Il vrea Chelsea si Sporting!

Plecat de doi ani impreuna cu parintii in Portugalia, micutul Cristian Ponde (10 ani), din Fauresti, a impresionat prin talentul sau extraordinar si a intrat deja in vizorul marilor cluburile ale Europei, Chelsea sau Sporting Lisabona. Un copil de 10 ani din Maramures este privit ca marea speranta a fotbalului mondial, el reusind deja sa impresioneze cativa cautatori de talente ale unor mari cluburi europene (indeosebi pe cei de la centrele de copii ale clubului Sporting Lisabona - club la care activeaza si fostul dinamovist Marius Nicolae). Cristian Pond, poreclit deja de presa portugheza „Cristianho”, este posesorul unui dribling naucitor, paseaza cu mare precizie si suteaza necrutator. Micutul maramuresean s-a remarcat in „meciurile” pe care romanii plecati la munca in Portugalia le incingeau dupa orele de program. Jucand alaturi de tatal sau, Constantin Ponde, Cristian s-a dovedit „omul providential”, fazele create de el intorcand rezultatul si aducand victoria echipei. “Cred ca talentul il mosteneste de la tatal sau, fotbalist si el in echipa comunei, Faurul Fauresti, acum cativa ani”, este de parere Ion China, directorul scolii din Fauresti, acolo unde micutul a facut primele doua clase primare. Veronica Iacob, fosta educatoare a lui Cristian Ponde a confirmat ca: “inca de mic, de la gradinita, la orice activitate trebuia sa dea cu piciorul! Avea asta in sange. Era un copil zburdalnic, mereu cu capul la fotbal.” Dupa ce a inscris peste 20 de goluri in doar 10 partide disputate cu echipa de juniori a micutului club la care il inscrisese tatal sau, Cristi a ajuns la un trial organizat de Benfica Lisabona. A fost singurul ales dintre 70 de copii prezenti. Imediat emisari ai marilor cluburi europene, printre care si Chelsea, s-au interesat de soarta maramureseanului. La aceasta ora, tatal baiatului este asaltat de oferte si cauta sprijin (asistenta) la impresarul Gica Popescu pentru a gasi cea mai buna solutie pentru fiul sau. Cristian Ponde a plecat din satul Fauresti (comuna Copalnic Manastur), in vara lui 2002, impreuna cu sora si cu mama sa, la doi ani dupa ce capul familiei, Constantin, plecase in Portugalia la munca. Astazi, in Fauresti, la numarul 190 nu mai locuieste decat bunica lui Cristian, Nastasia Ponde, in varsta de 84 de ani. “O trimes familia bani din strainatate si o ajuta pe batrana. Toata lumea stie de baiet, de cand era la scoala venea pe marginea santului tot batand mingea. Tare drag i-o fost fotbalul”, isi aminteste sugubat Simion Botos, cel care o ajuta in gospodarie pe batrana. Daca ramanea la Fauresti, poate ca azi nimeni n-ar fi auzit de Cristian Ponde. In cazul talentatului copil din Maramures, soarta a facut dreptate. Insa acesta poate fi inca un mare semnal de alarma pentru modul in care este privit la noi fotbalul la nivel de copii si juniori. Povestea lui “Cristianho” 26 noiembrie 1995 – se naste, in Fauresti, Cristian Ponde, fiul lui Constantin si al Cristinei l 2000 – manat de greutatile financiare ale familiei, Constantin Ponde pleaca la munca in Portugalia l 15 septembrie 2000 – Cristian incepe clasa intai la scoala generala din Fauresti l 15 iulie 2001 – “Cristianho” incheie clasa intai cu calificativul general Foarte bine l 2001 – Cristina Ponde pleaca si ea in Portugalia, cei doi copii ai familei (Cristian si Constantina) ramanand in grija bunicii lor, Nastasia l iunie 2002 – pleaca in Portugalia si cei doi copii ai familiei l ianuarie 2005 – Cristian Ponde este selectionat la un trial al clubului Benfica Lisabona l februarie 2005 – clubul Sporting Lisabona transfera un jucator impunand conditia ca respectivul club sa nu se amestece in preluarea talentatului Ponde l februarie 2005 - Chelsea Londra isi trimite emisari pentru a-l monitoriza pe Cristian Ponde. Maria China: “I-a dat Dumnezeu talent!” Maria China l-a cunoscut pe Cristian Ponde inca de cand a facut primii pasi, casa ei situandu-se la doar cateva zeci de metri distanta de cea a copilului. Mai apoi ea avea sa-i fie si invatatoare. “I-a dat Dumnezeu talent cu carul si acum trebuie sa si-l valorifice. Tot timpul era nedespartit de minge. In perioada in care a fost doar in grija bunicii, Cristi ramanea mai mereu sa joace fotbal pana seara tarziu. Juca cat putea de mult, chiar daca asta ii mai aducea si cate o corectie cu nuiaua la fund. Pasiunea cred ca o mosteneste de la tatal sau. Era un copil tare neastamparat, zburdalnic, vioi si foarte ambitios. Nu ii lipsea nici istetimea, desi nu a fost un elev extraordinar. Daca ar fi pus osul si la carte, ar fi fost primul in clasa. Avea totusi un curaj deosebit, nu se sfia sa participe la meciuri cu adultii si ii placea sa faca lucrurile foarte bine. Era foarte abatut atunci cand era mustrat, dar avea totusi puterea sa recunoasca atunci cand gresea. Desi apartine unei familii modeste, fara posibilitati extraordinare, cred ca poate ajunge undeva departe. Are o sansa pe care nu trebuie sa o rateze”, a conchis fosta sa invatatoare. Amintiri despre Cristian “Cateodata, fugeam de la ore ca sa jucam fotbal. O data, Cristi a adus mingea in clasa, a vrut sa dea gol (la calorifer!), insa a nimerit fereastra. Ne-am ales cu un 4 atunci.” – Gabriel Les, coleg de banca al lui Cristi “Se baga mereu sa joace cu noi astia mai mari, chiar daca el era pe clasa a II-a. Stia fotbal bine de tot. Ne dribla fara probleme.” – Cristian Danciu, coleg de scoala, cu cinci clase mai mare decat Cristi “Taica-sau era liderul echipei pe care am facut-o aici, la scoala, cu ani in urma (atunci am ajuns pana in faza pe judet).” – Ion China, director la scoala din Fauresti “Era un copil bun la suflet, daca avea ceva, imediat impartea cu ceilalti. Suferea si el cand un prieten se lovea.” – Maria China, invatatoarea lui Cristian Claudiu BABAN