În caz de atac aerian, doar 5% din populația România încape în adăposturi. Strategia „Dumnezeu cu mila!”

Mircea CRIȘAN

Ioana LUCĂCEL 

N-avem unde, n-avem cum și n-avem cu ce. Iar în cazul unui atac aerian sau armat, doar Dumnezeu cu mila Lui ne salvează, că Sistemul național de adăpostire din România e depășit. Un raport al Curții de Conturi a României a scos la iveală cifre alarmante în ceea ce privește protejarea populației în cazul unui conflict armat. Capacitatea de adăpostire a populației în caz de atac aerian e puțin peste 5%... Din totalul de 5.072 de adăposturi de protecție civilă, publice și private din România, jumătate sunt neoperaționale, iar fondul de adăpostire este vechi, 73% din adăposturi fiind construite înainte de anul 1990.

Deși creșterea capacității de apărare a devenit tema preferată de discuție a politicienilor europeni și români, sistemul de protejare a populației în caz de conflict armat a rămas aproape la nivelul celui din Al Doilea Război Mondial. Dacă, Doamne ferește, ar exista pericolul unui atac armat sau aerian, populația civilă ar muri pe capete, pentru că sistemul național de adăpostire e vechi, prost și insuficient.

Un raport recent al Curții de Conturi numit sugestiv „Adăposturile de protecție civilă, între realitate și necesitate” demonstrează din plin acest lucru. Iată concluziile documentului: „Actuala organizare a Sistemului național de adăpostire din România nu asigură o protecție suficientă a populației în situația unui conflict armat, mai ales în zonele dens populate. Activitatea de adăpostire a populației în caz de atac aerian nu a reprezentat o prioritate în strategia de securitate națională și nici nu a fost elaborată o concepție privind modul în care, pe timp de pace, se face pregătirea adăpostirii populației în situație de conflict armat. Reglementările privind activitatea de adăpostire a populației în caz de conflict armat și dotarea majorității adăposturilor de protecție civilă și a punctelor de comandă sunt rămase la nivelul anilor ’70. Unele componente ale Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență (SNMSU) nu au asigurat un management eficient al activității de adăpostire a populației în situație de conflict armat. În România nu se cunoaște numărul total al adăposturilor de protecție civilă și al adăposturilor simple (alte spații de adăpostire) care se pot amenaja în situația unui conflict armat. Cele mai multe autorități publice locale nu au inventariate spațiile de adăpostire. Capacitatea de adăpostire a populației în caz de atac aerian este de 3,21% (611.922 persoane) în adăposturi special construite, respectiv 5,19% (989.507 persoane), dacă luăm în considerare și alte spații de adăpostire identificate (spații de la metrou, parcări, pasaje și galerii subterane, tuneluri etc.), raportat la totalul populației rezidente (19.053.815 persoane). Din totalul de 5.072 de adăposturi de protecție civilă, publice și private, 2.543 sunt neoperaționale (50,14%). Fondul de adăpostire este vechi, 73% din adăposturi, respectiv 3.711, sunt construite înainte de anul 1990, iar jumătate din adăposturile existente nu îndeplinesc condițiile de funcționalitate. Unele structuri ale statului (consilii locale, instituții publice, operatori economici etc.) cu atribuții și responsabilități în administrarea adăposturilor publice, dar și unii administratori ai adăposturilor private nu asigură condițiile necesare protejării populației și creșterii rezilienței comunității în situații de conflict armat”.

Desigur, această situație nu e veche. În anul 2022, Instituția Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu și a solicitat de la Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) informații cu privire la situația adăposturilor de protecție civilă, având în vedere informațiile apărute în presă, contextul geopolitic și starea de pericol care ar putea fi creată cetățenilor în cazul unui conflict armat.

În acest context, șeful DSU a dispus, prin IGSU, organizarea de ședințe extraordinare a comitetelor județene pentru situații de urgență (CJSU) privind situația adăposturilor de protecție civilă din România din perspectiva deficiențelor constatate anterior, a soluțiilor pentru remedierea acestora și stabilirea planurilor de măsuri pentru aducerea în stare de operativitate a adăposturilor publice și private. Altfel spus, acum 3 ani, s-au luat măsuri, dar rezultatul e tot dezastruos.

Conform centralizării efectuate la nivelul IGSU, în perioada 2022-2024, au fost remediate doar 458 de adăposturi de protecție civilă, ceea ce arată faptul că demersurile întreprinse la nivel județean nu au fost suficiente astfel încât să se asigure un grad de operaționalizare ridicat. Vă dați seama cum era înainte de „luarea măsurilor”?

De ce nu ia România măsuri prin care să-și protejeze populația? Pentru că i se pare că nu e nevoie... La data aprobării Strategiei naționale de protecție civilă, în iunie 2005, considerentele avute în vedere au fost că „România, membră NATO, nu are inamici declarați, se bucură de relații pașnice cu vecinii, iar probabilitatea apariției, pe termen scurt și mediu, a unei amenințări militare majore la adresa securității sale este minimă (...)”.

Sigur, între timp, contextul geopolitic s-a mai schimbat. Dar tot nu s-au luat măsuri. În schimb, alte state europene tot „fără inamici”, cum e Elveția, își poate proteja integral populația în cazul unui conflict.   

Din cele 5.072 de adăposturi publice și private, 2.529 de adăposturi sunt operative, iar Maramureșul se află în topul clasamentului, cu 79 de adăposturi.

Dintre acestea, 65 se află în municipiul Baia Mare, iar restul în Sighetu Marmației, Baia Sprie, Vișeu de Sus, comuna Sarasău, comuna Șișești, comuna Rona de Jos. Capacitatea totală a adăposturilor din Maramureș este de 6.561 de persoane, adică 1.45% din populația totală a județului. Adăposturile băimărene pot proteja 5.318 de persoane, adică 4,89 din populația Băii Mari.

Adăposturi devenite depozite

În cadrul vizitelor efectuate de reprezentații Curții de Conturi, au fost identificate adăposturi de protecție civilă, care, în timp de pace, au fost utilizate pentru alte destinații, cum ar fi spații de depozitare bunuri și materiale (mobilier, biciclete și echipamente sportive, conserve, sticle și borcane, butoaie, electrocasnice, obiecte sanitare, anvelope etc.), depozite pentru arhivă, manuale, rechizite, echipamente electronice, birotică sau instrumente muzicale, astfel încât nu există posibilitatea de eliberare a spațiilor în maximum 24 de ore, în situații de urgență, contrar prevederilor art. 45 alin. (6) din Legea nr.481/2004, republicată.

De asemenea, au fost identificate cazuri de recompartimentare a adăposturilor pentru a putea fi utilizate ca boxe, au fost montate rafturi în interior, au fost construiți pereți, montate uși (unele încuiate cu chei sau lacăte) sau a fost blocat accesul în adăposturi și schimbată destinația spațiilor.  

Totodată, au fost vizitate puncte de comandă în municipiul București și în orașele municipiu reședință de județ din eșantion, în urma cărora au rezultat concluzii, confirmate și de răspunsurile la chestionare:

• din 121 de puncte de comandă, doar 56,20% sunt operative;

• la nivelul fiecărui județ, există un punct de comandă administrat de consiliul județean, iar la nivel de municipiu, un punct de comandă administrat de consiliul local;

• o parte din punctele de comandă vizitate sunt întreținute, igienizate, dar nu au dotările corespunzătoare, fiind mai vechi de 35 de ani; aceste puncte de comandă necesită reamenajare, recompartimentare, dotarea cu echipamente moderne de filtro-ventilație, electrice, sanitare, de comunicații, mobilier etc.;

• câteva puncte de comandă sunt modernizate cu aparatură electronică, servere, calculatoare, fibră optică, stație de acces la sistemul de alarmare, cabinet medical, încăperi de decontaminare etc.

Un alt aspect care trebuie menționat este faptul că o mare parte din adăposturile de protecție civilă se află în subsolurile imobilelor rezidențiale (blocuri).

România este o țară cu risc seismic ridicat și cu un fond imobiliar vulnerabil la acest tip de risc.

Începând cu ianuarie 2023, a intrat în vigoare reglementarea „Metodologie de evaluare vizuală rapidă a clădirilor”, care ajută la ierarhizarea clădirilor în funcție de riscul seismic, pentru a stabili prioritățile de investiții necesare pentru punerea în siguranță a clădirilor în caz de cutremur. Strategia națională pentru reducerea riscului seismic, aprobată prin HG nr.791/2024, are trei niveluri de implementare, printre care și ierarhizarea clădirilor la nivel local, printr-o evaluare vizuală rapid.

Entitățile cu atribuții în domeniul adăpostirii trebuie să evalueze toate imobilele vechi care au adăposturi neoperative pentru a identifica măsurile ce pot fi adoptate pentru remedierea deficiențelor, ținând cont și de calitatea fondului imobiliar, pentru a reduce riscurile pierderii de vieți, din cauza adăpostirii populației în subsolul unor imobile afectate de riscul seismic sau alte riscuri.

Raportat la totalul populației rezidente de 19.053.815 persoane, capacitatea totală de adăpostire la nivel național crește de la 3,21% la 5,19%.

Pentru municipiul București, capacitatea de adăpostire calculată, ținând cont și de capacitatea de adăpostire de la metrou, este de 392.684 persoane, respectiv de 22,87%, raportat la populația rezidentă de 1.716.961 persoane.

Cum e la alții?

 Elveția este unul din cele mai pregătite state în caz de dezastru nuclear. În condițiile în care are o populație de 8,6 milioane de oameni, țara poate adăposti aproape 9 milioane de oameni în cele peste 365.000 de adăposturi civile. Modelul elvețian este mult mai performant. Țara a construit prin lege adăposturi antirăzboi începând din 1960 și oferă acum o protecție de 114% locuitorilor săi, prin cele 9 milioane de locuri disponibile. „Fiecare locuitor trebuie să dispună de un adăpost la care să se poată ajunge în timp util de la domiciliul său” şi „proprietarii sunt obligați să construiască şi să echipeze adăposturi în toate clădirile rezidențiale noi”, prevăd, de fapt, articolele 45 şi 46 din Legea federală privind protecția populației și protecția civilă.

Suedia, cu o populație de 10,4 milioane de persoane, are peste 65.000 de buncăre cu o capacitate de peste 7 milioane de oameni (capacitate 67,30%), folosită în special pentru zonele urbane care ar fi mai greu de evacuat.

În Norvegia, adăposturile au în total doar 2,5 milioane de locuri, mai puțin de jumătate din populația țării de 5,4 milioane locuitori.

Finlanda, în 2022, avea 50.500 de adăposturi de apărare civilă cu spațiu pentru 4,8 milioane de oameni. Majoritatea adăposturilor (aproximativ 85%) sunt private, din beton armat, în clădiri individuale. Proprietățile formate din mai multe clădiri au buncăre comune. Adăposturile de apărare civilă oferă protecție populației în special împotriva unei amenințări militare în zonele în care oamenii se deplasează, locuiesc și merg la muncă în mod normal. Adăposturile de apărare civilă protejează împotriva efectelor exploziilor și a așchiilor, prăbușirii clădirilor, exploziilor, radiațiilor și substanțelor periculoase pentru sănătate. În condiții normale, adăposturile de protecție civilă sunt, în cele mai multe cazuri, utilizate în alte scopuri, inclusiv ca săli de sport, stații de metrou și loc de parcare. În clădirile rezidențiale, adăposturile de protecție civilă sunt adesea folosite ca spațiu de depozitare. Condiția prealabilă pentru aceasta este ca adăpostul să poată fi golit și dat în folosință în 72 de ore.