Imi place sa cred ca visez undeva

Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro Compozitiile lui Darie trebuie ascultate cu mintea si sufletul, fara prejudecati. Muzica lui imbina epoci si culturi dintre cele mai diferite, e revolutionar si inovator, iar experimentele lui muzicale te determina sa imaginezi alte lumi. Absolvent al Liceului de Arta din Baia Mare, Darie Nemes Bota este student in anul IV la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, sectia Compozitie, sub indrumarea profesoarei Doina Rotaru. La cei 22 de ani impliniti in 10 decembrie, Darie se poate lauda, desi nu o face, cu trei profiluri componistice, recitaluri in colaborare cu colegii si concursuri castigate recent, printre care premiul I la compozitie, la Concursul National de Interpretare “Paul Constantinescu” de la Ploiesti. Cea mai de seama realizare o reprezinta participarea la Festivalul International “George Enescu”, cu doua lieduri interpretate de Remus si Bianca Manoleanu. Reporter² \"i s-au schimbat perspectivele, planurile de viitor, dupa “momentul” Enescu? Darie Nemes Bota² Nu, planurile mele de viitor au ramas aceleasi de cand am inceput facultatea. Rep.² Ni le destainui si noua? D.N.B.² Pentru un student - indiferent ca e la compozitie, interpretare sau altceva legat de arta - este dificil inca sa stea in tara si sa poata sa-si faca o meserie. Este bine, cred eu, sa mearga in strainatate, sa experimenteze tot ce este posibil si, dupa ce acumuleaza aceasta experienta, sa se intoarca in tara si sa ii invete si pe ceilalti. Rep.² In ultimii ani, Romania nu a prea stiut sa isi tina valorile in tara. Crezi ca este o problema de mentalitate sau se leaga in mai mare masura de starea economica? D.N.B.² Adevarul este undeva la mijloc. Economia influenteaza foarte mult societatea si cultura in special. Revenind, romanii au multi oameni talentati, pe care insa nu reusesc sa ii descopere tocmai din aceste motive, economie, politica, care stau pe loc. Cred ca daca am avansa pe aceste planuri, am reusi sa atingem un nivel la care sa promovam cultura asa cum ar fi normal. Rep.² Am simtit in muzica ta cantece de lupta, elemente samanice, folclor romanesc, folclor maramuresean, muzica clasica, dar si elemente nemaiauzite pana acum. Cum reusesti sa le combini si sa le faci sa sune si bine? D.N.B.² Meritul este al profesoarei mele. Eu, initial, doream sa fac muzica usoara, dar profesoara mea mi-a deschis calea printr-o simpla atingere a corzilor de pian. Cel mai nou element care se poate aduce in muzica si acum am sa fac o paranteza - in muzica in general s-a cam facut totul si din cauza aceasta s-a ajuns la multe lucrari destul de greoaie, complicate si proaste, din pacate -, dar timbrul, timbralitatea este un element care inca poate sa fie descoperit, schimbat si asta incerc sa gasesc in lucrarile mele. Ma inspir din folclor pentru ca folclorul intotdeauna este o sursa viabila de material muzical si cea mai buna, zic eu. Rep.² Cand vine muza, vine cand vrea ea sau poti s-o provoci? D.N.B.² Sunt cazuri si cazuri. Exista cazuri, gen piesa de vioara solo, cand exista un promotor sau exista un material care e lasat sa se coaca, se scoate dupa o mai lunga perioada si da roade. Exista si situatii in care, din criza de timp, se creeaza o piesa dupa niste scheme structurale componistice pe care le inveti si poate sa fie bine, uneori poate sa fie mai putin bine. Niciodata nu am zis ca lucrarile mele o sa aiba succes, dar imi face placere sa le scriu si daca ei se chinuie sa le cante, inseamna ca merita. In general compun noaptea, pentru ca atunci am mai multa liniste, dar asta nu mi se intampla numai mie. Rep.² Ca veni vorba de ultimul tau concert de la Baia Mare, ai avut o trupa incredibila... D.N.B.² Da, Bogdan Chiculita si Daniel Mihai la vioara, Andreea Retegan, viola si Mircea Marian, violoncel. Din pacate, ca majoritatea instrumentistilor, viitorul lor nu este inca sigur. Sunt niste oameni foarte buni, de incredere si am reusit sa lucrez cu ei un material destul de complicat intr-un timp destul de scurt. In cazul lor, intotdeauna le-am lasat frau liber imaginatiei, dar au transmis ideea asa cum mi-am imaginat eu si asta este important. Acum, eu mai am un pas, trebuie sa imi scriu toate notitele pentru ca dupa ce nu o sa mai fiu, sa inteleaga generatiile viitoare ce am facut. Rep.² Ce faci in continuare? D.N.B.² O sa continui sa scriu muzica pentru ca altceva mai bun nu am de facut si o sa incerc sa gasesc un stil, adica, cel putin din perspectiva camerala si solistica mi-am gasit un stil. Din perspectiva orchestrala si de ansamblu mai mare, acolo mai trebuie cautat. Eu pe asta mizez, originalitate si, poate si un pic exagerat, e-adevarat, experimentul. Dar intotdeauna stiu ca prinde la public, pentru ca publicul se simte bine cand e un pic socat. Rep.² Gasesti o corespondenta in alt domeniu al artei cu ceea ce faci tu? D.N.B.² Categoric, cel mai bun exemplu cred ca este pictura. Muzica pe care o consider eu interesanta poate sa fie gasita in picturile impresioniste, in cele suprarealiste. Sunt, de altfel, fan al lui Dali, iar primul meu cvartet se numeste “For Dali”. Sunt fan al picturilor care trec dincolo de perceptia obisnuita si te duc intr-o lume visatoare. Sunt constient de ce se intampla in societate, dar imi place sa cred ca visez undeva. “Poate muzica nu a fost niciodata utila, dar intr-o societate de consum trebuie sa fie utila si cum nu este utila muzica de valoare, este preferabil sa ai 100 de formatii care canta prost decat o formatie care canta bine si gandeste. “ Darie NemeS Bota