În amintirea lui Neagu Udroiu, omul care a personificat rigoarea inginerească și publicistica de calitate

La 3 aprilie a.c., prietenul nostru comun, Neagu Udroiu, ar fi împlinit 84 de ani. Destinul nemilos l-a răpit, însă, din mijlocul familiei, prietenilor și numeroșilor lui cunoscuți. A încetat din viață la 10 septembrie 2022, lăsându-ne pe noi toți pradă durerii provocate de o pierdere ireparabilă.

Ne obișnuisem cu desele întâlniri cu el, în mediul privat și în cel public, savuram umorul lui robust, observațiile acide la adresa realităților vieții cotidiene, cu mărturiile celui care „punea la inimă“ tot ceea ce afecta condiția umană, cu deschiderile pertinente ale unui bun cunoscător al vieții politice și sociale internaționale. Spre consternarea noastră, firul existenței lui Neagu Udroiu s-a rupt brusc, tragic.

Autorii articolului de față s-au intersectat în numeroase momente cu Neagu Udroiu. Unul dintre ei i-a fost coleg la Radioteleviziunea Română în urmă cu o jumătate de secol. Celălalt l-a avut colaborator, deseori, în importante acțiuni civice, încă din zorii recâștigării libertății țării, în procesul transformărilor radicale la scara întregii societăți. Astfel, am identificat împreună ample zone biografice, asemănătoare sub aspect profesional și, pur și simplu, uman, de la învățarea meseriei în uzine precum „Vulcan“ și „N. Malaxa“ ori în minele maramureșene. La fel, activități comune ne-au permis să legăm prietenii trainice, rezistente la numeroasele șocuri la care am fost supuși. Ne-au legat mai ales respectul față de valori autentice și credința că lumea poate deveni mai bună, inclusiv cu propriile noastre contribuții.

Ca fiu al satului, al comunei Cartojani din actualul județ Giurgiu, apoi ca muncitor care și-a continuat studiile pentru a deveni inginer, absolvent al Politehnicii bucureștene, ca aspirant cu vocație certă la statutul de publicist, Neagu Udroiu s-a remarcat, de-a lungul întregii sale vieți, prin capacitatea de a acumula tot mai multe cunoștințe din varii domenii ale creației și prin pasiunea fructificării acestora la nivel de performanță.

A dat măsura valorii lui intelectuale prin tot ceea ce a realizat succesiv în calitate de simplu reporter, apoi, de redactor-șef al emisiunilor radio-TV pentru tineret, de corespondent de presă în străinătate, de secretar general al agenției române de presă AGERPRES pentru ca, în decembrie 1989, să devină director general al agenției ROMPRES. Totodată, s-a remarcat ca realizator de emisiuni la o televiziune privată și ca șef de departament al unei prestigioase edituri, la rândul ei, privată.

Un loc aparte în biografia sa l-a ocupat activitatea diplomatică, în calitate de ambasador al României în Finlanda și Estonia. În tot acest parcurs profesional a promovat principii pe care le-a slujit cu nedezmințită rigoare inginerească și cu talentul de excepție al unui autentic publicist.

Biblioteci publice și personale păstrează la loc de cinste cele 31 de volume pe care le-a scris și publicat începând cu anul 1973. În această remarcabilă activitate editorială se înscriu studii prin care a valorificat cunoștințele lui inginerești, analize pertinente privind realitățile din lumea contemporană, ample reportaje consacrate realităților din zeci de țări, precum și în calitate de ziarist acreditat la marile evenimente din țară și de peste hotare.

Toate acestea au fost și rămân mărturii despre forța creativă a unui contemporan de-al nostru, sensibil la necazurile semenilor, angajat prin propria sa conștiință în demersurile menite să promoveze marile aspirații ale propriului popor, ale întregii umanități.

Datele referitoare la parcursul lui profesional au fost sintetizate în motivarea acordării Premiului Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) prin precizarea că i se înmânează „pentru implicarea cultural-publicistică, pentru performanțele înscrise în cronica presei românești de-a lungul unei fructuoase cariere“. În toamna anului 2022, i-a fost conferită distincția „UZPR – in memoriam“.

Prin acest excurs biografic, semnatarii acestui articol doresc să păstreze mereu vie amintirea unui prieten și coleg drag, exprimând sentimentele comunităților inginerești și publicistice din țara noastră față de un om al cărui crez și a cărui faptă merită din plin respect și prețuire.

Îi păstrăm nealterată amintirea luminoasă.