În caz de inundații, ne înecăm în neputință!

Recent, Curtea de Conturi a publicat Raportul de audit cu tema „Evaluarea eficienței şi eficacității programelor, acțiunilor şi măsurilor întreprinse pentru prevenirea riscului de inundații, răspunsul şi refacerea după efectele produse de acestea pe teritoriul României în perioada 2014 -2021”. Concluziile sunt sumbre: „capacitatea infrastructurii de protecție împotriva inundațiilor este afectată semnificativ atât în ceea ce privește prevenirea riscului de inundații, cât şi în perspectiva limitării efectelor produse de acestea pe teritoriul țării, din cauza insuficienței resurselor financiare, umane şi materiale alocate”. Altfel spus, în caz de inundații,  ne înecăm din nou în neputință și incompetență. De ce?

Lista neagră a neputinței începe cu o problemă gravă, care trenează de 30 de ani: cea a barajelor. Aproape jumătate dintre barajele din România nu au avut și nu au autorizație de func­ționare în condiții de siguranță. Conform documentului, din totalul de 2.013 baraje, 983 baraje aveau autorizație de funcționare în condiții de siguranță, 221 de baraje aveau autorizația de funcționare în condiții de siguranță expirată și 809 nu au fost autorizate vreodată. Iar la nivelul anului 2021 au fost identificate 121 de baraje încadrate în categoria de importanță C și D, pentru care nu există sau nu este cunoscut un proprietar sau administrator legal.

Ce înseamnă acest lucru? „Barajele care nu numai că nu au auto­rizație de funcționare în condiții de siguranță, dar nici nu beneficiază de lucrări de întreținere și reparații, aflate într-o stare accentuată de degradare, abandonate sau cu probleme la echipamentele hidro­mecanice, din administrarea altor deținători sau chiar fără un proprietar sau administrator legal cunoscut, pot reprezenta pericol la viituri, în funcție de starea acestora, cu riscul unor accidente cu efecte negative asupra siguranței populației și a bunurilor din zonă”, arată Curtea de Conturi.
Nici cu digurile nu stăm prea bine, deoarece același raport arată că: „În cazul digurilor de apărare împotriva inundațiilor nu există nicio autorizație de funcționare în condiții de siguranță, una dintre cauze fiind lipsa atestării exper­ților care să evalueze starea de siguranță în exploatarea acestora”.
Avem, în schimb, hărți. Ministerul Mediului prin Apele Române a elaborat hărți de hazard și risc la inundații pentru 2.327 de unități administrativ-teritoriale (UAT), acestea fiind transmise fiecărui Consiliu Județean (CD cu hărțile de hazard și risc la inundații, precum și informațiile asociate în GIS, decupate pe județe). Dar „conform verificărilor efectuate de MMAP-ANAR cu ocazia acțiu­nilor de control a stării tehnice și funcționale a lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundațiilor de pe râurile interioare și de la Dunăre, doar 1.212 unități administrativ-teritoriale (din cele 2.327) au actualizat/ sunt în curs de actualizare a planului urbanistic general prin includerea hărților de hazard și de risc la inundații, reprezentând 52%. Din analiza datelor și infor­mațiilor prezentate de Direcția Generală pentru Relațiile cu In­sti­tuțiile Prefectului (DGRIP) din cadrul MAI, doar 438 UAT-uri au finalizat aceste demersuri deo­sebit de importante în vederea respectării regimului de construcții în zonele inundabile și/sau evitării construcției de locuințe și de obiective sociale, culturale și/sau economice în zonele potențial inundabile, astfel încât să se prevină/ diminueze pagubele potențiale generate de inundații”.

O altă problemă o reprezintă sistemul RO-ALERT. „Una dintre principalele vulnerabilități identificate în procesul de gestionare a inundațiilor și menționate în cuprinsul concepției de răspuns este inexistența unui sistem de alarmare a populației modern, cu acoperire integrală a zonelor locuite.   
Probleme există și în ceea ce privește evaluarea pagubelor. „În lipsa unei metodologii unitare la nivel național, de evaluare a pagubelor în urma producerii unor situații de urgență, se manifestă dificultăți în desfășurarea procesului de evaluare a pierderilor suferite în urma inundațiilor și există posibilitatea ca valoarea financiară totală a pagubelor să nu reflecte realitatea, cu implicații în valoarea sumelor alocate de Guvern din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului și din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului. În acest sens, IGSU a efectuat demersuri pentru elaborarea Metodologiei unitare de evaluare a pagubelor în situații de urgență/ la dezastre, prin proiectul „Îmbu­nătățirea managementului riscului de dezastre” - P166302, finanțat printr-un acord de împrumut cu Banca Mondială, care are termen de finalizare 31 noiembrie 2024.

În perioada 2014-2021, au fost centralizate pagube în sumă totală de 8.847.974,76 mii lei. Pe ani, situația privind valoarea pagubelor produse de evenimente hidrometeorologice periculoase, exprimate în „mii lei”.
Iar în ceea ce privește refacerea infrastructurii după inundații, concluzia e la fel de sumbră: „La nivelul ANAR s-a constatat o lipsă de finanțare predictibilă pentru investițiile în curs de execuție, existând lucrări de investiții începute, unele în urmă cu 44 de ani, care au rămas nefinalizate până în prezent”.