Impresiile elevilor participanți la proiectul „Maramureș, țara voievozilor, eroilor și sfinților”

 *Țara Codrului

Elevele Maria Drăgan și Emanuala Onea, sub îndrumarea doamnelor profesoare Mezei Monica și Boloș Milica

Leagăn al miturilor şi al legendelor străvechi, deţinător al unui patrimoniu spiritual aparte, Maramureşul este un spațiu care încă nu s-a desacralizat. Şi nu doar pentru că în sânul lui durează, de secole, biserici de lemn sau se păstrează, cu destulă încăpățânare, tradiții, obiceiuri şi porturi originale, ci şi pentru că maramureșenii sunt urmași ai celor care au luptat cu adevărat să-şi păstreze identitatea românească, unitatea de limbă, conștiința romanității şi credința.

,,Ţările Maramureşului” (Țara Maramureșului Istoric, Țara Codrului, Țara Chioarului şi Țara Lăpuşului) sunt toate - şi fiecare în parte - expresii ale unei moșteniri culturale ce povestesc, filă după filă, o istorie ancestrală între legendă şi realitate, unice prin obiceiuri și porturi populare, construcții autentice, graiuri locale diferite, dar și personalități care, prin energia şi carisma lor, au schimbat destinul spațiului românesc.

Țara Codrului constituie un spațiu ,,de trecere” şi, implicit, de contact între realități istorice, economice, politice şi culturale diferite, iar locuitorii zonei, ,,codrenii”, şi-au făurit o civilizație proprie, cu trăsături distincte, care i-a diferențiat mereu de celelalte ținuturi transilvănene. 

,,Veșnicia s-a născut la sat” este ceea ce poetul și filozoful român Lucian Blaga ne transmite prin operele sale. Sufletul satului românesc îl găsim în  traiul simplu și modest, în chipul omului arhaic care a știut dintotdeauna să își păstreze frumusețea: ,,Aici orice gând e mai încet/ iar inima zvâcnește mai rar”. Deși transpunerea trecutului ca o noutate a prezentului circulă tot mai des, amprenta lăsată de arhaic rămâne imprimată în inima ființei umane. Maramureșenii nu s-au sfiit niciodată să-și expună bogățiile ce zac pe teritoriul lor. Nu numai din dorința de a întoarce oamenii înspre admirația față de trecut, dar și pentru a pune în lumină adevărata însemnătate și frumusețe a locurilor respective.

Primul popas în acest itinerar spiritual a fost la Casa Memorială ,,George Pop de Băsești”, considerată decenii de-a rândul un punct de referință și de întâlnire a multor personalități politice și culturale transilvănene. Întreaga diplomație se purta în aceste locuri de sub codru, devenite, după Blaj, simboluri ale Ardealului. Artizan al Marii Uniri, George Pop de Băsești a devenit factor coagulant al mișcării naționale a românilor, un ,,bătrân al naţiei”, așa cum îl numea Nicolae Iorga care, la vârsta de 84 de ani, prezida Marea Adunare de la Alba Iulia. Așezată într-o zonă pitorească, Biserica de lemn de la Buzești, monument istoric de la sfârșitul secolului al XVIII-lea,  impresionează prin stilul arhitectural și prin pictura veche de sute de ani. Vizitarea acestui loc ne-a îndemnat să ne întoarcem chipul spre legătura cu Dumnezeu prin artă și rugăciune, în același timp.

Apoi am cunoscut satul Ardusat care adăpostește povești sumbre din timpul războiului, în care 11 eroi și-au pierdut viața apărându-și țara și sunt cinstiți până astăzi prin monumente și rugăciuni.

Casa Memorială a poetului Ion Șugariu e așezată într-un colț de rai, unde pământul și cerul se împletesc, pe dealurile din Tăuți. Pe lângă frumusețea pe care decorul casei o poartă, locul amintește de curajul desăvârșit al poetului. Nu în cele din urmă, ruinele cetății Seiniului și istoria locurilor povestesc despre  grelele lupte duse cu tătarii, în scopul apărării regiunii. Aceste monumente îmbină gloria strămoșilor păstrată vie și nestinsă cu pitorescul peisajelor. Impactul pe care toate acestea îl au asupra omului contemporan îl îndeamnă să reflecteze amănunțit la aspectele pe care trebuie să le mențină nemuritoare, în scopul cinstirii strămoșilor săi.

Prin intermediul acestui proiect, am reușit să ne descoperim istoria, rădăcinile și am ascultat cu sufletul povești uitate.

VĂ MULȚUMIM!

*ȚARA CHIOARULUI

Eleva Vank Mara

Țara Chioarului reprezintă pentru noi, copiii din Baia Mare și din împrejurimi, centrul existenței noastre, locul unde am învățat nu numai ce înseamnă dragostea părintească și respectul, ci și un loc încărcat de tradiție, de istorie, un loc al lui Dumnezeu, al voievozilor, al eroilor și al sfinților.

Excursia la care am participat, vineri, 12 mai 2023, ne-a oferit privilegiul de a ne umple sufletele cu tot ce este mai frumos, unde am parcurs un traseu al cunoașterii istorice și al identității, vizitând case memoriale, lăcașuri de cult și locuri cu accente istorice.

Acest tur a început în capitala Țării Chioarului, Șomcuta Mare. După cuvintele de bun venit rostite de către organizatori și gazde, dl. lector univ. dr. Ilie Gherheș ne-a povestit despre destinul tragic al lui Ioan Buteanu, fiu al Maramureșului și martir al neamului românesc. A fost unul dintre liderii revoluționari transilvăneni de la 1848, dedicându-se cauzei naționale până la sacrificiul suprem, murind la 28 de ani, spânzurat.

Apoi ne-am îndreptat spre Mănăstirea „Învierea Domnului” Habra, unde ne-am simțit mai aproape de Dumnezeu. Într-un peisaj mirific, am fost binecuvântați de Preasfințitul Episcop Iustin. Am cântat imnuri religioase și am parcurs drumul până în curtea Mănăstirii. Fiind călăuziți în cuvânt de Preasfințit, acesta a spus că noi, crescuți în familii creștine, în normalitate și simplitate, în credință, iubire și adevăr, trebuie să ducem mai departe tradițiile moștenite din strămoși.

Porțile Muzeului Satului din Baia Mare s-au deschis, fiind alături de noi Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și a Sătmarului.

Aici, dl. Ilie Gherheș ne-a povestit despre haiducul Pintea Viteazu, dar și despre satul tradițional maramureșean.

Excursia a continuat la Baia Sprie, unde am vizitat o fostă colonie de muncă, unde au fost exterminați deținuți politici, în timpul regimului comunist. Aici, dl. prof. Marius Voinaghi, inspector școlar de istorie, și geologul Alexandru Nicolici ne-au vorbit despre curajul cu care deținuții și-au apărat crezul cu prețul vieții. Au menționat faptul că, în anul 1954, aceștia au sărbătorit Paștele la 800 metri adâncime, cântând „Hristos a înviat!”.

Apoi ne-am îndreptat spre Șișești, la complexul muzeal „Vasile Lucaciu”, unde am admirat înfăptuirile „Leului de la Șișești” – o biserică monumentală și o școală românească. Despre personalitatea lui Vasile Lucaciu ne-a vorbit dl. profesor Marius Voinaghi.

Ultimul popas documentar a fost Cavnic, unde ne-a vorbit d-na prof. Monica Puha despre legenda întemeierii orașului.

La stâlpul Tătarilor ne-au întâmpinat doi brondoși, deoarece acest obicei este legat de ultima invazie a tătarilor din 1717. Despre acest fapt istoric ne-a vorbit d-na prof. Gherheș Mihaela-Cristina, care ne-a povestit și câteva legende.

La fiecare oprire ne-au întâmpinat cu bucurie primarii localităților și directorii de școli, cărora le mulțumim, ca de altfel și organizatorilor:

-         Asociația Tinerilor Ortodocși ai Protopopiatului Baia Mare

-         Preot Bogdan Ciocotișan, în parteneriat cu:

-         Consiliul Județean Maramureș

-         Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului

-         Inspectoratul Școlar Județean Maramureș

-         Gazeta de Maramureș (Ioana Lucăcel și Mircea Crișan)

·        Țara Maramureșului

Elev Pop Cristian 

          În această zi mi-am propus să vă prezint câteva impresii despre Țara Maramureșului Istoric. În cadrul proiectului „Maramureș, țara eroilor, voievozilor și sfinților”, în 19 mai, împreună cu peste 500 de elevi, am avut ocazia de a vizita această zonă geografică deosebită, cu toate minunățiile ei: biserici, statui, mănăstiri și muzee.

Experiența mea, în timpul vizitei în Maramureșul Istoric, a fost cu adevărat remarcabilă, oferindu-mi o perspectivă profundă asupra valorilor culturale, sociale și spirituale ale acestei regiuni. Fiecare loc pe care l-am explorat a avut o însemnătate aparte, transmițând un mesaj puternic și relevanță în istoria și identitatea poporului român.

Mănăstirea Bârsana a fost primul loc pe care l-am vizitat. Am fost impresionat de arhitectura sa tradițională din lemn, de măiestria sculpturilor și a picturilor. Această mănăstire păstrează vie tradiția maramureșeană și promovează valorile spirituale ale comunității. Am simțit o pace și o liniște interioară în timp ce mă plimbam prin curtea mănăstirii și am admirat frumusețea naturii care o înconjoară.

Statuia lui Bogdan Vodă a fost un alt moment emoționant al călătoriei mele. Bogdan Vodă este considerat unul dintre întemeietorii Moldovei și o figură simbolică în istoria României. Statuia sa impunătoare înfățișează forța și hotărârea acestui voievod în apărarea poporului său. Prin această statuie, se transmit valorile de curaj, loialitate și sacrificiu în numele libertății și independenței.

Monumentul martirilor români de la Moisei a evocat durerea și curajul celor care și-au dat viața pentru apărarea valorilor naționale și libertatea țării. Acest monument este o mărturie a suferinței și sacrificiului făcut de maramureșeni în fața represiunii hortiștilor. Vizitând acest loc, am simțit o profundă recunoștință față de eroii neînfricați care au luptat pentru libertatea și demnitatea poporului român.

Biserica de piatră a Petrovei a fost un exemplu impresionant al artei și arhitecturii religioase. Construită din piatră și situată pe un deal pitoresc, această biserică medievală emana o atmosferă solemnă și sacrală. Am fost captivat de frescele bogate și de detaliile arhitecturale elaborate care au rezistat trecerii timpului. Biserica de piatră a Petrovei reprezintă o comoară culturală și spirituală, semnificând importanța credinței în viața și comunitatea maramureșeană.

Ultima oprire a călătoriei mele a fost la Memorialul victimelor comunismului din Sighetu Marmației. Acest loc de închinare și conștientizare ne aduce aminte de atrocitățile regimului comunist și de suferința indescriptibilă a celor care au fost persecutați în acea perioadă întunecată. Memorialul este un apel puternic la protejarea libertății, drepturilor omului și la aprecierea valorilor democratice.

În timpul vizitei mele în Maramureșul Istoric, am descoperit că această regiune abundă în eroi și personalități remarcabile, iar unul dintre cei mai de seamă este Ilie Lazăr, un adevărat simbol al luptei pentru libertate și demnitate. Acesta s-a născut în Giulești la 12 decembrie 1895 și a fost cel mai tânăr semnatar al actului Marii Uniri. De asemenea, Ilie Lazăr a fost deținut la fostul penitenciar din Sighetu Marmației între anii 1951-1953.

Tradițiile și cultura Maramureșului Istoric sunt cu adevărat remarcabile și deosebite. Această regiune păstrează vie moștenirea tradițională și este renumită pentru portul popular autentic, pe care îl consider cel mai frumos din întreaga lume, meșteșugurile tradiționale și muzica populară autentică. Recomand tuturor să viziteze Maramureșul Istoric, deoarece este o regiune unică, cu o bogată istorie și cultură. Aici veți găsi peisaje pitorești, sate tradiționale autentice și oameni ospitalieri. Vizitarea mănăstirilor, bisericilor de lemn și a altor obiective turistice vă va oferi o perspectivă asupra valorilor culturale și spirituale ale Maramureșului.

Doresc să mulțumesc încă o dată organizatorilor proiectului: Asociația Tinerilor Ortodocși din Protopopiatul Baia Mare, Consiliul Județean Maramureș, Inspectoratul Școlar Județean Maramureș și Gazeta de Maramureș, de asemenea vreau să mulțumesc Preasfințitului Părinte Episcop Iustin și tuturor care au făcut posibilă această experiență inedită. Sunt sigur că și anul viitor se vor derula evenimente de acest tip pentru ca tinerii să își cunoască mai bine istoria, tradiția și cultura.

Vă mulțumesc și vă așteptăm cu mare drag să vizitați Maramureșul Istoric!

*Țara Lăpușului

Eleva Victoria Petrenciuc , cls VIII-a, Școala Gimnazială Lăpuș

Proiectul „Maramureș, Țara Voievozilor, Eroilor și Sfinților Mărturisitoriˮ a însemnat pentru mine și pentru cei din Țara Lăpușului o experiență care ne-a făcut să privim altfel locurile prin care treceam de mii de ori.                                                                                                                             Vineri, 26 mai, am poposit la Copalnic-Mănăștur, unde am descoperit sacrificiul celor 400 de eroi căzuți în războaie. Acei eroi care și-au dat viața pentru ca noi azi să trăim fără a ne teme de războaie și care, prin faptele lor, ne determină să fim receptivi la tot ce se întâmplă în jurul nostru și solidari unii cu alții.                                                                                                                          Ne-am îndreptat apoi spre Târgu Lăpuș, la Liceul Teoretic „Petru Rareșˮ. Acolo am aflat despre Marea Adunare de la Alba Iulia și evenimentele petrecute la Târgu Lăpuș în  5 decembrie 1918. Ce mi-a atins sufletul au fost cuvintele lui Vasile Filip din ceasul morții „TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!ˮ. Apoi am vizitat un loc desprins din rai, Mănăstirea „Sfânta Anaˮ din Rohia. Acolo starețul mănăstirii ne-a povestit despre Nicolae Steinhardt care a făcut o promisiune „Promit să trăiesc atât cât să pot amenaja biblioteca, în schimb să fiu călugăritˮ. Povestea lui și a mănăstirii sunt cuvinte care îți ating sufletul și te fac să te gândești câte au făcut unii oameni, printr-înșii și Dumnezeu. Așa frumos spunea Părintele Nicolae „Dacă mănăstirile nu vor rezista în timp, vor rezista prin culturăˮ.                                                                                                                    

  Am mers pe urmă pe niște pământuri unde un renumit grup a petrecut clipe zguduitoare, grupul de rezistență anticomunistă Țibleșul, sub conducerea lui Nicolae Pop. Vedem că Țara Lăpușului are o istorie atât de frumoasă și profundă și, cum spune domnul profesor doctor universitar Ilie Gherheș „Istoria se hrănește cu destineˮ și are niște pământuri sfinte pe care ar trebui să le prețuim și să le protejăm cu orice preț.                                                     

De acolo am ajuns la școala din Suciu de Sus, unde ni s-a povestit despre preotul doctor artist Floarea Mureșanu care a slujit la Mănăstirea Breaza și a fost închis pe urmă în temnițele comuniste. La Mănăstirea Breaza am fost întâmpinați de către părintele Gavrilă Burzo care ne-a povestit despre mărturia vie a ororilor închisorilor comuniste, acesta fiind închis 5 ani și 9 luni, și despre cruzimea regimului. 

 Iată că zilnic trecem prin locuri și călcăm pe pământul pe care stă sângele celor care s-au jertfit pentru noi. Este de datoria noastră să nu-i uităm pe cei ce s-au dovedit a fi eroi și mucenici. „Pe cei care au murit în închisori trebuie să-i știm pe toți și de ei va trebui să ne aducem aminteˮ. Prin aceasta vom lăsa urmașilor noștri icoana vie a unuia dintre cei foarte mulți care au suferit pentru Neam și pentru Biserică în anii grei de teroare.