziu de Dolha, Coroi si fiul sau Ioan de Oncesti, Mihail-Bogdan de Petrova, Mihail Nan din Slatina, Petru Lenca de Vad, Ioan Miclea de Sugatag, Petru si Lupisa de Berbesti, Simion Pop de Uglea, Stetcu de Biserica Alba, Gheorghe Avram de Oncesti. Au fost singurii baroni liberi din Maramures si nu puteau fi judecati de catre autoritatile comitatului, ci numai de catre rege sau reprezentantii sai. Intre 1550/1551, Dieta Transilvaniei le retrage titlul, deoarece in Transilvania nu exista rege, nu era cine sa-i judece, nobletea a ramas insa reverberand peste veacuri, pana astazi. In 2 noiembrie 1465, regele Matei Corvin ii confera lui Ambroziu de Dolha drept de imunitate, primul caz de acest fel in Maramures, probabil si ultimul, fiind interzis sa se incaseze impozite si alte obligatii de pe mosiile acestuia. In 1467, dupa batalia de la Baia, sunt scosi de sub competentele comitentei romanii care l-au salvat pe rege. In 1458, Matei Corvin scuteste sighetenii de plata tricesimei. In 1460, Ambriziu de Dolha ridica un adevarat castel, pe care apoi este silit sa-l darame prin efectele Legii LXXIX din 1471, fiind scutit apoi de toate darile. In 1459 se stabilesc hotarele Sighetului pana la izvoarele Marei, pentru pasunat, dar cu zone intermediare stapanite de cei din Giulesti si de pe Cosau. Armata lui Matei Corvin era imbracata in negru, de accea maramuresenii cei mai viteji poarta sumane negre pana azi. Din acea perioada au ramas numeroase toponime: Padurea Neagra, Valea Neagra, Craiescu, dar si vorbe de duh: „Nu-i fi tu Matias Kiraly” sau „Dracu’ ti-i nanas si cu domnu’ cel din Cluj”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro