In Edinburghh, cu Brancusi si Paul Neagu

* Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judetene, cea mai mandra dintre toate, povesteste, cum doar domnia sa o poate face, despre Biblioteca de la Glasgow. Dincolo de manifestarea culturala oficiala, au avut loc manifestari in spatiul cultural scotian pe care nu se facea sa le ratezi. Tedi, un rafinat om de cultura, rezoneaza la orice miscare importanta in care se fac referiri la cultura romaneasca. Povestea lui Tedi este deosebita. Acest text va aparea si in revista „Familia Romana”, dar cum este unul inedit, am avut bucuria sa primim acceptul lui Ardelean pentru a aparea in acest numar al GAZETEI. Mai ales ca publicul-cititor tinta al GAZETEI este diferit de cel al „Familiei Romane”. (Nicolae Teremtus) Glasgow, delegatia Romaniei a fost invitata de catre gazde la vernisajul unei expozitii zis-celebre „10 Dialoguri – Richard Demarco – Scotia si Avangarda europeana”, desfasurat la Royal Scottish Academy din Edinburgh. Cum o astfel de provocare nu putea fi refuzata, cel putin din motive de civilitudine si diplomatie, iata-ne, intr-o seara rece de sfarsit de noiembrie, zgribuliti, cautand intrarea in celebra institutie culturala, care se mandreste nu doar cu independenta sa, avand un statut special in cadrul comunitatii culturale scotiene, ci si cu anvergura relatiilor, maretia gandurilor indraznete si beneficiile unor curatoriate exceptionale. Despre Richard Demarco ne-am documentat usor, atat de pe internet, cat si din cateva pliante tematice. Artist, director de galerie, educator public, promotor al teatrului modern si comentator cultural apreciat. La 80 de ani nu manifesta gesturi de intoarcere spre propriul trecut, cu toate reflectiile firesti, ci, cu energii nebanuite finalizeaza lucrari de o viata: interactiuni cu mari artisti, discursive si de conversatie, vizite la expozitii, studiouri si ateliere, pledoarii si sustineri practice... Galeria Demarco, fondata in 1966, a devenit in plan international o platforma de afirmare a noilor evolutii in sculptura, film, video, instalatii, teatru, concerte, activitati lucrative artistice s.a. Chiar si expozitia deschisa la Edinburgh in noiembrie 2010 dovedea acest stil Demarco, vizibil in prezentarea unor artisti europeni de mare importanta in Scotia. Puteau fi admirate: instalatia recent sculptata de Magdalena Abakanowicz, expusa pentru prima data in Marea Britanie, lucrari semnate de Ainslie Yule, Mach David, MacLennan Alastair, Gunther Uecker, sculpturi de Rory McEwan din colectiile familiei McEwan si ale lui Richard Demarco, opere ale „marilor” Tadeusz Kantor si Joseph Beuys, din colectii europene importante, documentatia primului spectacol „Rhythm 10” de Marina Abramovic, din arhiva Demarco... Iar surpriza cea mare a venit chiar in momentul discursului tinut de Richard Demarco la vernisaj. Dupa ce i se multumise public in stilul entuziasmului festiv pentru sprijinul acordat conceptului expozitiei, pentru increderea si rabdarea oferite in toate etapele de pregatire, pentru lumina in care pune aspectele semnificative ale vietii sale etc., simpaticul octogenar, cu o tinerete a expresiei lucide greu de intalnit in alte parti, cu o gestica scotiana tipica si cu un verb penetrant si accentuat a trimis toate laudele spre ... Brancusi. Da, spre Brancusi, caruia i-a multumit dintru inceput pentru esenta a ceea ce a descoperit intru esentializare, pentru amprenta pe care ne-a dat-o in a lucra si a vedea dincolo de superficialul estetic. Incepusera furnicaturile patriotice prin madularele noastre. Brancusi romanul, Brancusi artistul, Brancusi filosoful... Si se uita spre grupul nostru, desi nu stia cine suntem. Si ne privea Richard Demarco de parca eram atunci primiti in Academia Lui. Si rostea un Laudatio pentru cultura romana de tip brancusian cum n-am mai intalnit pana atunci si greu cred ca voi mai intalni vreodata. Iar cand a pus punct „Argumentului Brancusi” a trecut la ... Paul Neagu. Despre „simbolismul hylestic”, despre „materialismul sau spiritualist”, despre „statiunile catalitice”... . Eram asa de bulversati de cele auzite incat ni s-a parut tuturor ca suntem cei mai importanti exponenti in viata ai societatii civile europene! Mai ales ca Demarco n-a folosit decat doua nume proprii : Brancusi si Paul Neagu. Toti ceilalti expozanti, cu toate meritele si marimile lor, au fost lasati singuri. Contau numai Brancusi si Paul Neagu. Dupa vizitarea expozitiei am trait un sentiment de jena. Erau acolo lucrari extrordinare ale unor artisti de mare expresie avangardista despre care Demarco nu spusese decat „sa-i vedeti si pe ceilalti”. I-am vazut si i-am considerat nedreptatiti in acea seara superba, impregnata de „simtire romaneasca a lumii”. Si pentru ca totul sa poarte un semn bun, sa va povestesc si finalul. De-a dreptul Supranatural! Prezentandu-ma cu albumul expozitiei, editat cu aceasta ocazie, dupa ce a scris un text oarecum conventional, Maestrul Demarco exclama: - Pareti a fi roman...! - Da, un roman din cel mai nordic castru roman, din cea mai de nord capitala de provincie imperiala – Porolissum. - A, da, asta e foarte interesant si trebuie sa adaug la autograf. Caci noi, scotienii, ca si voi, romanii, ne revendicam de la „limesul cel mai nordic al Imperiului roman” si tocmai de aceea semanam. Am lasat sa treaca niste luni de zile intru dezmeticire. Dar, mai mult decat autenticul sentimentelor unui om nu vad in jurul acestei intamplari. Nici cand e vorba de sinceritatile simple, ca de om obisnuit ale lui Richard Demarco, nici cand e vorba de trairile mele si ale colegilor ce m-au insotit. Sa fie de vina in chestiune sufletul lui Constantin Brancusi? Sa fi fost pe-aproape sufletul lui Paul Neagu? Numai Dumnezeu stie! P.S. Descoperind ce poate face uneori „sufletul romanesc in mare-lucrarea lui” o sa-i trimitem aceste insemnari domnului Matei Stircea Craciun, doctor in antropologie si istorie, cercetator stiintific la Centrul de Cercetari Antropologice „Francisc Rainer” al Academiei Romane, care este autor al primei abordari antropologice a sculpturii brancusiene si al cartii „Paul Neagu – noua statiuni catalitice”, publicata in 2003 la Editura bucuresteana Anastasia. Cu rugamintea de-a ne ajuta pe noi, cititorii revistei „Familia romana”, sa aflam mai multe lucruri de suflet despre Brancusi si Paul Neagu. Si, poate, si altele...! Dr. Teodor Ardelean