Imnul indolentei celor care ne conduc

* Autoritatile judetene ne-au facut si saptamana trecuta sa avem sentimentul ca ne conduce o gasca de neseriosi. De aceasta data nu-i vorba de gestionarea banilor ci de felul in care sunt respectate simbolurile nationale. Dar ce sa ne asteptam de la niste indivizi care nici in DEX nu cauta: respect, cinste, demnitate, onoare etc. La fel cum iarna ii ia de fiecare data pe romani pe nepregatite, si sarbatorile cu specific national par sa-i incurce rau de tot pe cei care ne conduc. Institutia Prefectului Maramures a dat impresia ca si in acest an a aflat pe ultima suta de metri ca in 29 iulie se sarbatoreste Ziua Imnului National, de parca aceasta data n-ar fi „batuta-n cuie”. De fapt, Institutia Prefectului pastreaza un fel de traditie, ca in ultimii ani a marcat „de mantuiala” Ziua Imnului, Ziua Drapelului, Ziua Eroilor etc. Si evenimentul de saptamana trecuta a fost organizat in „cerc restrans”, publicul fiind format in majoritate din subalterni din institutiile publice. Autoritatile nu s-au preocupat nici de aceasta data sa-l anunte din timp. Toata lumea stie ca manifestarile cu specific national au un anumit tipar care trebuie respectat. Dar problema este ca in Maramures nu se face niciun efort de a se incerca sa se adauge un plus de solemnitate, respect sau educatie. Reteta evenimentelor de acest gen e standard: se aduna incolonati reprezentantii structurilor militare, fanfara canta imnul, autoritatile citesc niste spiciuri listate de pe Internet, se canta 2-3 melodii si totul se incheie cu parada militara. Multe institutii din subordinea Prefecturii n-au avut niciun reprezentant la aceasta actiune, considerand probabil ca nu-i important. Multi n-au avut bunul simt sa ramana cateva minute, macar de ochii lumii, desi tocmai se incheiase in Palatul Administrativ sedinta de Colegiu Prefectural, unde institutiile sunt obligate sa-si trimita reprezentantii. Iar daca n-au public, e normal ca organizatorii nu se obosesc sa fie atenti la discursuri sau la alte detalii care dau solemnitate. Am intrebat pe cineva din Prefectura la ce se fac asemenea manifestari din moment ce se vede ca tot ce se spune e artificial si fortat. Respectivul n-a simtit ironia si ne-a raspuns sec „pentru ca avem monitorizare de la Bucuresti”. Regretabil e ca dezinteresul organizatoric stirbeste latura educationala pe care o poate avea acest gen de manifestari. Adica, daca nu se face niciun efort pentru a fi adunati cei interesati sau curiosi, e de la sine inteles ca trec neobservate elementele care pot trezi sentimente de mandrie si respect, cum este de exemplu parada militara sau intonarea imnului de catre fanfara. Superficialitate? La un moment dat se citeau discursuri, iar cineva din public era curios „cine-i ala de la microfon”. In clipa aceea, „ala de la microfon” vorbea de Andrei Muresanu, iar raspunsul primit a fost: „ala de la microfon e Andrei Muresanu”. Inafara de cativa batranei nostalgici se vedea ca toti ceilalti stateau fie din obligatie, fie din dorinta de a fi prinsi in cateva cadre de reprezentantii mass-media. Nu reprosam ca n-au fost chemati si elevi la actiune pentru ca-i vacanta, dar Maramuresul e plin de ONG-uri care ar fi putut aduna cativa tineri care sa ramana dupa eveniment cu informatii noi si cu amintiri placute. Poate asa autoritatile si-ar fi dat mai mult silinta sa spuna lucruri mai interesante, care sa te faca sa fii mandru ca esti roman. Dar la noi parca nu se doreste asa ceva. Mai bine importam cu snobism niste lucruri care nicicum nu ni se potrivesc. Mai exact, de exemplu, subprefectul Dorin Buda a considerat ca ar fi mai de efect ca dupa un spici despre simbolistica Imnului sa foloseasca adaptarea americanista: „Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!”. Probabil se astepta si la aplauze ca asa o fi vazut la televizior. Erau atat de putini oameni in public incat puteai sesiza orice miscare. Apare o doamna cu un copil de mana care se se uita curioasa peste coloana de militari. Nu puteam rata ocazia sa vorbim cu un spectator adevarat, asa ca am intrebat-o daca stie ce se intampla. „Eram in parc si am auzit fanfara. Am intrebat in stanga si-n dreapta dar nimeni nu stia ce se intampla, asa ca am venit pana aici”, ne-a spus Doina Piok. I-am spus ca-i Ziua Imnului iar femeia ne-a raspuns mirata: „ar fi trebuit sa faca un pic de propaganda, sa se puna cateva afise si sa se anunte prin ziare si la televizor. Ar fi venit sigur mai multi oameni cu copii, pentru ca celor mici le place fanfara si militarii. Eu am ajuns din intamplare aici. N-aveam de unde sa stiu din moment ce ei fac manifestari doar pentru ei”. Iar pentru a ne demonstra ca cel mic de langa ea e fascinat de fanfara, femeia zice: „Paul, cum canta fanfara?”. Iar Paul incepe sa ingane: „trecea fanfara militara”. Ar fi fost prea de tot ca Paul sa inceapa sa cante Imnul Romaniei in pozitie de drepti, dar deloc imposibil daca autoritatile si-ar da cat de cat silinta sa adune mai multa lume in jurul acestor evenimente. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro