In 1944, un B-17 si un avion cehoslovac au aterizat in Tautii Magheraus

* In decembrie 1944, pe o pasune din Tautii Magheraus, in apropierea actualului Aeroport International Baia Mare, a aterizat fortat un bombardier B-17. A aterizat pe „burta” si dupa mai multe luni in care a stat sub cerul liber a fost declarat prada de razboi. Nu mai era decat fuselajul. Avionul a fost dezmembrat de sateni. Cam la o saptamana dupa aterizarea fortata a bombardierului, a aterizat si un avion de recunoastere din Cehoslovacia. Au fost intamplari incredibile pentru o zona parca predestinata a fi Aeroport. Bombardierul B-17 venea de la baza americana din Foggia si a avut un echipaj format din 10 militari americani. Nu a patit nimeni, nimic. In premiera GAZETA de Maramures va prezinta lista cu militarii americani, dar si declaratii ale celui care a pazit aceste avioane. Alexandru avea 18 ani in 1944. Era dornic sa invete o meserie. Ii placea mecanica, ii placea sa surubareasca. Tatal sau muncea cat era ziua de lunga. Pe vreme de razboi lipsurile erau mari. Daca exista ceva in Tautii Magheraus, acestea erau cartusele. Peste tot si de toate felurile. Era sfarsit de an, rusii erau in aceasta parte de tara. Aveau antiaeriene peste tot. Ce mai viata de razboi. Pe fondul acesta, aproape de un roman de succes, au aparut avioanele care au tulburat „linistea” din Tautii Magheraus. Cel care ne-a spus aventurile singurului bombardier american care a aterizat pe aceste plaiuri este Iuliu Nemeth, un fost sportiv al Aeroclubului din Baia Mare. In decembrie 1944 a avut loc intamplarea. Din motive, probabil tehnice, avionul B-17 a fost nevoit sa aterizeze de urgenta. Pilotul american a ales pajistea din Tautii Magheraus, pe locul unde este astazi o firma germana ce produce componente electrice. In acel moment razboiul avea desfasurarea care se stie. „Din cate am aflat, de la cei din Tauti, eu fiind de acolo, avionul s-a apropiat de aterizare. Rusii aveau puncte pentru antiaeriene. Nestiind cine vine, ei au inceput sa traga, la randul lor si americanii au tras cu armamentul de la bord. Nu s-a intamplat nimic deoarece avionul a aterizat fortat. Pana la urma, au povestit cei din sat, lucrurile s-au lamurit si americanii au fost primiti cu caldura. Au stat la actualul hotel Minerul. Jucau zi si noapte poker. Acolo si-au pierdut hainele lor frumoase. Echipament militar cum nu s-a mai vazut pe aici. Gecile lor imblanite, celebre, au fost pierdute la jocul de noroc. Au stat multe zile pana au venit de la baza americana din Foggia de i-au luat. Initial avionul ramas pe camp a fost pazit, dar din cauza neatentiei el a fost vandalizat. S-a luat tot ce se putea lua. Dupa multi ani, am gasit si eu acasa la parintii sotiei mele, dupa multe schimburi de „proprietari”, o parte mare din aripa avionului, pe post de acoperis la cotetul de gaini”, a povestit Nemeth. Dupa multi ani, aviatorul sportiv baimarean, fiind un pasionat al aparaturii de bord al avioanelor care au participat la razboaiele mondiale a inceput sa caute parti din bombardierul american. Fiind un tip perseverent si cunoscut in lumea restransa a celor care piloteaza, chiar daca e vorba de avioane usoare, planoare etc. Iuliu Nemeth a avut cateva surprize. „Sunt un iubitor al avioanelor. Am avut o colectie impresionata de aparatura de bord de la multe tipuri de avioane. Am vrut sa fac o comparatie intre cele provenite de pe avioane americane, nemtesti, rusesti, romanesti, in fine, am avut peste trei tone de aparatura. Din pacate s-au dus intr-un incendiu in care a ars casa pe care o aveam in Tautii Magheraus. Peste 1500 de carti, din care multe valoroase si multe fotografii. Am avut fotografii din acei ani cu autoritatile din Baia Mare si din Tauti care s-au fotografiat cu aripa din acest avion. Atunci avea toate insemnele si era mai mare, acum se vede aripa si cum a fost taiata cu securea de corpul avionului. Multi ani am cautat parti din acest avion si am gasit. De exemplu scaunul radistului l-am gasit in Poligonul de tragere sportiva din Sighet. O parte din statia radio, asa numitul modulator l-am gasit la cineva din Baia Mare. Acolo unde este acum, Casa alba, aici in oras, a stat un cetatean care avea o inclinatie deosebita spre partea tehnica. El a avut unul din motoarele avionului si a vrut sa faca o moara, iar unul din Seini a luat mitraliera grea si a dus-o cu o caruta acasa. A avut omul probleme dupa aceea cu Securitatea. Partea de aripa pe care o am are peste doi metri lungime. Doresc sa o dau celor de la Aeroport, daca se va face acolo un mic muzeu si daca doreste Mihai Patrascu. Daca nu, voi cauta sa vad daca mai sunt supravietuitori ai acestei intamplari. Recent am primit de la niste prieteni din strainatate care se ocupa cu descoperirea de fel si fel de chestii legate de razboi un mesaj deosebit. Ei au gasit componenta echipajului care se afla in acest avion. Sunt putine sanse de a mai fi in viata cineva, dar voi cauta. Daca este cineva, poate va dori sa aiba o amintire din acel decembrie 1944 petrecut in Maramures”, ne-a spus Nemeth. Pilotul sportiv baimarean a discutat cu multi dintre cei care au prins intamplarea, printre ei si cel care a pazit bombardierul american. Ne-a spus ca traieste in Tauti. Cum nu dai in fiecare zi de un asemenea subiect, am plecat in oraselul maramuresean sa vorbim cu cel care a pazit mai bine de o luna avionul american. Alexandru Dunca are 84 de ani, locuieste la strada principala alaturi de familie. Ne-a primit desi nu se simtea prea bine. Cand a auzit ce ne intereseaza a plecat privirea. Degetele subtiri, tremurande, au cautat pachetul de tigari. A aprins tigara cu o bricheta uriasa, a tras cu sete un fum si la dat cu forta afara. Privirea ochilor marcati de o suferinta s-au afundat in amintiri. Se vedea ca ii place subiectul. „Fumez, dar nu imi face rau! Pana la 80 de ani a mai mers cumva. Mai puteam sa fac una alta, dar acum parca ceva nu este in regula. Sunt slabit, am ameteli… Oh! Povestea aia cu avionul… Eram atunci cand a aterizat cu tata la padure. Am auzit vuietul de avion si am vazut ceva, s-a si tras cu mitralierele. Cand am ajuns acasa ne-au povestit femeile ca a coborat un avion mare. Ne-am dus acolo pe imas, acolo a aterizat. Da! Era pe burta, nu a scos rotile. Cand am ajuns noi nu mai erau americanii acolo, i-am vazut mai apoi. Mai veneau pe la avion sa vada cum sunt lucrurile. Atunci, la inceput, l-au pus pe tata sa pazeasca avionul. Au venit autoritati si…nu mai stiu cum il chema pe primar…dar nu se platea prea bine si tata nu o mai vrut sa stea de paza. A intrebat daca nu pot merge eu. Primarul m-a intrebat daca stiu sa trag. Stiam ca am facut la pregatire militara. Mi-o dat o mitraliera si am inceput sa pazesc eu avionul. Noaptea, ca ziua nu era paza. Era singur avion acolo pe imas. Am fost de mai multe ori in el, era mare, erau multe lucruri acolo. Armament, tot felul de aparate. O parte din ele, cred ca cele mai valoroase, le-au luat… cred ca autoritatile sau militarii, ca erau si rusi pe aici…nu mai imi amintesc!”, ne-a povestit Alexandru Dunca. Dar cel mai senzational moment al amintirilor lui Dunca a fost legat de un alt avion care a aterizat fortat in apropierea celui american. Un avion de recunoastere cehoslovac. „La vreo saptamana de la intamplarea cu americanii o aterizat cam tot acolo, dar pe partea aialalta, cam acolo unde este azi pista de avion. Unul cehoslovac. Era mai mic, doar cu trei sau patru locuri. Avea un aparat mare de fotografiat si un binoclu. Cand a aterizat eram tot la padure cu tata. Am venit acasa si am aflat ca a aterizat „cehoslovacu’”. Erau trei, ne-au povestit cei care au fost de fata. Cei trei s-au temut sa nu fie impuscati si au iesit cu mainile ridicate. Au venit imediat dupa ei. Nu mai stiu cine! Imediat au fost luate si aparatul de fotografiat si binoclu. Nu i-am vazut pe cei trei. Au fost dusi si nu s-a mai auzit nimic. Dupa cateva zile avionul a fost dezmembrat si a disparut. L-au luat cei de la armata. Asta a aterizat bine. Pe roti si nici nu a patit nimic. Eu am continuat sa pazesc avionul american. Am ochit in el un reductor. O bijuterie. Un reductor mare, frumos, bun. Mergea cu manivela, dar era foarte bun. Puteai ascuti orice la el…puteam sa il iau ca nu a trecut nimeni ce era in avion, dar nu se facea sa iau asa. L-am pipait, era prins cu surube care le puteam desface. In fiecare seara treceam pe la avion. Trageam un foc de avertisment, sa se stie ca este paza acolo. Aveam cartuse din belsug. Nu ne lasau sa tragem decat o data, cel mult de doua ori. Daca erau trei focuri unul dupa altul se considera ca e o rafala si ripostau. Trageau din toate partile. Asa, unul era de paza. Dupa aia treceam sa vad ce mai e in avion…era reductorul ala frumos. Intr-o seara am venit si am facut rondul, am tras focul si am intrat in avion. Reductorul era acolo. Toate erau la locul lor. Apoi am trecut peste vale, ca era o vale si m-am dus la Camin. Cantam si faceam repetitii acolo. La terminarea programului am trecut din nou pe la avion. Atunci am observat ca reductorul nu mai era. Ce rau mi-a parut! Cred ca l-a furat cineva din Baia Mare. Cineva care stia la ce sa il foloseasca. Asa s-a terminat cu reductorul de pe avion. Am mai pazit o vreme. Americanii nu au mai venit. Aveam cartuse multe din alea mari de 20 de centimetri, dar nu aveam cu ce le trage. Le puneam in foc si ne adaposteam. Explodau…Cam la o luna nu am mai pazit. Nu aveau bani sa ma plateasca cei de la Primarie si nu m-am mai dus. Avionul a ramas fara paza si a fost declarat prada de razboi. Nu mai stiu cine, cred ca autoritatile. Atunci au venit oamenii si au luat ce au mai gasit, de fapt au luat totul. Nu a mai ramas nimic. Eu nu am luat nimic. Eu imi doream reductorul acela…Da!”, a povestit Dunca. Cat am vorbit cu el a fumat cateva tigari. Uneori se oprea din povestit si privea in gol. La final am plecat de acolo cu sentimentul ca Alexandru Dunca a trait o nedreptate. Un avion, bombardier american, plin de toate, a fost furat, dezmembrat, dupa cum povestesc cei care au fost de fata, de catre sateni. El nu isi dorea decat un reductor meserias american. B-17 Flying Fortress Boeing B-17 Flying Fortress a fost un tip de bombardier utilizat de catre USA din 1938 pana in 1944. Bombardierul greu de productie americana (fabricat de Boeing) B-17 este, fara indoiala, unul dintre simbolurile celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cu toate ca cele patru motoare (Curtiss Wright R-1820 de 883 kW fiecare) cu care era inzestrat faceau ca B-17 sa fie un avion greoi, aparent o tinta usoara pentru aviatia germana, puterea de foc uriasa pe care bombardierul o avea (nu mai putin de 11 mitraliere de calibru mare) au transformat B-17 intr-o adevarata "fortareata zburatoare", fapt pentru care el va fi folosit intensiv in operatiuni de bombardament asupra tintelor inamice, avand un rol major in devansarea datei la care Germania va capitula. Desi B-17 va fi produs si furnizat fortelor americano-britanice inca din 1941, varianta B-17 F va intra in productie incepand cu 1942, pana in septembrie 1943 (cand productia sa va inceta) fiind realizate nu mai putin de 3405 bucati. Viteza maxima pe care B-17 F o atingea era de 480 km/h, el putand transporta o incarcatura de 7850 kg de bombe, autonomia de zbor a aparatului fiind de 2960 km. Cand B-17 a intrat in serviciu in 1939 a fost bombardierul cel mai rapid din lume, care zbura cel mai sus, ideal pentru USaAC care tocmai isi perfectiona arta bombardamentului pe timp de zi cu formatiuni mari de zbor echipate cu armament defensiv greu. Proiectat la jumatatea anilor 1930, B- 17 a zburat in peste 290.000 de misiuni in teatrul de operatiuni din Europa si a lansat peste o jumatate de milion de tone de bombe. Usor de pilotat, capabil sa primeasca multe lovituri dar putand transporta numai 1.814 Kg. de bombe, B-17 a luptat, apoi a eclipsat B-24, in timpul raidurilor de zi efectuate asupra celui de-al Treilea Reich. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro