În Baia Mare, în Maramureș Adăposturi antiatomice, civile, murături, rapoarte ISU, de toate pentru toți

În contextul războiului din Ucraina, autoritățile române au actualizat potențialele pericole care ar putea apărea în situația unor confruntări armate sau de orice natură. S-a vorbit și se vor­bește foarte mult despre aceste pericole și se fac planuri, situații, se oferă soluții, se activează structuri care trebuie să asigure protecția civilă, mai ales. De aceea, în urmă cu două numere ale minunatului nostru săptămânal, am căutat la instituțiile abilitate modul în care Maramureșul este pregătit să facă față unor pericole, fie naturale, fie tehnologice, chimice sau din cauza războiului. Evident, în materialele găsite, nu se face referire la război ca o cauză a unor dezastre. Cine se mai gândea că în acești ani va mai avea loc un conflict armat? Oricum, distrugerile din Ucraina arată că trebuie luate măsuri pentru astfel de situații.

Am fost la APM și am căutat la Inspectoratul pentru Situații de Ur­gență din Baia Mare. Zona de competență a Inspectoratului pentru Situații de Urgenţă „Gheorghe Pop de Băsești” al județului Ma­ramureș este stabilită prin lege ca fiind teritoriul administrativ al județului Maramureș.
În nord există 76 de localități, în care viețuiesc 478.659 de oameni (123.738 în municipiul Baia Mare), conform recensământului din anul 2011, din care:
- 2 municipii: Baia Mare (reşedinţă de judeţ) şi Sighetu Marmaţiei;
- 11 oraşe (Baia Sprie, Borşa, Cavnic, Dragomireşti, Săliştea de Sus, Seini, Şomcuta Mare, Târgu Lă­puş, Tăuţii-Măgherăuş, Ulmeni,Vişeu de Sus);
- 63 de comune cu 226 sate aparținătoare.
Am mai aflat că ISU a realizat un Raport, în cursul anului trecut, în care se ating toate aceste teme legate de posibilele pericole ce pot apărea în județ. Raportul are aproape 200 de pagini și oferă date, informații, statistici despre pericolele ce pot apărea, fie cele naturale, precum alunecări de teren, avalanșe, inundații, incendii forestiere, dar și despre pericolele ce pot să survină în laboratoarele de analize din județ, cele care manevrează substanțe periculoase, viruși, bacterii, fungii și alte chestii ce pot declanșa multe rele în situații de distrugere.
Parcurgând raportul, am ajuns, la un moment dat, la o situație în care erau trecute toate localitățile Mara­mureșului, orașe, comune și sate, cu tipurile de riscuri care le pot afecta, de la cutremure, inundații, accidente chimice și accidente nucleare. Toate aceste riscuri sunt clasificate în riscuri principale și riscuri secundare. Evident, prima categorie se referă la o posibilitate mai mare de producere. Plecând de la aceste concluzii trase după lecturarea materialului prezentat în raport, ne-am uitat în tabel la categoria accident nuclear. Este un tip de accident care acum este mult vehiculat, având în vedere amenin­țările venite dinspre Federația Rusă în războiul din Ucraina.

Parcurgând lista localităților ma­ramureșene, am constatat că multe dintre ele sunt bifate la accident nuclear, la categoria a doua. Iar mai spre final a venit și surpriza. Trei localități maramureșene sunt trecute la categoria principal, în cazul unui accident nuclear. Este vorba de Suciu de Sus, Suciu de Jos și Larga. Rămași fără glas, am încercat să aflăm care ar putea fi pericolul din cele trei localități maramureșene. Am studiat harta, zonele învecinate care ar fi putut avea cine știe ce instalații sau… poate o greșeală.
Am sunat la Suciu de Sus și am vorbit cu primarul comunei. Viorel Pașca a fost foarte surprins de întrebarea noastră.
„Nu știu să existe așa ceva. Pericol nuclear. Nu am auzit, nu am primit nimic în acest sens. O să  verific și eu. Unde spuneți că ați văzut?”, a întrebat primarul maramureșean.
Cele mai sigure și clare explicații le puteam primi de la ISU Mara­mureș. Am sunat și am încercat să  vorbim cu purtătorul de cuvânt al instituției. Nu l-am găsit, fiind plecat la Sighet. Dar am primit asigurări că întrebările noastre vor fi transmise pe fluxul instituției și vom primi un răspuns cât mai repede. Din păcate, acesta nu a mai venit. Suntem siguri că oficialii instituției sunt angrenați în problema refugiaților din Ucraina, de aceea acordăm circumstanțe atenuante.

Dar problema rămâne. În contextul amenințărilor venite din Rusia, cu privire la un posibil război nuclear și urmărind raportul ISU care, facem această mențiune din nou, nu are legătură cu un război, am devenit interesați de situația din cele trei localități maramureșene, dar și legată de locurile în care s-ar putea adăposti băimărenii, ma­ra­mureșenii, în cazul unui conflict armat, cu posibilități nucleare. Vă prezentăm mai jos o sinteză a situației existente. Cu mențiunea că aceste date au fost obținute mai de mult. Există posibilitatea ca, în acest moment, situația să fie diferită. În mai rău, credem.

În caz de război, o situație nedorită sau în situații de urgență ce țin de dezastre, accidente de mare amploare, în Baia Mare trebuie să existe adăposturi pentru populație. După o legislație de prin 1950, revizuită și îmbunătățită, protecția civilă a trecut printr-o perioadă de tranziție nesfârșită. Ideea acestui material a plecat de la întrebarea: ce ne-am face în cazul unui atac cu arma nucleară? Răspunsul la o astfel de întrebare ar părea simplu. Adăposturi antiatomice care ar avea capacitatea de a proteja  un subiect de care nu se prea vor­bește, din mai multe considerente. În primul rând, este vorba de o anume confidențialitate.
Apoi, un ipotetic război s-ar desfășura cu armele clasice din categoria: „pac-pac” și „bum-bum”. Armele nu­cleare, spuneau mai
demult specialiștii, nu ar fi folosite, deoarece, prin convențiile interna­ționale militare, diplomatice, s-a interzis folosirea armei nucleare. Dar războiul din Ucraina a răsturnat aceste păreri. Evident, nu ne dorim să aflăm dacă aceste acorduri ar fi respectate. Cu toate acestea, în diverse medii se vorbește de adăposturile antiatomice. În ceea ce privește Baia Mare, există adăposturi antiatomice, la un nivel de dotare minim. Sunt și voci care au declarat că astfel de adăposturi nu există în municipiul reședință de județ sau în județ. Am încercat și mai de mult să aflăm date despre astfel de adăposturi. Dar cei din lumea militară refuză un dialog pe această temă. Este o lume închisă, care se bazează pe regulamente, pe ordine și pe respectarea acestora. De aceea vă oferim date și in­formații obținute din surse sigure, dar confidențiale.
Am plecat la drum cu informația că ar exista cel puțin două adăposturi antiatomice. Într-un mod simplist, un adăpost antiatomic ar fi o incintă construită după un proiect care prevede rezistența la un astfel de impact, la modalități de a filtra și neutraliza aerul iradiat, la posibilități de a conduce activitatea în condiții limită. Au fost voci militare care au spus că nu există așa ceva. „Ar fi prea costisitoare realizarea unui astfel de adăpost, ca și întreținerea lui. Apoi, în cazul nefericit al unui astfel de atac, nu ar mai rămâne nimic în urmă. Ar fi ca la Hiroshima. Mai rău!”, cred unii militari.
Cu toate acestea, există posibilitatea ca un punct de comandă sau chiar două să aibă această capacitate de protecție împotriva armelor nucleare. La nivelul județului Maramureș, există zeci de adăposturi simple în localitățile mai mari, iar în Baia Mare, alte câteva zeci, circa 63. Din păcate, majoritatea acestora, acum, sunt folosite de cetățeni pe post de cămară, de atelier de lucru sau orice altceva decât cel de protecție civilă în caz de nevoie.

Din 1950, a început ridicarea de adăposturi pentru populație, în general pentru situații de război. Legislația prevedea ca orice clădire mai înaltă, cu o suprafață construită de peste 150 de metri pătrați, cu subsol, să aibă adăpost pentru populație. Într-o primă fază, au fost construite astfel de adăposturi chiar și din lemn. A existat și în Baia Mare, după cum ne-au povestit sursele noastre, astfel de relicve ale unui concept de protecție civilă, greșit elaborat și executat. După ce apele unui posibil conflict armat s-au mai liniștit, s-a trecut la ridicarea blocurilor „epocii de aur”. Multe dintre ele au prevăzute adăposturi. Dacă veți vedea pe bloc o plăcuță cu un „A”, înseamnă că acolo vă puteți adăposti în caz de nevoie. Teoretic, în practică, acum nu mai există astfel de mențiuni, cel puțin noi nu am găsit. Dar lista adăposturilor din Baia Mare, din județ, există pe site-ul Protecției Civile. Aceste adăposturi  sunt simple subsoluri care, în mod normal, ar trebui să fie construite din beton de o grosime de cel puțin 30 de centimetri, iar planșeul de deasupra să aibă, de asemenea, o grosime de 25-30 de centimetri.
În discuțiile cu militarii, datele sunt clare, iar legea este fermă. La fața locului, situația este puțin schimbată, în sensul că blocurile au fost construite după proiecte mai mult sau mai puțin respectate. Aceste adăposturi nu au prevăzute sisteme de filtrare a aerului, ci doar ieșiri de aerisire. În timp, multe au fost tăiate de harnicii colectori de fier vechi. În cazul agenților economici, situația a fost mai strictă. Marile întreprinderi precum Maratex, Romplumb, Phoenix, Apsa au avut adăposturi cu o capacitate de mii de oameni. În timp, aceste unități economice s-au dus. Maratex a fost ras de pe fața pământului, ca după un război. La Phoenix, nici cei mai vechi muncitori nu mai știu că acolo există un adăpost unde puteau fi „cazați” circa 2000 de oameni. La Romplumb, totul este distrus. Noii agenți economici, apăruți după anii ’90, au trebuit să construiască adăposturi, potrivit legislației în vigoare. De exemplu, la Italsofa, erau patru adăposturi corect făcute. Nu știm dacă mai sunt funcționale.

Între anii 1996 si 2004, s-au adus modificări Legii, criticate chiar de militari. Până și bisericile erau obligate să aibă adăpost, precum și orice construcție de dimensiuni relativ mici. În anul 2004, s-a revenit asupra Legii și s-a stabilit ca o clădire să aibă adăpost de la o suprafață construită de 650 de metri pătrați.
În Baia Mare, la mall, parcarea subterană se poate folosi în caz de nevoie ca adăpost.
La blocuri, adăposturile au fost lăsate în grija cuiva de acolo. În majoritatea cazurilor, s-a dat și acordul ca aceste adăposturi să fie folosite de civili, pentru probleme civile. Se țin murături, cartofi sau rafturi pentru diverse lucruri ale locatarilor. Convenția prevede ca, în 24 de ore, în caz de nevoie, aceste adăposturi să fie predate în stare de funcționare. Așa au fost făcute convențiile cu cetățenii. Dar trăim în România și totul este posibil. Unele adăposturi au fost compartimentate și sunt folosite pe post de pivniță sau spațiu „căzut” din mărinimia adminis­trației. Pe de altă parte, în unele locuri au fost construite garaje în jurul adăposturilor existente. Ele devin, astfel, ineficiente. Ușile multora sunt blocate, nu se mai găsesc chei sau nu se mai știe cine se ocupă de îngrijirea unui spațiu care are o destinație precisă. Le­gislația prevede și în ce mod sunt folosite adăposturile, în perioada de pace, dar legea este de multe ori opțională.

Avem și o statistică ce a suferit unele modificări numerice. Vom reveni cu date exacte. În Baia Mare, au existat două puncte de comandă și două puncte de comandă de rezervă. Au fost 236 de adăposturi civile terminate și neterminate, cu o capacitate de 13.600 persoane. Adăposturi de pro­tecție civilă în situații speciale sunt în număr de 48 sau de 63, după unele date, cu o capacitate de 11.000 persoane, din care 33 sunt dotate cu instalații de filtro­ven­tilație.  Adăposturi de tip independent ce se execută la mobilizare: din beton armat, sunt 150, cu o capacitate de 22.000 persoane, iar din lemn existau 75 de adăposturi, cu o capacitate de 9.000 persoane. Aceste adăposturi au fost construite la periferia municipiului și pe terenurile de sport ale școlilor. Alte spații luate în evidență: 144 de adăposturi familiale, cu o capacitate de 430 de persoane, trei galerii de mină, cu o capacitate redusă de persoane. Optimism!
Militarii cu care am vorbit ne-au spus că putem fi liniștiți. În caz de ceva, totul este stabilit. Se vor face adăposturi, se vor elibera urgent cele existente și toată populația Băii Mari va putea să se protejeze. Acum, contextul militar este altul și s-a lucrat la o strategie de protecție civilă.

Nu oferim date despre adăposturile antiatomice din motivele enunțate mai sus. Dar vom reveni cu date și informații.
Pe de altă parte, informațiile cu privire la Raportul ISU cu referire la accidentele nucleare și cele trei localități maramureșene ce fac parte din categoria principal le așteptăm și, pe măsură ce le vom primi, le vom face publice. Doamne ajută!