In cautarea unitatii pierdute

Intr-o vreme in care se vorbeste tot mai mult de modernizare, globalizare si modernizare, Biserica, atat cea de rit oriental cat si cea de rit occidental, trebuie sa constituie o forta comuna care sa conduca prin exemple concrete la pace si armonie universala. Numai calea colaborarii si a dialogului practic ar putea aduce pacea in lumea crestina asa de mult divizata in cursul istoriei. O tema comuna Fecioara Maria este un subiect comun celor doua Biserici surori, catolica si ortodoxa. Tocmai de aceea a doua editie in limba romana a lucrarii “Viata Mariei, Mama lui Iisus”, de canonicul Fr.-M. Willam, a fost asezata de traducatori sub semnul ecumenic al armoniei – simbolizata de culorile curcubeului cu care este ilustrata coperta – considerata a fi singura cale ce poate duce spre unitatea pierduta a Bisericii lui Hristos. Cartea lui Willam a fost scrisa in germana si tradusa in franceza in 1937. In anul 2002, ea a fost tradusa si publicata in limba romana. Cei doi traducatori ai lucrarii sunt preoti apartinand celor doua mari confesiuni crestine: pr.Emil Hosu, care de curand a implinit 50 de ani viata si 25 de ani de preotie in aceeasi parohie, cea din Boiu Mare, si prelatul papal Alexandru Nicula, in varsta de 90 de ani, fost student al Facultatii de Teologie Catolica din Strasbourg. O carte fara confesiune “Aceasta lucrare foarte documentata pune in valoare rolul Sfintei Fecioare in opera de mantuire de catre Dumnezeu, expunand realitatea ei umana, umpluta de misterul divin, folosind conditiile de viata in care a trait, obiceiurile timpului cu toate caracteristicile specifice epocii si tarii sale, dar si caracterul sau universal, care prin misiunea ce i-a fost incredintata de Dumnezeu apartine intregii crestinatati si tuturor timpurilor”, afirma pr. Emil Hosu. Faptul ca lucrarea a fost tradusa de doi preoti apartinand unor confesiuni diferite reprezinta o noua incercare de a aseza in armonie valorile comune ortodoxismului si catolicismului, chiar daca traducatorii sesizeaza cu pertinenta ca “este nevoie de multe caramizi la construirea acestei catedrale magnifice, adevarat pod intre Orient si Occident”, in vederea refacerii unitatii pierdute a Bisericii lui Dumnezeu. “Viata Mariei”, avand la baza o documentatie sigura si bogata, indeamna cititorul sa reconstituie pitorescul binefacator oricarui suflet crestin, completand mozaicul vietii Fecioarei cu detaliile furnizate de Sfintele Evanghelii, fara a-i rapi aureola divinului. Zgarcenia cu care evangheliile ne vorbesc despre Maria, i-au facut autorului sarcina deosebit de delicata, dificultate depasita insa cu succes, motiv pentru care lectura cartii poate fi una captivanta nu doar pentru crestini, ci si pentru profani. “Evanghelia este severa si el (autorul) se tine pe aceeasi linie. Nimic exagerat sau inventat, ci o expunere care se sprijina pe o documentatie serioasa, care exclude fantasticul si presupunerea. Culoarea locala este la locul ei, nu pentru a produce noutate sau a insista asupra unor detalii, ci pentru a expune in adevar o relatare umana si, in acelasi timp, divina. Supranaturalul, departe de a fi disimulat de naturalism, straluceste: cadrul exact in care este tratat il pune in valoare si o pietate binefacatoare si sincera este exprimata, bazata pe adevar si credinta. Toti avem de invatat din aceasta carte: ea ne poate edifica si ne poate face bine.” – Raoul, fostul episcop de Chartres, cel care a dat aprobarea pentru tiparirea cartii. Ioan BOTIS