În Boiu Mare, Mireșu Mare, Dăneștii Chioarului - Durere, case avariate, nuci smulși din pământ!

Nici Maramureșul nu a scăpat de astfel de situații. Chiar dacă există deja statistici ale autorităților, multe situații de calamitate ale oamenilor sunt neștiute. Primăriile și cei din construcții sunt pe teren și înregistrează pagubele sau încearcă să îi ajute pe oameni.

Îmbucurător este faptul că de la guvern au venit deja fonduri pentru reparații, dar pentru persoanele fizice încă nu. În această zonă este multă durere și nevoi.


Am plecat din Baia Mare spre o zonă lovită serios de furtuna ce a măturat o jumătate de țară. Ne-am fixat ca destinație Boiu Mare și zona Mireșu Mare.
Până la Boiu nu am văzut localități afectate serios. Este drept, a trecut deja o săptămână, iar oamenii s-au mobilizat și au refăcut, reparat, acolo unde s-a putut. Nici nu am umblat prin comunele de aici. Dacă am fi făcut-o, am fi găsit, cu siguranță, pagube la case, șuri sau alte anexe.
Drumul spre Boiu Mare ne-a arătat, pe multe porțiuni, un peisaj uluitor de frumos. Parcă ar fi coborât îngerii pictori cu penelul și culorile frumuseții abso­lute și au lăsat un Maramureș binecuvântat de Dumnezeu!
Uitându-ne la dealurile incredibile văzute prin serpentine line, brusc filmul frumos s-a rupt brutal. O casă fără acoperiș, hidoasă și-a făcut apariția de după un deal.
De acolo spre centrul comunei am văzut nenumărat case și anexe distruse parțial. Copaci mari, de zeci de ani, smulşi din pământ, completau un peisaj sinistru. Am parcurs drumul din localitate cu motorul la o viteză redusă și ne-am oprit de tot când am zărit un fel de bloc ce părea a fi nou, cel puțin cu zugrăveală nouă, fără acoperiș. Un acoperiș nou ce zăcea bucăți, sus-jos, în toate părțile.
Cu uimire am văzut că era sediul poliției. În apropiere se afla sediul primăriei, dar aici pagubele au fost limi­tate și înlăturate. Undeva, în jos, am văzut o clădire cu etaj care nu avea acoperiș deloc. În jurul clădirii erau mormane de lemne.
Uimiți de ce am văzut am intrat în sediul administrației locale și l-am căutat pe primar. Inițial, ne gândisem să nu vorbim cu autoritățile locale deoarece ele au un discurs oficial, iar noi căutam oamenii cu necazurile lor.
Dar cele văzute ne-au determinat să vorbim și cu cei care conduc.
„Aici, jos, este magazinul sătesc, avea pus acoperișul. L-a suflat de acolo și
l-a adus până aici. A sărit de acolo și ne-au spart geamurile. Le-am înlocuit. A fost dezvelită primăria. Am făcut! Mai este Biserica ce are picată crucea. Biserica veche a fost dezvelită. Toată lumea a pățit ceva. Acoperișuri, table de ondulin, internit. Legat de asigură­rile oamenilor, vântul nu a fost asigurat! La asigurarea aia obligatorie de 20 de euro îți asigură pentru... cutremur, inundații și alunecări de teren. Vântul nu îl plătește nimeni și îs puține asi­gurări. Posibil cei care au casele puse ca și garanție la bănci. Am estimat pagubele pe comună la 2,2 milioane de lei. Am fost în casele oamenilor și avem imaginea pagubelor”, a spus primarul.
Acum se lucra la o estimare a pagubelor agricole, mai ales la pomii fructiferi. În timpul discuției a apărut o persoană ce avea o calitate oficială, acolo, venită cu aceste lucrări de evidențiere a pagubelor. Acest oficial ne-a povestit ceva interesant, legat de partea cu asiguratorii.
„Am venit aici de dimineață. Când am plecat a venit domnul director de la Asirom la noi, după o hârtie și a spus că asigurarea obligatorie nu are și distrugerile cu furtuna. Doar alunecări de teren... Vântul nu este! În fine, era părerea lui. Ne-a spus să vină cu noi să discute cu oamenii. Acum noi nu avem timp să facem lobby pentru Asirom... Nu știu cât de repede se vor mișca. Întot­deauna se găsește câte o chichiță pentru a nu da banii. Oamenii de aici sunt foarte necăjiți. Populația este îmbătrânită, fără venituri, unde să meargă să își facă asigurări?!”, ne-a spus persoana cu care am vorbit. Din motive lesne de înțeles nu publicăm identitatea. Firmele de asigurări sunt puternice, mai ales atunci când e de luat bani. La datul pentru evenimente nedorite...
Am mers din casă în casă. Peste tot copaci rupți, acoperișuri spulberate, garduri rupte.
Am intrat în curtea ce părea părăsită. O curte mare. De după o căsuță a apărut o bătrânică. În spatele ei, o casă mare, în roșu de la cărămida folosită, avea acoperișul în totalitate distrus.
I-am spus bătrânei că dorim să vorbim cu cei care au distrugeri mari. Femeia a început să plângă. Și-a acoperit fața cu mâinile muncite o viață. Unghiile erau îngălbenite de la curățatul nucilor.
„Când o venit vântul am fugit să închid găinile în coteț și o venit o piatră. M-o lovit aici, în cap. Mă tot doare și ce să fac?!”, a spus femeia, plângând. Ne-a povestit că este singură, că are copii ce sunt în Baia Mare.

„Copiii sunt în Baie, dar îs copii buuuni. Doamne! Dar au servici și nu pot veni încoace. Lucru tătă ziua! Mă duc în tăte părțile, cât pot. Pe unde văd, dezastru! Nu ne ajută nimeni. Primăria a venit, ne-o scris cum avem și o spus că ne vor face ceva. Dar altcineva n-o venit. La ăștia care le dau ajutoare... ăștia îs patroni. Eu îs de mult, dar așa ceva în viața mea nu am văzut. Bag-sama că o trebuit să treacă! Viața asta nu e așa cum o cred acuma tinerii!”, a spus bătrâna Raveca, de 78 de ani. Marea durere a femeii erau nucii ce fuseseră puși cu „roatele în sus”, după cum se exprima bătrâna.

Am găsit mai multe proprietăţi în care era la fel. Casa cu anexele și grădina, livada erau îngrijite de bătrânele ce mergeau spre 80 de ani. Fără soți și cu copii plecați în Baia Mare sau în alte localități să lucreze. Femeile astea au dat piept cu furtuna și s-au îngrijit de primele măsuri. La o altă proprietate, cu mai multe case și anexe, o bătrânică mărunțică stătea pe o banchetă de lemn sub care se adăposteau pisici, găini și căței. Lucra la niște nuci. Aceleași degete îngălbenite de curățatul nucilor. Pe o pătură mare erau puse la uscat nucile curățate.
„Tăt ce-i aici este a nostru. Atunci eu am fost în Baie, că sunt bolnavă. Când am venit acasă nu m-am mai putut băga pe terasă. Toate geamurile sparte, canapelele erau pline de apă și hainele. Șura dezvelită și din față și din spate. Acolo avem o grădină de vro 5 hectare. Am avut un soi din ăla mare și l-o răsturnat cu totul. Nu o mai rămas nimic. Și casa din jos îi fără acoperiș”, ne-a povestit, plângând, bătrânica Iuliana. A vorbit și de copiii ei care stau în Baia Mare, unde lucrează. Ei o ajută cu medicamentele pe care trebuie să dea o căruță de bani. Bătrâna a avut două infarcte și are o operație pe inimă. Cu toate astea speră să reușească, alături de copii, să înlăture pagubele și să meargă mai departe. Cel puțin opt nuci a pierdut și bătrânica de mai sus.
De altfel, în Boiu Mare sunt foarte mulți nuci și interesant este că majoritatea au fost culcați la pământ.

Am fost și la proprietarii magazinului. O femeie de vârstă mijlocie stătea la o măsuță și consuma o apă. Femeia nu părea foarte afectată de pierderea mare cu acoperișul casei în care se afla ma­gazinul. Ne-a spus că lucrurile vor intra, probabil, în normal, într-un fel sau altul. Era cam suspicioasă, s-a uitat destul de lung și vorbea cam greu.
Am plecat de acolo încărcați de durerile oamenilor obișnuiți, cei mulți și pe care nimeni nu îi ascultă.

Am trecut de Tulghieș, o localitate în care sunt sere și solarii, dar aici nu au fost așa multe distrugeri. În Dăneștii Chioarului, în schimb, a fost prăpăd. Solariile oamenilor au fost luate de vântul puternic și distruse, pe kilometri întregi.
Primarul Ioan Mătieș ne-a explicat ce stricăciuni sunt la nivelul comunei.
„S-au distrus drumuri... ca valoare ar fi în jur de 50 de mii lei, în toate satele. La culturi, cei mai afectați au fost cei din Dănești și Lucăcești, unde s-au distrus circa 10 hectare de solarii și sere. Oa­menii sunt disperați, nu numai că s-au dus foliile de pe solarii, dar au fost distruse și culturile. Sunt distruse peste 100 de hectare de porumb și 70 de hectare de floarea-soarelui. Am avut și o mașină distrusă. A căzut un plop peste ea. Avem mai mult de zece case cu acoperișurile zdrobite, dar și două ferme. Până acum doar două persoane ne-au raportat aceste stricăciuni”, ne-a spus Ioan Mătieș.

„Lucru tătă ziua! Mă duc în tăte părțile, cât pot. Pe unde văd, dezastru! Nu ne ajută nimeni. Primăria a venit, ne-o scris cum avem și o spus că ne vor face ceva. Dar altcineva n-o venit.
La ăștia care le dau ajutoare... ăștia îs patroni. Eu îs de mult, dar așa ceva în viața mea nu am văzut. Bag-sama că o trebuit să treacă! Viața asta nu e așa cum o cred acuma tinerii!”
Bătrâna Raveca