„Îmi doresc să mă întorc acasă, să servesc comunitatea, să pun la dispoziția ei experiența pe care am acumulat-o în 26 de ani”

Nyerjak Antonio este un membru marcant al Diasporei românești și unul dintre oamenii care s-au implicat constant în viața publică de după Revoluție, dintr-un singur motiv: pentru că îi pasă. Nyerjak Antonio face o radiografie a problemelor și dezamăgirilor românilor din Diaspora.

Reporter: Cum descrieți în câteva cuvinte Diaspora și care sunt cele mai mari probleme ale românilor din Diaspora?
Nyerjak Antonio: Definiția Diasporei e cunoscută, sunt toți cetățenii români alungați din țară, din diferite motive, sau cei care trăiesc în terito­riile rupte de corpul patriei. Definiția problemelor, mai bine zis descrierea lor, caz cu caz, e imposibilă, pentru că fiecare are propriile probleme personale, cea comună fiind una: depărtarea, dezrădăcinarea. Pleci ca să-ți iei o casă sau o mașină sau pentru că nu-ți ajung banii ca să-ți întreții familia și stai cu anii pe meleaguri străine, cu valizele la ușă. Suntem, mulți dintre noi, prea puțin pragmatici, de un romantism desuet. În rest, așteptăm minuni care nu se vor înfăptui niciodată.

Reporter: Care sunt cele mai mari împliniri ale românilor din Diaspora?
Nyerjak Antonio: La fel cu deza­măgirile, împlinirile sunt personale: unii își fac câte o casă, își cumpără o mașină, își trimit, poate, copiii la o școală mai bună, sunt, în foarte mare măsură, de ordin material, financiar. Din punctul ăsta de vedere, mulți sunt critici în legătură cu țările sau locurile care i-au primit, idea­lizând România. Dar nu se gândesc că dacă ea era într-adevăr ideală, nu ar fi fost nevoiți să plece.

Reporter: Ce așteaptă Diaspora de la politicienii din țară?
Nyerjak Antonio: Așteptările sunt variate, dar majoritatea ar dori, fi­gurat (dar poate și la propriu) să-i vadă răstigniți, arși pe rug, chinuiţi, cu averile confiscate. Clasa politică este acuzată de tot și de orice, dar, din păcate, la modul general, fără să se gândească la faptul că aleșii nu se cațără pe vârfuri din propria putere, sunt propulsați acolo de voturile cuiva. Sau de lipsa voturilor. Nu se gândeşte nimeni, atunci când merge la vot, să anuleze votul și să taxeze, în felul acesta, toată lista. Un vot anu­lat e un vot exprimat, se conta­bilizează, absenții în schimb, nu contează.

Reporter: Ce le lipsește românilor să se întoarcă acasă?
Nyerjak Antonio: Fiecăruia altceva, dar, în general, predictibilitate. E drept, ca să poți să-ți faci o proiecție pe 10-20-50 de ani, trebuie să ai obiective, scopuri precise, nu „să fie bine”, „vom vedea când ajungem acolo”. Unde „acolo”?

Reporter: Despre scandalul voturilor din Diaspora și ce părere aveți des­pre ultimele modificări legislative cu privire la votul românilor din Diaspora?
Nyerjak Antonio: Am fost membru în comisie în 2014 și acum, la ultimele alegeri. A fost o nebunie, am scris fără încetare de la 7 dimineața și până la 9 seara, m-am oprit doar 5 minute, pauza de toaletă. Nu am avut timp să mănânc sau să beau, pentru că erau cozi imense de oameni care așteptau să voteze. A fost impresionant și sunt mulțumit că la secția mea nu au rămas oamenii pe din afară. Ne-am străduit și am găsit soluţia, ceea ce nu peste tot a fost posibil. Noi am creat o sinergie, între membrii comisiei și între cei care veniseră să voteze, chiar dacă am avut și momente mai tensionate. Modificarea legislației e binevenită, trebuia făcută mai demult, ea ridică probleme noi, dar surmontabile: va fi nevoie de oameni mai mulți, dispuși să stea de 2 ori 5 zile, să-și sacrifice din timpul alocat muncii și familiei, lucru pentru care vor fi plătiți, dar la nivelul din țară. Sunt sigur că-i vom găsi.

Reporter: Cum e privită în străi­nătate clasa politică din România?
Nyerjak Antonio: Corupție. E calificativul, stigmatul care ni se pune, chiar dacă peste tot există găinari și hoți. Puterea e un drog periculos, mai ales pentru oameni slabi, fără principii, care sunt dispuși să falsifice rezultate, studii, diplome pentru a ajunge în posturi în care sunt plătiți din bani publici, în care au privilegii, în care nu se poate, efectiv, contabiliza ceea ce au realizat. În toate țările există din ăştia, dar acolo sunt excepții.
La noi, datorită multitudinii cazu­rilor, se simte ca o regulă. Iar rezultatele sunt orașe sau sate depopulate, care arată ca după bombardament, cu case coșcovite și urâte, cu platforme industriale în paragină, cu clădiri publice (Parlamentul, printre altele) devenite diforme, cu bube urâte datorate nepăsării. În multe construcţii noi din România linia dreapta este redefinită, iar finisajele sunt imaginare. Toți vor o casă mai mare ca a vecinului, o mașină mai mare, pentru că au un orgoliu mic, dorit mai mare. Proprietatea comună e a nimănui, responsabilitatea e mereu a altuia. Iar clasa politică și administrativă profită.

Reporter: Ce proiecte aveți în calitate de vicepreședinte PNL Diaspora?
Nyerjak Antonio: Să mă întorc acasă, să servesc comunitatea, să pun la dispoziția ei experiența pe care am acumulat-o în 26 de ani, chiar dacă mi-e frică de spitale și de incompetență. Voi găsi soluții.

„Corupție. E calificativul, stigmatul care ni se pune, chiar dacă peste tot există găinari și hoți. Puterea e un drog periculos, mai ales pentru oameni slabi, fără principii, care sunt dispuși să falsifice rezultate, studii, diplome pentru a ajunge în posturi în care sunt plătiți din bani publici, în care au privilegii, în care nu se poate, efectiv, contabiliza ceea ce au realizat. În toate țările există din ăştia, dar acolo sunt excepții”.
Nyerjak Antonio, Vicepreședinte PNL Diaspora